Translate

June 8, 2009

Dunărea la Cazane

Am plecat de la concert pe la 2 noaptea, iar sambata la 8 dimineaţa plecam din Bucureşti spre Drobeta Turnu Severin. Sunt doar câteva locuri din România pe care nu le-am văzut niciodată, iar Dunărea la Cazane este unul dintre ele. Cum prietena mea Alina a crescut la Drobeta Turnu Severin, mi-a povestit de nenumărate ori despre locurile alea şi odată cu ziua ei (o zi şi o vârstă speciale) am ajuns să le văd. Drumul a fost un pic greu pentru că de pe autostradă până la Craiova mergi pe un drum cu o bandă pe sens, unde depăşirile se fac mai greu şi dacă dai de unul care merge cu 40 la oră îţi cam piere cheful de drum. Apoi de la Craiova la Filiaşi este drum cu două benzi pe sens, unde mai poţi bagă ceva viteză, iar de la Filiaşi până la Orşova şi chiar după este tot un drum cu o bandă pe sens. Oricum nu am prins aglomeraţie şi am mers relativ ok, am făcut cam 6 ore de la Bucureşti până la Eşelniţa, cu aproximativ o oră oprire la un restaurant. Anul acesta am văzut Dunărea de trei ori, hai de patru dacă punem la socoteala şi Budapesta. Aşadar Viena, Budapesta, Hârşova şi acum Drobeta Turnu Severin...
Malul Sârbesc al Dunării văzut din apropiere de Orşova
Cazanele Mici
Eu la Cazanele Mici
Unul dintre obiectivele locurilor este chipul lui Decebal sculptat în stâncă. Pot spune că e mai frumos în cărţi sau ilustrate, dar era un loc de pelerinaj ce nu putea fi ratat
Noi am stat la vila verde din spatele meu, o vilă curăţică şi relativ ieftină
Alin s-a chinuit să fotografieze luna oglindită în Dunăre
O sculptură ciudată de la intrarea în Drobeta
Turnul de apă
O piaţă acoperită ce aduce a piaţa acoperită din Budapesta
Fântână din grădina Muzeului din Drobeta Turnu Severin
Capătul românesc al Podului lui Apolodor din Damasc
Capătul Sârbesc al aceluiaşi pod
Steaguri dacice din muzeu
Cupă dacică
Interior de casă din Insula Ada Kaleh
Deşi am intrat circumspectă în muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin, am descoperit un muzeu care poate rivaliza cu uşurinţă cu Muzeul Bucureştiului de care am fost foarte dezamăgită. Am descoperit acolo vreo cinci colecţii, dintre care una de ţărănisme. Cel mai mult mi-a plăcut fusta asta...
...pe care eu aş fi asortat-o cu bluza asta, doar pentru că are gulerul asemănător cu fusta.
Pe drumul de întoarcere, cam la 20 de kilometri de Bucureşti am fost opriţi de un accident. Pentru că eram la cel puţin doi kilometri de accident am stat în maşină şi am mâncat nişte plăcintoaie mari pe care le-am cumpărat din Drobeta.
Eu nu am ratat ocazia de a fotografia omuşorii ieşiţi din maşini şi nici şansa de a intra pe banda aia speciala dintre cele două sensuri ale autostrăzii. Accidentul era între un bmw şi un chevrolet şi surprinzător bmw-ul era făcut terci, era compactat în formă de cutiuţă. Nu cred că au fost victime pentru că nu am văzut sânge pe şosea, că din cum arăta maşina aia nu ştiu cum ar fi putut scăpa cineva...
În concluzie vă recomand să mergeţi câteva zile în zona cazanelor să ascultaţi liniştea şi să admiraţi peisajele. Şi nu este nici scump, iar peştele gătit acolo este ceva de neratat...
Trebuie să vă mai spun că Dea a mai trecut o cumpănă. A fost bătută şi muşcată de un căluţ pe care a vrut să îl miroasă sub coadă. Nu are nimic, am căutat-o şi atunci şi de atunci şi nu i s-a umflat nimic, deci sper să fi scăpat ieftin, datorită părului pe care nu l-a năpârlit, încă. Totuşi ne-a dat de gândit. E cumva adevărat că Dea şi alţi câini crescuţi în casă au tot ce îşi pot dori, da nu sunt ei nişte exemplare tarate? Mă gândesc că în sălbăticie nu s-ar fi întâmplat nimic, Dea ar fi ştiut că nu trebuie să te apropii prea tare de un cal.
Apoi trebuie să va spun că am votat. Am zis că votăm doar dacă găsim o secţie de votare. Şi pe unde ne-am plimbat prin Drobeta, tot cu ochii la clădiri vechi, am găsit o şcoală cu o secţie de votare. A fost un mic incident, pentru că m-au văzut când am băgat aparatul de fotografiat în ghiozdan şi ca să se asigure că nu îl scot au intrat cu mine în cabina de vot. Am cerut un nou buletin, au fost nişte proceduri învechite, în timpul cărora s-au prins că sunt din presă, că aveam legitimaţia în portofel, da până la urmă am fost lasată să votez. Aşadar pot spune că am trecut prin dificultăţi pentru a îmi exprima opţiunea electorală:)

2 comments:

Andruska said...

Pai e normal, Raluca. Si eu voiam sa-mi pozez buletinul de vot ca sa-l pun pe blog , dar mi-am dat seama ca nu e ok. Pai eu pot fac poze, apoi scot la imprimanta 100 de buletine, pe care i le dau Alinei de le pune sub fusta si cind ajunge in cabina de vot le stampileaza pe toate acolo unde trebuie. Mai dovedeste frauda! (adica observi ca ai mai multe buletine decit persoane care au votat, dar de unde stii care sint valabile si care nu?)

Raluk said...

Andrei, poate nu ai inteles. Aveam aparatul foto la mine, e adevarat, dar e aparatul mare, deci chiar si daca as fi vrut nu puteam face poze. Apoi l-am bagat in ghiozdan cand am intrat pe poarta scolii si nu l-am mai scos decat mult dupa. Poarta scolii insemnand o distanta de aproximativ 100 de metri pana la scoala. Apoi nu e deloc normal sa intre cu tine in cabina de vot sub nici un pretext. Si apoi la cum erau cabinele crede-ma ca daca as fi facut poze vedeau nu era nevoie sa intre cu mine. Au fost precauti pentru ca am votat pe listele suplimentare si pentru ca m-au vazut turist, ca altfel imi amintesc ca la celelalte alegeri europarlamentare ne-am facut poze cu Marian chiar in fata sectiei de votare, adica chiar in fata clasei unde se vota.
Am si spus ca a fost un incident minor, pentru ca nu stiu de ce nu m-am enervat. Si apoi de cand nu m-ai mai vazut tu cu fuste ca sa pot introduce in sectia de votare voturi false?:)

There was an error in this gadget