Brosa

cred ca e singura amintire pe care o am de la ambele bunici. Cea de pe mama mi-a daruit cea mai discreta si mai frumoasa broasa ever, pe care o am si acum(acasa la Iasi), iar bunica de pe tata m-a invatat sa port o brosa. Parca imi amintesc cand imi spunea ca se poarta la taior, niciodata la sacou, nu pe poarta pe materiale fine ca matasea si nici pe cele care ar putea fi usor gaurite. Totdeauna purta brose, de cele mai multe ori prea incarcate, credeam eu, si m-a incurajat sa port si eu.
Cand eram mica aveam o intreaga colectie de brose cu tot felul de animalute, in special caini si pisici. Din alea din lemn sau plastic colorate. Cred ca prima mea brosa decenta era o vacuta. O mai am si acum. Portocalie cu puncte rosii, negre si albe. Cand am mai crescut mi-a dat in dar bunica de pe mama brosa de care vorbeam mai sus. E o stea de mare stilizata, din argint cu pierticele. Are incuietoare de siguranta si nu e chicioasa deloc. Desi in capul meu pietre cam egal chici. O am acasa la Iasi intr-o cutie pe care mi-a facut-o bunicul de pe tata.
Imi amintesc si acum cand se purtau brosele alea in forma de soparla...oribile...avea si mama una si tin perfect minte ca nu a purtat-o niciodata, cred ca era cadou...
Apoi cand am crescut purtam insigne, la geaca de blugi, evident. Le schimbam cam o data la o saptamana, iar cand au aparut alea doar cu un ac am fost foarte mandra de ele. Imi luasem mai multe din Batman... Nu stiu in schimb de ce nu prea mi-au placut alea mari. Am si acum mai multe da le-am pus pe o palarie...

Si de la Budapesta mi-am luat o brosa cu Mos Craciun, ca doar de, era Craciunul. La Bucuresti, cand am descoperit eu Meli Melo mi-am mai cumparat o brasca testoasa....iar azi mi-am cumparat doua lighioane...


Cred ca in mintea mea inca mai sunt copil...si sincer nu cred ca voi vrea sa cresc vreodata...

A innebunit Bin...

... nu ca ar fi fost vreodata un om normal. La Bin Laden ma refer. A trimis un mesaj video in care ofera solutii pentru stoparea razboiului. Una dintre acestea convertirea tuturor occidentalilor la islamism.....

Zi trista

7.12 In zilele ca cea de azi imi vine sa imi iau lumea in cap si sa fug pur si simplu fara sa ma mai vada nimeni. Ziua a inceput prost cand am vazut stirea pe pro cu calul abandonat in strada. Nu mai vreau sa spun nimic despre oamenii care fac lucrurile astea, azi simt ca nu mai pot nici macar sa ma revolt... Apoi am vorbit cu un om care se adapostise cu vecinii si cu 4 copii in podul casei. Saracii oameni nu aveau cum sa fuga, cei de la Isu nu raspundeau la telefoane si au gasit nu stiu cum numarul nostru. Omul a intrat si in direct si ne-a spus prin ce trece...e oribil. Esti in prima linie si nu poti sa faci nimic... Ce puteam sa ii spun eu la telefon, ca pe cei de la Isu ii doare in cur si ca si-au inchis telefoanele??? Ca eu sunt tocmai la Bucuresti si ca pur si simplu nu pot sa il ajut chiar cu nimic???

13.08 UPDATE: si asta era pana sa aflam ca a murit si Pavarotti. Apoi dai telefoane, fa bete, mai lupta-te si cu inundatiile si cu 250 de romani abandonati pe aeroportul din Budapesta pe care ii pazeau ungurii ca pe butelii, nu cumva sa ramana pe la ei. Abia am apucat pe final sa ma culeg de pe unde eram aruncata si sa fiu si eu trista 10 secunde. Ca vorba aia Luciano Pavarotti chiar mi-a placut, plus de asta mi-am amintit cum stateam tarziu in noapte cu parintii mei sa ma uit pe cine stie ce program uitat de lume la "Pavarotti and friends".
Pana la urma ziua de la serviciu nu a fost chiar rea, cel putin am apucat sa semnez toate contractele pe care le mai aveam de semnat cu antenistii. Asadar am carte de munca, bani pe card, bonuri de masa si concediu prin octombrie. Da tot e bine ca vine week-end-ul, chiar daca nu ma voi duce pe Transfagarasan voi sta acasuca cu Alinuta si cu Deuta....
12.00 Asta e stirea cu calul...
CRUZIME FĂRĂ MARGINI - Ne servesc toată viaţa lor, iar noi le tratăm ca pe duşmani. Un cal bătut a fost abandonat cu piciorul rupt pe marginea drumului, în Cluj-Napoca. Animalul rănit nu a fost băgat în seamă de nimeni câteva ore, deşi pe lângă el au trecut sute de şoferi. Ca să fie sigur că nu se poate târî, stăpânul i-a legat picioarele din spate cu o funie. Spre seară, câţiva pompieri care se întorceau din misiune au oprit, şocaţi. Au luat animalul de pe şosea de teamă să nu-l calce vreo maşină. Medicii i-au alinat durerile animalului, însă a fost bătut prea rău şi ei nu mai pot face nimic pentru el. Mai aşteaptă doar un telefon de la primărie şi de la DSV să le spună că-l pot euthanasia. Poliţia ar trebui să-l caute pe călăul animalului pentru a-l pedepsi conform legii. Va scăpa ieftin - numai cu o amendă.

