Translate

October 1, 2009

Prin Istanbul la 30 de ani - Ziua 1

Toată viaţa mi-am dorit să ajung musafir. A trebuit să împlinesc 30 de ani ca să mi se indeplinească dorinţa...

Surprinzător, dar nu simt nici o schimbare acum că am 30 de ani. Îmi pare bine doar că am mai văzut un oraş, o altă cultură şi alţi oameni. A fost fain ca pentru trei zile să fiu de la "fine", trecând prin "nice" şi ajungând la "beautiful lady"... Vedeţi voi, turcii se enervează când tu ca femeie doreşti să negociezi în bazar, din moment ce eşti însoţită de un bărbat, dar când vor să te agaţe să intri în restaurantul sau magazinul lor apelează întotdeauna la toleranţa doamenlor. Cumva şi ei au înţeles nu doar că suntem sexul slab ci şi sexul puternic. Turcia este altceva. E diferită de tot ce am văzut până acum. Puteţi să mă numiţi provincială sau chiar proastă, dar mie mi-a plăcut Istanbulul. Sunt la fel de entuziasmată ca după Viena, Londra sau chiar Budapesta. Vă pot spune că este o experienţă de neratat. Turcii sunt un alt soi, iar Istanbulul este un oraş în care m-aş pierde o perioadă. Nu aş locui la Istanbul, dar mi-ar plăcea să-l cunosc mai mult timp, chiar dacă marea majoritate a obiectivelor turistice am bifat-o...

