La Multi Ani, Danutu!!!

Ieri a fost ziua lui Danut, prietenul lui Alin, ocazie cu care am iesit si eu in lume. Am socializat la un restaurant din Piata Lahovari. Un restaurant cu fite si de fite. Insa noi ne-am distrat bine si plus de asta ne-am mai vazut ca parca in ultima vreme am stat mai mult singuri. Cred ca pozele vor vorbi de la sine :)

EL e Danut la 28 de ani

eu m-am cochetizat, m-am machiat si mi-am pus niste cercei enormi, pe care insa nu i-a remarcat nimeni, se pare ca nici macar aparatul foto:(

DANUTUL

Am avut si tort si tot tacamul. Per total, felicitari Delia...

PS: iaca si dovada ca am fost cocheta in seara aia...

Poveste in imagini cu DEA

Dea este fara indoiala un collie. S-a nascut acum 5 ani pe 28 aprilie, iar in familia noastra a aparut putin dupa data de 5 mai, adica la scurta vreme dupa moartea lui LADY. Chiar modul in care am gasit-o pe Dea este o poveste in sine. Am cautat mult timp o catea collie tricolor, am trmis anunturi chiar si la o canisa din Bucuresti care mi-ar fi dat o femela cu 500 de dolari la vremea aceea. Surpriza a venit de la un baiat, care locuia intr-un sat vecin cu Iasi-ul. Cateaua cu care isi imperechease masculul tocmai fatase si avea o singura catea tricolor. Am stabilit o intalnire si ne-am dus (eu, Alin si Andrei) sa vedem cateii. Cand am ajuns, baiatul respectiv mi-a zis ca a dat cateaua pe care o voriam eu si ca daca vreau mai are doar femele sable (culoarea lui Lassie, pentru cei care nu stiu ce inseamna sable). Am hotarat sa mergem sa vedem cateii chiar daca stiam ca eu vreau un caine exact ca LADY. I-am vazut, erau mai toti mici, puricosi si murdari. Probabil ca mi-au dat lacrimile cand i-am vazut, probabil ca aveam o anumita fata, pentru ca in drum spre casa tatal baiatului m-a chemat si mi-a pus-o in brate. Si ei pierdusera un caine si stiau prin ce treceam. Am luat-o si nu i-am mai dat drumul, iar Alin a trebuit sa plateasca pe ea un milion trei sute de mii de lei. De cum a ajuns la Alin acasa s-a apucat sa marcheze patul, iar mai apoi sa faca vraiste in toata casa. Eu i-am facut o cutie (asa spune in orice ghid de crestere a cainilor) cu o paturica in ea, i-am achizitionat noi vase de mancare si chiar o lesa pentru pui, rosie. Dea a avut o personalitate aparte inca de la inceput. Si-a facut culcus sub masa din sufrageria parintilor mei, cat despre lesa cred ca a fost primul lucru pe care l-a ros. In schimb am admirat totdeauna inteligenta de care a dat dovada. De exemplu cand castronul era prea mare pentru ea, rasturna continutul si manca de pe jos.

Inca de mica a avut "perna ei", pentru inceput o perna de-a mea, iar mai apoi cred ca a schimbat vreo 5. Acum are o pernuta speciala pentru caini. La ce le foloseste? Sa doarma, normal... Collie in standard au urechile pliate la doua treimi. Cand era mica si Dea le avea si asta e dovada. Iar cand a devenit adolescenta urechile au luat-o razna (si nu numai urechile) Aici e una din primele baite. Spre deosebire de alti caini, in special ciobanesti, care urasc apa, Dea sta frumos in cada si asteapta parca sa se termine chinul. In adolescenta nu mai reuseam sa o stapanim. Cand mergea afara nu mai raspundea la comenzi, manca de la oricine si orice si cel mai rau isi facea nevoile in casa. Pe sistemul afara ne jucam in casa urinam...