Infiorati-va ca aveti de ce

UPDATE: Tot de la Oana Despa am aflat ca magarusa din fotografii traieste. Ba chiar Oana nu e asa de rea cum pare in blog ci chiar s-a gandit sa participe activ...BRAVO ...
Abia astept noutati si eventual poze...da raman la parerile puse pe blog despre cei care au ranit biata magarita...

Acestea sunt niste poze pe care recunosc le-am furat de pe blogul Oanei Despa.

Lasand la o parte modul extren de nereusit de redactare a textului si de metoda de abordare de pe blogul Oanei, stirea e aceeasi (am scris-o mai jos). Trebuie sa o spun a o mia oara ca oamenii astia pur si simplu ar trebui impuscati. Si oamenii care au vazut si nu au zis nimic si cei care au auzit probabil ragetele de durere ale bietului anumal si nu au facut nimic si la final si stapanaul care in continuare nu face nimic???

IERI IN CERNAVODA S-A COMIS O CRUZIME FATA DE UN MAGAR. Este vorba de o magarita, pe care s-au rezbunat niste oameni in conflict cu stapanul ei. Solicitata de Politia Locala, Asociatia Gaia (www.savethedogs.it) a intervenit. Doctorul Valentin Georgescu a operat-o pe magarita in clinica asociatiei un timp de 5 ore, incercind sa o salveze. Stapanul a declarat ca vrea sa faca toate demersurile pentru a pedepsi responsibili actului criminal, find ca exista martori care au vazut cine a comis faptului. Asociatia Gaia se ocupa de un program de sterilizare si returnare al ciinilor fara stapan si desfasoara un program de adoptie in strainatate. Sunt deja 6 magarii in grija asociatiei si 6 cai. Cruzimele fata de cabaline sunt un fenomen grav pentru care toate asociatile din Romania cer cu forta sa fie aplicate pedeapse mai dure.

Daca las la o parte revolta care m-a cuprins si sub imperiul careia am scris inceputul postului, cred ca e imperios necesara luarea unei masuri sau a unor masuri. Amenzi cat casa. Aplicarea acelorasi masuri pe corpul celor care au ranit anumalul si terminand cu schimbarea mentalitatii colective.

Eu una m-am saturat de cei care se dau mari iubitori de animale da vor cainele musai in curte. Sau cei care pe fata se fac ca iubesc cainii, iar pe din dos ii lovesc, nu pun o frana cand ii vad pe strada, ba din contra accelereaza. Cred ca de aici trebuie inceput. Continuat desigur cu cei care considera animalul ca pe un bun propriu asupra caruia au drept de viata si de moarte.

Nu stiu daca infiintarea unei politii a animalelor la fel ca in state sau o campanie asidua de constientizare ar mai rezolva ceva...

Dar din moment ce jurnalistii care chiar pot sa faca ceva se rezuma la a face haz pe seama unor stiri serioase pe bloguri...

Cred ca a venit toamna

De vreo trei zile e urat afara, ploua si sunt in permanenta nori, ceea ce m-a dus la concluzia din titlu. Nu zic ca as fi dezamagita pentru ca mie chiar imi place toamna, da imi place aia fara ploaie, toamna aia in care mai zaresti soarele, dar el e doar o scuza pentru fotografii frumoase. Asta ploioasa imi place in primele trei ore in care ma plimb prin ploaie cu Deea si in care rememorez aventurile verii.

Pentru ca sunt racita bocna imi voi aminti ce am facut vara asta aici, chiar pe blog-ul meu.

Pentru inceput in iunie m-am angajat cu acte la Antena. Nu e cea mai mare reazliare a mea, dar e prima care mi-a venit in minte. Am reusit sa ajung si pe acasa de vreo 3 ori si mi-am revazut prietenii pe care i-am lasat la Iasi.

De fapt cred ca cel mai mult am de scrs la capitolul nereusite. Nu am reusit sa plecam pe nicaieri, in primul rand pentru ca nu am avut concediu, in al doilea rand pentru ca si atunci cand am avut cateva zile libere am preferat sa lenevim in casa. Nu am reusit sa imi iau carnetul de conducere, nu am reusit sa cumpar un LCD, nu am reusit sa slabesc nici macar putin, chiar daca fructe, legume si salate am mancat din plin. Nu am reusit sa imi gasesc o pereche de blugi normala, fara decoloraturi si fara forme aiurea, nu am reusit sa ma angajez intr-un radio, nu am reusit decat partial sa ma inteleg bine cu colegii....

Nu mai scriu ca ma depresez la maximum. Sa spun doar ca in afara de raceala sunt santoasa, ai mei sunt bine, cu Alin e bine si Deea este cea mai frumoasa...