Însă drumul până la Istanbul a fost extrem de greu şi de istovitor. Bulgaria este destul de frumoasă, însă îi lipsesc drumurile şi mai ales indicatoarele. Dacă până la Strana Zagora am mers întins şi nu ne-am rătăcit, de acolo am greşit drumul de cel puţin 10 ori. Am ajuns în sate cu tigani pe stradă unde chiar ne-a fost frică. Am ajuns pe drumuri cu piatră cubică.
Ne-am enervat, ne-am certat şi chiar am zis că ne întoarcem din drum.
Este mult mai ieftin cu maşina, pratic din trei plinuri am făcut excursia asta, dar decât să traversaţi Bulgaria cu maşina mai bine daţi aproape 300 de euro de persoana pe avion sau 250 pe tren. Practic te urci in tren sau avion si nu mai ai nici o grijă. Noi am avut gps cu harţi din 2008 şi tot am ajuns pe drumuri naţionale ca cel de sus, cu piatră cubică şi pustiu...
Nu vă recomand să mergeţi cu maşina nu numai din cauza drumurilor ci şi a vămii. Noi la vama cu Turcia am stat pe loc aproape o oră. Ce se întâmplase? tirurile au intrat pe ambele sensuri de mers şi au blocat vama. A fost nevoie de poliţie ca să dirijeze tirurile pe drumuri lăturalnice pentru a facilita trecerea maşinilor mici şi autocarelor. Asta la bulgari. În vama turcă trebuie să fiţi atenţi ca şoferul să aibă toate actele in regulă şi să obţină trei ştampile pe paşaport. Una este viza, care costă 20 de euro, alta este pentru că avea actele maşinii în regulă, iar a treia este cea dată de cel care vă verifică bagajele. Practic de vama turcă am trecut in 10 minute. De la graniţă intri pe autostradă pe care o plăteşti la ieşire. Noi am plătit între 15 şi 17 lire turceşti, deci aproximativ 7 euro. Se plăteşte pe autoturism, indiferent de numărul bagajelor sau al pasagerilor.
Dar toate au fost date uitării când am ajuns în Istanbul. Hotelul pe care l-am ales, pentru că avea parcare, se numeşte Romance şi este foarte aproape de obiectivele turistice. I-am făcut o evaluare favorabilă pe site-ul amfostacolo.ro pentru că eu nu am găsit nici una bine făcută care să mă ajute să îmi aleg hotelul. Pentru asta vă recomand site-ul tripadvisor.com.
Spuneam că am bifat mai toate obiectivele turistice. Să le luam pe rând. Sfânta Sofia, unde sunt în fotografia de mai sus, este impresionantă. Nu din prima, când stai la rând la bilete te şi întrebi de ce să dai 20 de lire turceşti pentru a o vedea? Şi apropo, nu vă lăsaţi păcăliţi de forumuri şi site-uri. Schimbaţi-vă banii în lire turceşti sau puneţi toţi banii pe un card internaţional de unde să îi extrageţi direct în lire, pentru că obiectivele turistice importante se pot vedea doar în lire, iar magazinele şi restaurantele nu acceptă altceva, iar dacă o fac cursul de schimb vă este întotdeauna dezavantajos. Ca să nu mai spun că exchange-uri găsiţi destul de greu, iar băncile la 5 fix închid. Aşadar Sfânta Sofia, cunoscută ca Hagia Sofia sau Aya Sofia, este obiectivul turistic principal, pe care dacă nu îl vedeţi se cheamă că aţi fost la Istanbul degeaba. Atenţie Sfânta Sofia este închisă luni şi marţi pentru că este muzeu. Intrarea este 20 de lire turceşti de persoană. Nu se poate plăti în dolari sau euro şi nici nu se poate negocia.
În fotografia de sus se vede cam ce vedeau femeile. Odată transformată în moschee, femeile nu mai aveau voie la parter, ci doar la etaj. Şi cam asta vedeau...
Bolta Hagiei este foarte frumoasă. Din păcate nu se poate vedea în întregime într-o fotografie pentru că este de ani buni în reconstrucţie. Am citit în ghiduri că este un miracol că bolta nu s-a prăbuşit pentru că nu are puncte de susţinere şi este destul de grea.
După ce a fost transformată, picturile au fost acoperite. E ciudat că tocmai picturile importante se văd. Nu am înţeles dacă au fost lăsate aşa sau au fost descoperite după transformarea în muzeu. Iisus
Fecioara cu pruncul, încadrată de împărăteasa Zoe şi soţul acesteia. Este şi o legendă care înconjoară această frescă. Se spune că iniţial au fost pictaţi Zoe şi primul ei soţ Romanos III. Când acesta a murit chipul i-a fost schimbat în cel al celui de-al doilea soţ, Mihail IV, când şi acesta a murit a fost pictat chipul lui Constantin, cel de-al treilea soţ.
