10 minute prin centrul Iaşiului

Pentru că mulţi dintre cei care mă citesc au zis că sunt interesante descrierile oraşelor prin care trec mi s-ar părea anormal să nu vă prezint oraşul unde m-am născut şi crescut eu. Am să încerc pe cât posibil să descriu şi oamenii şi schimbrile, în bine sau rău, pe care le tot observ de 4 ani încoace. Nu am intenţionat să ajung în Iaşi chiar de Sărbătorile Iasului, eu credeam că s-au încheiat chiar de Sfânta Paraschiva, dar nu, ambulanţii erau în centru, iar oraşul mirosea a un amestec de crizanteme mici şi busuioc, "ofrandele" pe care le duc credincioşii la Sfântă... Am stat puţin acasă, dar am ţinut neapărat să ne plimbăm prin centru, fie şi pentru 10 minute. Pentru că tot ce vă prezint eu aici se poate vizualiza în 10 minute, pentru o vizită amănunţită îţi ia măcar o jumătate de zi.

Aşadar, nu puteam începe prezentarea Iaşiului din altă parte decât de la Palatul Culturii. Am fost plăcut surprinsă că are site şi m-a încântat să aflu că este în renovare... O dat Domnu!, cum ar spune moldovenii...

Palatul Culturii este poate cea mai cunoscută clădire din Iaşi, pentru românul neavizat pe oriunde s-ar pomeni de Iaşi, în ziare, la TV, în pliante, povestirea, articolul sau materialul filmat sunt ilustrate cu Palatul Culturii. Ca ieşean mă încerca o neputinţă când venea vorba de Palatul Culturii pentru că era într-o gravă stare de degradare, înăuntru crăpăturile erau aşa de mari de îţi puteai băga mâna prin ele. Credeam că şantierul deschis în spatele lui (ansamblul Palas al lui Nechita) îi va dăuna, cu siguranţă a făcut-o de s-au apucat ăştia să îl restaureze...aşadar acum nu se poate vizita, dar chiar şi faţada merită să îi acordaţi 5 minute de contemplare...

În fotografie este turnul central al Palatului Culturii şi statuia lui Ştefan cel Mare. În jurul acestei statui s-a creat o legendă, infirmată, văd acum, de istorici. Cică artistului care a făcut-o i s-au dat două comenzi în acelaşi timp, Ştefan Cel Mare şi un cneaz polonez. Ambele statui ecvestre. Şi artistul a încurcat lucrările trimiţând cneazul la Iaşi şi pe Ştefan la Cracovia... Judecând după importanţa dată statuii aş spune acum că e un pic imposibil, dar e o legendă frumoasă care îi face pe mulţi turişti să dorească să se apropie de statuie şi să vadă dacă e chiar Ştefan... Tot "la Palat" sunt două tunuri pe care mă jucam eu când eram mică şi am văzut că şi acum joaca a rămas la fel...

Biserica Trei Ierarhi, o biserică foarte frumoasă şi neobişnuită. Se spune că ar fi fost poleită cu aur, dar că năvălitorii i-au dat foc tocmai pentru a scoate aurul. Acum în renovare, de aceea vă arat doar turnurile, biserica este albă, eu am cunoscut-o mai mult neagră, urmare a incendiului. Acolo sunt înmormântaţi doi domnitori, Alexandru Ioan Cuza şi Dimitrie Cantemir, mai multe am găsit pe wikipedia...

Primăria sau Palatul Rosnovanu, după cum îi spune şi numele, nu a fost ocupată doar de Gheorghe Nechita, ci a fost reşedinţa familiei Rosetti - Roznovanu, cea mai puternică şi mai influentă familie din arena politică moldavă a urbei... Printre primarii Iaşiului se numără nume cunoscute, ca Dimitrie Gusti sau Vasile Pogor, desigur pe atunci primăria era în cu totul altă locaţie...

Teatrul Vasile Alecsandri

Clădirea Teatrului Naţional este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meşterul vienez M. Lenz şi terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieţii, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania şi Ţara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanş scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe şi îngeri şi încadrat în stucatura rococo; Candelabrul din cristal de Veneţia cu 109 becuri.

Ajungem la Mitropolie, mai exact, Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei

Cunoacută pentru "adăpostirea" moaştelor Cuvioasei Paraschiva, Mitropolia este loc de pelerinaj pentru credincioşi. Pentru noi ăştilalţi care nu ne înghesuim la Sfântă de Sărbătorile Iaşiului, Mitropolia este o biserică mai deosebită şi un alt simbol al oraşului. Pentru cunoscători spun că pictura a fost realizată de Gheorghe Tăttărăscu. Merită vizitată atât pe interior cât şi pe exterior. În spate este o superbă frescă boltită...

Am spus deja că ne-am nimerit în Iaşi fix de sărbătorile oraşului...aşa se explică aglomeraţia din jurul nostru

O hartă din mozaic a principalelor obiective din Iaşi...este pe un perete în dreapta primăriei...

Mi-au plăcut mult aranjamentele florale din crizantenteme mici, de aceea am pus şi poza asta...în ultimii ani administraţia locală a început să amenajeze centrul şi să refacă monumentele istorice. Cu o altă ocazie vă duc în Copou sau pe Copou unde am văzut că au refăcut Palatul Copiilor (Palatul Pionierilor, când eram eu mică), Şcoala de Fii de Militari, Universitatea şi rondul de sus de la ieşirea din Iaşi...

Bulevardul cumva central din Iaşi se cheamă Ştefan cel Mare şi Sfânt. Este loc de promenadă în week-end pentru că este închis circulaţiei rutiere. Toate obiectivele pe care vi le arat astăzi sunt în zona Ştefan cel Mare...

Am apreciat că Iaşi-ul a devenit turistic, în sensul că sunt indicatoare şi spre atracţiile turistice, iar acestea sunt bine explicate, ce nu am înţeles eu, e de ce trebuia ca indicatoarele să fie făcute de o organizaţie din Republica Moldova?

Casa Dosoftei şi Biserica Sfântul Nicolae Domnesc

Casa Dosoftei a găzduit prima tiparniţă în limba română din Moldova, iar acum este Muzeu al Literaturii Vechi. Nu am putut intra, dar sper că au refăcut-o pentru că atunci când eram eu prin liceu şi băteam cu Alin muzeele etajul clădirii se prăbuşise parţial şi exista riscul să cadă de tot... Merită vizitat muzeul măcar şi pentru a vedea Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche

Biserica Sfântul Nicolae Domnesc este singura ctitorie a lui Ştefan cel Mare din Iaşi. I se spune Domnesc pentru că aici au fost unşi aproape toţi domnii Moldovei de la Despot Vodă până la Alexandru Ioan Cuza. Nu ştiu sigur, dar pentru că făcea parte din Vechea Curte Domnească a fost pentru o vreme Mitropolie... Înăuntru este o frescă ce reprezintă Familia Regală a României, de la Carol I şi Elisabeta până la Carol al II-lea

Tot plimbându-ne prin Iaşi am dat de dichisuri. Mi-a plăcut ideea, am intrat, dar era un târg de carte mic şi banal, iar dichisurile nu le-am descoperit...

Lăsând la o parte subiectivitatea mea, Iaşiul merită vizitat. Am să încerc pe cât posibil să vă prezint şi alte atracţii şi chiar şi localuri sau locuri de pierdut timpul şi după cum aţi văzut am inaugurat o nouă rubrică...ca să o umplu sper să ajung mai des pe acasă...