Aici, Dea la prima zapada. In general ii place iarna, numai ca ii intra zapada intre pernutele de la picioare si atunci se opreste oriunde ar fi, chiar si in mijlocul strazii, sa si le scoata In 2004 Alin a evadat la Bucuresti. Am ramas singure si eram foarte catranite... Desi nu accepta sa stea la mangaiat, in perioada aia o facea pentru ca ma vedea mai tot timpul suparata. Apoi in ianuarie 2005 am venit si eu in Bucuresti si pentru cateva luni a stat cu parintii mei la Iasi. Am facut tot posibilul sa o iau in Bucuresti, in momentul in care am auzit-o odata cand plecam cum plangea. Se auzea de la parter, desi ai mei stau la etajul 8. Acel urlet mi s-a intiparit in suflet si am jurat sa nu o mai fac sa simta asa ceva vreodata in viata. La Bucuresti prima grija a fost sa isi juleasca nasul. Nu stiu cum a reusit.

A preferat canapeaua din sufragerie, singurul loc unde proprietarii ne-au rugat sa nu o lasam... Iata si dovada, ca doarme cu capul pe perna intocmai ca un om... Cand Alin sau eu lucram la calculator locul ei preferat este sub birou

Mingiuta albastra este cea mai ieftina jucarie pe care i-am cumparat-o vreodata si este jucaria ei preferata. Trebuie sa spun ca are o tona de jucarii aduse de mai peste tot pe unde am fost. Asa mancam noi cand stam la televizorul din dormitor. Cred ca se poate spune ca Dea e un membru al familiei cu drepturi depline... Asa sta Dea in masina. De obicei sta in spate, are si centura de siguranta si vas pentru apa portabil si tot ce ii mai trebuie in masina In Bucuresti a devenit foarte dragastoasa si niciodata nu si-a mai facut nevoile in casa. Aici e orbita de blitz-ul aparatului meu, dar continua sa rada

In locul meu in pat si cu cartea citita de Alin:) Dea cand rade. Poate e doar in capul meu, da sincer mi se pare ca i se schimba expresia fetei in functia de starea pe care o are In natura, oriunde am fi isi cauta un bat si prefera sa se joace cu el. Stiu e un caine chinuit pentru ca nu e plimbata cat i-ar trebui un caine de talia ei, da imi place sa zic ca iubirea noastra suplineste Probabil e o reminiscenta din copilarie, intocmai ca un pui, suge ceva in timp ce adoarme, de obicei e pernuta ei, aici sunt cersafurile mele:(

O fotografie frumoasa - Dea adormita Pentru ca e cea mai mica o chinuim in fel si chip, ca de exemplu ii punem cornite de ren:) Adevarul e ca ii cam place bautura:) Obiceiul ei e ca dimineata cand unul din noi se ridica din pat sa ii ia locul, aici l-a luat pe al meuIar aici pe al lui Alin... Dea intre perne, evident ca in pat. Faza cu cutia in care sa doarma cand e mica nu a mers in cazul ei...

Spre deosebire de alti caini nu se sperie de aspirator, ba chiar se aseaza sa fie aspirata cand e in perioada de naparlire Dea in Loganel Pe timp de canicula prefera sa stea foooooarte aproape de un ventilator Dea in masina pe locul din fata Cred ca una din "cumpenele" vietii ei a fost atunci cand a cazut intr-unul din vulcanii noroiosi. Asa arata dupa cazatura si la fel arata si Alin care a sarit dupa ea...

Joaca in zapada cu o alta pernuta locul ei favorit e pe un fotoliu pe care noi il folosim ca cuier Am mai zis ca o chinuim pentru ca e cea mai mica. Aici am imbracat-o pentru ai duce lui Alin un pulover Totusi cel mai bine blana ei neagra e pusa in valoare pe un fond verde ierbos:D

O fotografie foarte frumoasa... Din nou cu o perna Aici dormea asa de profund incat s-a lasat fotografiata in orice pozitie. De obicei se trezeste si "pozeaza" atunci cand vede un aparat foto Aici dormea chiar si cu Danut. De fapt ea doarme cu toata lumea...