Fecioara cu pruncul. Mi-a plăcut cel mai mult această frescă, de aceea i-am şi făcut mai multe poze.
Aici se vede destul de bine fresca, iar mai jos simbolurile islamice
În Istanbul pisicile sunt peste tot, chiar şi în Hagia Sofia. Pe străzi, pe terase pisicile ţi se urca în braţe, cerşesc mâncare şi se comportă întocmai ca şi câinii maidanezi din România. Deşi suntem dog people, le-am mângâiat şi le-am dat mâncare, pe principiul: When in Rome..
Faţă în faţă cu Hagia Sofia se află Moscheea Albastră
Între cele două se află un parc populat cu multe bănci şi cu ghivece de flori ca acesta..
Moscheea Albastră este închisă zilnic la prânz. Pentru a intra trebuie să fii decentă, ca femeie. Dacă ai fustă scurtă, chiar şi cu ciorapi maţi ţi se dă o cârpă cu care să te acoperi. Nu este necesar să îţi acoperi capul. Important este să ai umerii acoperiţi. Eu am intrat cu blugi şi un tricou şi nu am avut probleme. În schimb te vor pune să te descalţi. Dar covorul este destul de curat şi chiar dacă am auzit că pute a picioare murdare mie una nu mi-a mirosit. Scara de mai sus este la ieşire, unde teoretic trebuie să te încaliţi. La Moscheea Albastră nu se plăteşte intrare, însă la ieşire e frumos să faci o donaţie...
Noi am ajuns la Moscheea Albastră la orele de prânz în care era închisă. Aşa că am făcut câteva poze şi am plecat la Bazilica Cisternă, care este practic peste stradă.
Bazilica Cisternă i-a plăcut foarte mult lui Alin. Şi-a scos obiectivul fancy şi a făcut o grămadă de poze...
Cum îi spune şi numele este o cisternă, adică pe timpuri era rezerva de apă a oraşului, iar ghidul îţi va spune că Bazilica funcţionează perfect şi acum, deci dacă ar fi nevoie probabil că şi-ar relua funcţionalitatea. Deocamdată este muzeu pentru care dai la intrare 10 lire turceşti.
Coloanele au fost furate din diverse temple greceşti. De aceea nu prea găseşti mai mult de 5 coloane la fel. Atracţiile sunt cele două capete de Meduze şi coloana cu lacrimi. Meduzele sunt undeva în dreapta, uşor de observat. Sunt întoarse pentru că legenda spune că dacă te uiţi în ochii Meduzei te transformi în piatră, aşa că le întorceau ca să evite contactul vizual. Evident că meduzele erau acoperite cu apă, deci erau destul de greu de observat în vremea când Bazilica era Cisternă.
V-am spus mai sus că şi coloana de mai sus este o atracţie a cisternei. Este într-adevăr foarte frumoasă
După ora 14 s-a redeschis Moscheea Albastră şi am intrat. Trebuie să spun că nu m-a dat pe spate. Este altceva faţă de ce ştiam eu ca şi creştin, este spectaculoasă, cel mult, dar repet nu mi-a plăcut în mod special. În poză este tavanul.
Alin a fost nemulţumit că a trebuit să se descalţe. Eu l-am avertizat să nu îşi ia adidaşii cu o mie de şireturi. Dacă nu a vrut să asculte... Vedeţi voi ăsta este neajunsul mersului în doi într-o excursie. Avem doar 3 poze împreună, în rest ne-am tot făcut poze unul la altul. De aceea o să vedeţi mai multe poze cu mine...
De pe treptele Moscheii Albastre se vede Hagia Sofia. Opriţi-vă să faceţi o poză. Merită.
În dreapta Moscheii Albastre se află Obeliscul egiptean, Coloana Şarpelui şi Hipodromul. Nu sunt cine ştie ce, dar dacă tot sunteţi acolo merită să le vedeţi. Staţi pe lângă grupurile cu ghid ca să vedeţi care e treaba cu cele trei monumente... nu că am fi noi chitroşi, dar pur şi simplu nu ne-am prins de unde să luam un ghid...
Deci este Moscheea Albastră, o mică piaţă cu Obeliscul şi Coloana şi tot în dreapta este Muzeul de Artă Turcă şi Islamică. Intrarea este 10 lire turceşti. Dacă esti fan muzee, este interesant.
Seara, adică după 5 am ajuns la Palatul Topcapi. Este fostul palat al sultanilor. Aici este poarta de intrare în curtea palatului. O fi Înalta Poartă? Cică în faţa acestei porţi erau spânzuraţi dregătorii. Îmi şi închipui câţi români şi-au pierdut viaţa acolo...
Palatul este structurat în mai multe muzee, fiecare cu taxă de intrare proprie. 20 de lire era intrarea în Palat. Alte 10 lire era intrarea în Harem, iar alte 10 lire intrarea în Muzeul de Arheologie. Pentru că am ajuns târziu, muzeul l-am vizitat în ultima zi. Şi palatul Topcapi este închis luni şi marţi, la fel şi muzeul...
Asta vedea sultanul de pe fereastră
Eu în chip de meduză pe balconul sultanului. Trebuie să vă spun că eu am tot căutat sabia lui Ştefan cel Mare şi nu am găsit-o. Cică ar fi la Palatul Topcapi. Sala în care se presupune că este am văzut-o şi cercetat-o în detaliu şi nu am găsit nimic. Ori am ratat-o, ori aşa cum mi-a zis o englezoaică sabia a fost mutată, dar pentru că duc lipsă de personal, multe camere din muzeu sunt închise. S-ar putea ca sabia să fi fost într-o astfel de cameră... Bafta mea...
A fost puţin ciudat pentru că pe cealaltă parte a Cornului de Aur ploua şi era înnorat, iar la Palat era soare. Desigur ploaia a venit în scurt timp şi peste noi, dar până atunci am mai vizitat...
Balconu unde stătea sultanul. În mijloc se vede Turnul Galata...
Seara, dupa 9 am mers la restaurant şi la narghilea. Să vă explic cam care e treaba cu terasele. În poza de mai sus stau pe nişte perne enorme întinse pe stradă, cu o măsuţă în faţă. Asta era terasa. Practic tu ca turist te plimbi pe străduţe şi eşti agăţat de nişte chelneri care te îmbie să le testezi terasa, să le testezi meniul şi narghileaua. Toţi spun că ce au ei este cel mai bun. Aceşti agăţători aveau nişte freze şui şi erau chiar frumuşei. O masă cu un fel şi desert ne ajungea aproximativ 30 de lire. Narghileaua era 10 lire. Acum să vă spun de deserturi. Ce mâncaţi la noi, baclavale şi kadaif şi ce mai vreţi voi sunt glumiţe. Acolo au alte gusturi, evident mai bune. Halvaua este demenţială, iar rahatul este foarte bun. Cred că aţi ghicit cam ce am mâncat eu patru zile... Plus aveau un fel de orez cu lapte buuuuun de tot. În ultima zi am intrat într-o cofetărie am comandat vreo 5 feluri şi am mâncat până ne-am spart. Chiar şi Alin, care nu se omoară cu dulciurile a fost încântat. În schimb, cafeaua era nasoală, chiar şi cea la nisip, iar ceaiurile erau comune. Oricum eu nu mă omor cu ceaiurile. De obicei dacă faceai ceva consumaţie ceaiul era gratis... Am testat toate kebaburile cu pui şi frigăriule cu pui şi erau foarte bune...
Acesta este una dintre pozele pe care le avem împreună. A fost făcută de unul dintre agăţătorii, dornici să te ajute cu orice le-ai cere... Şi apropo de cerut orice, am asistat la o fază în care o tipă, sărită bine de 50 de ani, i-a cerut chelnerului să o facă fericită pe prietena ei, şi ea destul de ridată. Şi ştiţi ce? Nu a fost refuzată...
Aşa arăta terasa cu perne. Sincer mă bate gândul să mă bag şi eu într-o afacere de acest fel în centrul vechi al capitalei...
Pe la 11 noaptea am mers în piaţa Sultanahmet să facem poze cu trepiedul şi cu obiectivul fancy. Sus este Moscheea Albastră
În spatele meu este Hagia Sofia
Singurul câine vagabond l-am găsit atunci în piaţă. Şi am şi făcut o poză cu el... A doua poză cu noi doi
Hagia Sofia
Apropo de miturile pe care le-am citit pe forumuri şi site-uri. Nu m-a furat nimeni, într-adevăr mi-am păzit geanta, dar nu mai rău ca în Bucureşti în tramvai. Nu a tras nimeni de noi să intrăm în magazine sau restaurante. De fapt dacă stau bine şi mâ gândesc nici nu ne-au atins. V-am zis deja că am lăsat maşina cu casetofonul înăuntru şi am găsit-o intactă... Aşadar cu furturile nu trebuie să vă faceţi griji. Fiţi precauţi întocmai ca şi în România.
Apoi, că trag de fetele singure pe stradă... Mă de mine nu au tras şi nici nu am văzut aşa o scenă... Sunt un pic în călduri, asta e clar. Adică se uitau luuung la tine ca femeie, te complimentau, îţi dădeau o atenţie specială, dar atât. Bine nici nu am mers cu fusta sub fund şi cu decolteul la vedere, că eu zic că dacă te îmbraci în acest fel trag şi românii de tine, nu doar turcii.
Treaba cu negocierea este adevărată. Totul în magazine se negociază. Nu se negociază intrările la muzee, tariful la hotel, nota de plată în restaurant...dar în rest în magazine se negociază. Bine nici în supermarketuri nu se negociază, iar în magazinele unde nu se acceptă negocierea este specificat destul de la vedere acest lucru. Nu am depistat o tehnică de negociere, dar tu ca turist te simţi bine când ţi se fac reduceri de una, două lire de la preţul afişat... nu vă aşteptaţi să vă scadă jumătate de preţ că nu o să se întâmple...