Este o fata de aur, mi s-a intamplat sa verific pe piele proprie caracterul ei de collie. Tot ce pot sa va spun e ca cei care au facut filmul Lassie nu au exagerat cu nimic. Un collie intotdeauna va reactiona altfel decat majoritatea cainilor, un collie va rezona intr-un cu totul alt mod cu stapanul sau si chiar daca nu e "cainele unui singur stapan" ii e devotat acestuia pana la moarte. Eu una imi luminez ziua cand vin acasa si ii vad fatuca dupa usa. Atunci toate necazurile de peste zi nu isi mai au rostul si lumea e mult mai frumoasa. Si inca ceva: nu as fi supravietuit in Orasul cu susul in jos fara ea...

Din ciudateniile Orasului cu susul in jos

In cautarea mea de case am intalnit o groaza de oameni nebuni, da cel despre care voi scrie acum ii intrece pe toti. Alin a gasit un apartament cu doua camere in zona Prosper de pe 13 septembrie, destul de departe, dar chiria de doar 350 de euro ne-a facut cu ochiul. Am scris proprietarului (un alt atu in favoarea lui e ca sta in germania, deci nu ar veni pe nepusa masa sa vada ce facem) in ideea de a stabili o "vizionare" a apartamentului. Numai ca inainte de vizionari sau orice altceva, "domnul" proprietar de apartament in 13 septembrie ne-a pus niste conditii care pe mine una m-au dat pe spate de ras. In primul rand ne cerea toate actele la care s-ar putea gandi o persoana, buletin, certificat de nastere, pasaport, diplome de studii, adeverinta de salariu, recomandare de la fostii proprietari si nu in ultimul rand recomandare de la un duhovnic. In al doilea rand avea cerinta ca o data sau de doua ori pe an sa vina si sa stea in apartament. Sa mai spun ca apartamentul e renovat recent si ca e gol, adica nemobilat. In al treilea rand vroia chiria in avans pe 6 luni, pentru a plati reparatiile pagubelor produse de fostii chiriasi. Si acum motivele pentru care cred ca omului asta ii lipseste cel putin o doaga. 1. Chiria pe 6 luni in avans pt a plati daunele facute de fostii chiriasi!!! Da arat eu a banca? Nici nu ma gandesc sa garantez in acest fel pt un apartment. Eu una nu stiu ce va fi maine, da peste 6 luni. Apoi ce imi pasa mie ce daune au provocat fostii chiriasi... 2. Multitudinea aia de acte. La ce ii trebuie? In nici un caz nu ma gandesc ca la ceva onest. De unde stiu eu ca apartementul nu e amanetat la camatari si vin aia peste noapte sa imi ceara mai stiu eu ce. Si culmea sa aiba si copii dupa actele mele... In plus mi se pare ca e discriminatoriu. Adica, un om care a terminat doar liceul e prea needucat pentru o chirie la un apartament la etajul 8 din 8 in 13 septembrie? Hai ca as accepta sa cer o recomandare de la actualii proprietari, dar ATAT. De duhovnic nici nu vreau sa mai aduc vorba. 3. Daca las la o parte faptul ca eu ar trebui sa schimb cel putin doua mijloace de transport in comun si sa traversez centrul la orele de varf pentru a ajunge in Baneasa, la Antena, etajul 8 din 8??? Pai acolo vara te coci, iar iarna mori de frig. 4. Ca sa nu mai spun de stat de cel putin doua ori pe an la noi cand vin din Germania. Pai ori inchiriem ori ce facem? Si in vizitele alea sa imi manance din mancare, sa foloseasca vasele mele, sa foloseasca asternuturile mele, sa trebuiasca sa ma gandesc sa cumpar o canapea special pt ei, asta daca nu as accepta sa dorm eu pe jos(avand in vedere ca apartamentul e acum gol), sa stam la rand la baie si multe alte mici neajunsuri care intervin si cand iti vine un om apropiat, da unul pe care nici nu il cunosti... Si apoi in zilele alea noi ar trebui sa platim chiria intreaga? Intr-un final am reusit sa reducem chiria in avans la 3 luni (si asta doar pentru ca insista Alin, eu una la faza cu duhovnicul am trecut la urmatorul anunt) si vom vedea apartamentul cand vor veni ei in Romania, undeva la sfarsitul lunii. Numai ca din punctul meu de vedere, vreau doar sa imi satisfac curiozitatea, sa vad cum arata un apartament pentru care ti se cer atatea lucruri, pentru ca oricum existenta mea in Orasul cu susul in jos e si asa stresanta fara sa am un astfel de proprietar pe cap...