4 comments:

andruska said...

ok, trei comentarii:
1) cum naiba ai reusit sa iti faci poza aia in chip de meduza? Cite kile de fixativ ai folosit :) ?
2) Deci vad ca Alin mi-a ascultat sfatul intr-un final si si-a luat trepied... Brava lui, ca era pacat cu asa aparat foto si obiectiv si fara trepied.
3) Pina la urma cite zile ati stat?

Raluk said...

Asadar:
1. nu am folosit fixativ ci doar vantul. Dupa cum poti vedea se apropia de noi o semifurtuna si batea destul de tare vantul. Oricum e ciudata si de aia am si pus-o pe blog.
2. Pai nu si-a luat trepied :D l-a imprumutat de la Danut:)) O sa isi ia, dar nu am ajuns inca la magazinul Nikon, ca eu vreau un fel, Alin vrea alt fel si trebuie sa mergem sa vedem ce isi ia pana la urma. Oricum a facut maxim 10 poze cu trepiedul. In total am facut peste 1700 de poze. Judeca tu daca chiar merita carat trepiedul sau macar investit in asa ceva...
3. 5 zile am stat.

andruska said...

yap, fie si pentru o singura poza super merita trepiedul (al meu e fain, mare, poate tine aparatul foto in diverse pozitii si inclinatii, si a costat 12 euro.Nu e marca Nikon, e Hama, dar merita pentru ca l-am folsit des si e f bun). Am facut poze noaptea cu trepiedul Budapestei de sus, de la Cetate, cum nu am facut in trei ani fara trepied. Si mai e o treaba: daca ai trepied la excursiile in doi puteti aparea amindoi in poze, fara a avea nevoie sa rugati pe cineva sa va fotografieze. Eu cu Alina am experimentat asta la Praga, si a fost ok. Da, trepiedul meu a meritat si investitia, si faptul ca l-am carat in spate doua zile intregi :)

Raluk said...

Ma Andrei, Alin abia daca face 10 la suta din poze, iar eu nu fac poze artistice sau nu tin neaparat la o anumita calitate, eu pur si simplu surprind un moment. E mult spus, da eu fac pe modelul Kodak moments...
Nu zic ca un e bun un trepied, dar dupa cum ti-am zis am avut trepied cu noi si tot 10 poze a facut.
Pur si simplu acum nu am nici cheful si nici banii sa ma pot gandi la un trepied, dar ca sa fii linistit iti spun ca pana la urmatorul concediu vom avea un trepied.
Cat despre pozele in doi sincer era destul de greu sa montam trepiedul doar ca sa facem o poza sa il impachetam din nou si tot asa... Ca noi am stat foarte putin intr-un loc si de obicei am mers in locuri aglomerate... La Londra de exemplu, Radu avea trepied si am facut poze cu el doar noaptea si doar intr-o singura noapte...
Nu intelege gresit, un trepied se cam cere la un aparat cum e cel al lui Alin si nu tin musai sa fie Nikon, dar pur si simplu nu i-a venit randul inca...

There was an error in this gadget