Sex and the city

Serialul meu favorit din toate timpurile (dupa Lassie, Black Beauty si altele cu animale) este Sex and the city sau cum a fost tradus: Totul despre sex. Desi are "the S word" in titlu, serialul nu e despre sex, cred ca pur si simplu au folosit acest cuvant in scopuri publicitare, se stie ca orice e despre SEX se vinde. Eu una am vazut in serialul asta o poveste, cu printi si printese, daca vreti, cu multa iubire si cu happy end. E povestea a patru prietene, toate trecute de 30 de ani, toate necasatorite si toate in cautarea iubirii. Vedeti nu spun sex. Toate se lovesc de diverse probleme ale vietii si toate zic eu ca le trec cu bine. Nu am avut niciodata 4 prietene deodata(sau daca am avut ele nu au avut "nici in clin nici in maneca" una cu alta), dar trebuie sa admiteti ca e varianta ideala a unei prietenii. Din acest cerc fac parte pe rand: Carrie, apartent personajul principal, o jurnalista care traieste de pe urma rubricii sale despre relatii si sex, e Miranda avocat care se pricopseste pe la mijlocul serialului cu un plod si la final cu o relatie cu acelasi Steve, e Charlotte eterna indragostita sau in cautarea dragostei, pe care dragostea o gaseste alaturi de un tip putin hidos, pentru care trebuie sa se converteasca la iudaism si nu in cele din urma e Samantha. Ei despre Samantha merita sa vorbim nitel mai mult. E parctic sarea si piperul serialului, daca ar fi sa atribuim cuvantul SEX din titlu probabil ca ei i l-am atribui. Se culca cu oricine, oriunde, oricand, iar la final isi gaseste dragostea alaturi de Smith (cum ar fi Popa la noi, ca nume ma refer) un tinerel blondut care sta alaturi de ea in lupta cu cancerul.

Intentionat am descris-o mai putin pe Carrie pentru ca, nu stiu de ce, cu ea ma identific cel mai mult. De altfel producatorii serialului pe asta au si mizat, fiecare se identifica cu cel putin unul dintre personaje si automat se uita la tot filmul. Carrie e scriitoare (nu departe de jurnalistul care tin eu sa devin), are in marea majoritate relatii de durata(la urma urmei 13 ani zic eu ca e durata), e mai tot timpul in trend (aici am scrantit-o eu nitel) si colectioneaza papuci (eu broaste testoase).
Am citit si cartea si trebuie sa dau Cezarului ce e al lui. Producatorii, scenaristii si regizorii filmului, au transformat o carte de rahat, greu de citit si adesea fara nici o noima, intr-un serial de succes. Si actritele sunt alese aparent fara sens, dar se pliaza perfect pe roluri. De atunci in orice ar juca eu tot le compar cu rolurile din Sex and the city si zic ca nu le-au depasit nici macar o data.

Acum am inteles ca a aparut si filmul(care pune cumva un final la tot serialul). Un final in care Carrie se marita cu Mr. Big (care abia in ultimul episod aflam ca e de fapt John), iar cele trei ii sunt domnisoare de onoare. Nu l-am vazut, nu m-am indurat sa il trag de pe undeva si sa il vad de la cinema. Vreau DVD-ul si sunt dispusa sa astept...
PS: De ce am tinut sa scriu despre film? Pentru ca zilele asta m-am uitat la seria a 6-a si mi-am amintit de mine si de prietenele mele. Am constientizat ca sunt singura si aproape ca dadeam intr-o depresie. Pai de exemplu, saptamana trecuta era sa plang la telefon cu Eliza, pentru ca m-am dus la cumparaturi singura, pe Isa am vazut-o vineri dupa vreo doua luni, desi stam la maxim 40 de minute una de alta, pe Alina o vad doar la Iasi si atunci foarte putin, iar pe Elena o vad si mai putin. Sunt intr-adevar 4, dar 2 sunt la Iasi si una la Suceava, iar eu, din nefericire, sunt in Orasul cu susul in jos...da nimeni nu spune ca traim intr-o lume ideala...