Chiar şi Barack Obama a băut Guinness

În Irlanda deduc eu că nu prea vin oameni importanţi, altfel nu înţeleg de ce chiar şi la un an distanţă de la vizita lui Barack Obama în Dublin cei de la Guinness încă mai bat monedă pe treaba asta. Adevărul cred că e altul, dublinezii şi irlandezii în general se mândresc cu tot ce e tradiţional, dar mai ales ştiu să scoata bani din orice. 

A venit Papa Ioan Paul al Doilea în Dublin, a ţinut o slujbă la care a participat, după spusele dublinezilor, jumătate din numărul irlandezilor prezenţi în acel moment în Irlanda, au făcut un loc special în Phoenix Park, care se vizitează şi unde eşti dus cu autobuzul turistic. 

A venit acum un an Regina Marii Britanii, a plantat nişte floricele într-un parc. Acum acel parc a devenit foarte important, iar lângă floricele e deja o plachetă care atestă faptul că au fost plantate de Elisabeta a Doua.

Aşa şi cu Guinness. A venit Barack Obama în Dublin, i-au dat Guinness, l-au fotografiat şi au material publicitar 10 ani de acum încolo, dacă nu cumva între timp mai vine Obama sau altul şi iar au ce vorbi.

În schimb în România a venit şi Obama şi premierul Marii Britanii şi cancelarul german, Angela Merkel şi o gărmadă de alti oameni importanţi. În afară de pozele oficiale, de înmânarea unei plachete sau a unei decoraţii, aţi auzit sau văzut voi altceva?

Şi doar nu credeţi că oamenii ăştia vin, dau mână cu Băsel, după care se urcă în avion şi pleacă sau se închid în camera de hotel, se urcă în avion şi pleacă. De ce nu ne-om mândri şi noi cu ce avem? asta nu înţeleg eu.

Raluca

Guinness în Dublin

Trebuie să admit ceva pe blog şi cu ocazia asta să vă spun că am fost din nou la Guinness Storehouse şi am şi băut jumătate de pahar din licoarea neagră, ce îmi face mai totdeauna poftă de Pepsi.
Ei bine Guinness este berea tradițională Dublineză, adică doar cei din Dublin se mândresc cu Guinness, să nu faceți greșeala să mergeţi în Cork sau Galway şi să spuneţi că Guinness ar fi al lor că s-ar putea să vă pară rău. Fiecare oraş din Irlanda are berea locală, dar e adevărat că Guinness în afara Irlandei e sinonim cu Irlanda.
Când am ajuns prima dată în Dublin, nu prea am înţeles care e treaba cu Guinness. Da e diferită de alte beri, dar mai există totuşi şi alte beri negre, deci nu e singura. Nu am înţeles de ce muzeul este cel mai scump muzeu din Dublin, 15 euro. Nu am înţeles de ce berea făcută în Dublin e la fel de scumpă, dacă nu şi mai scumpă decât Tuborg sau Carlsberg sau ce alte beri or mai fi pe lumea asta.
Cu timpul am înţeles că Guinness nu e doar o bere, nu e o licoare neagră, dătătoare de stări înșelătoare şi atât. Am aflat că tocmai fabrica Guinness a dat constant locuri de muncă multor Dublinezi şi chiar străinilor, pentru că fabricile Guinness se întind pe tot mapamondul.
Apoi am aflat că cei de la Guinness aveau grijă de muncitorii lor. Blocurile roșii ce înconjoară St. Patrick Park de lângă Biserica St. Patrick au fost construite special pentru muncitorii de la Fabrica Guinness.
În plus familia Guinness s-a implicat în reconstruirea multor monumente din Dublin.
Apoi am aflat că Guinness a fost o fabrică aparte, iar patronii au investit în noi tehnologii, ce au ajutat dezvoltarea multor domenii de la căile de comunicații din Dublin, la cele rutiere. De exemplu ştiaţi că inventatorii de la Guinness au inventat barjele cu hornuri ce puteau fi pliate pentru a trece pe sub poduri şi barjele cu fundul plat, pentru a putea naviga pe Liffey?
Apoi în perioada actuală Guinness sponsorizează mare parte din mișcările artistice şi culturale din Dublin şi ajută la descoperirea de noi talente. E ciudat că eu, ca şi româncă, eram obișnuită ca mărcile de bere romanești să sponsorizeze doar campionatul intern de fotbal sau vreo echipă.
Toate astea le-am aflat la vizita cu băieții la Guinness Storehouse, ca să nu mai spun că tot acolo am văzut reclame la Guinness de prin 1960, iar cea mai faină reclamă, după părerea mea, este cea cu ţestoasa care cară un Guinness.
Dar să le luăm pe rând. Pe cei cărora mutra mea nu le place, îi avertizez că doar mutra mea o veţi vedea în această postare.

Cam cât sunt eu dintr-un butoi cu Guinness 

Ascultam introducerea la intrarea în Muzeu 

De această dată am făcut o poză vizibilă în faţa acestui monument 

Ca Amelie la Guinness Storehouse 

Toţi suntem irlandezi pe 17 martie, Ziua Sfântului Patrick 

Când eram mică vedeam în toate casele sticle din acela în formă de ţărănci. În Dublin erau, probabil, cele în formă de bufniţă

Testoasa Guinness, reclama mea favorită, din păcate nu am mai găsit acest bibelou... că mi-l cumpăram în secunda 2 :D 

Te gândeşti la un Guinness? în Dublin, nu doar te gândeşti ci ai posibilitatea să şi încerci un Guinness, iar Alin şi-a păstrat părerea că berea la dozator e mai bună decât cea îmbuteliată, la doză sau sticlă. 

Harpa tradițională irlandeză, despre care v-am vorbit şi ieri. Este mai mică decât o harpă şi se ţine în mână. Harpa o veţi întâlni pe toate produsele Guinness, ba chiar şi pe câteva însemne naţionale irlandeze. 

În Gravity Bar de la Guinness Storehouse 

Lângă una dintre invențiile Guinness, locomotiva ce căra vagoanele cu bere prin incinta fabricii Guinness. Vagoanele aveau un sistem care le trecea de la șinele înguste din interiorul fabricii, la unele mai late care ajungeau în Portul Dublin.

Eu una, vă recomand, dacă ajungeţi în Dublin, să nu vizitați Guinness Storehouse singuri. Eu aşa am făcut prima dată şi în afară de reclame nu m-a atras nimic. Mă plictisisem să tot rog pe cineva să îmi facă poze şi am trecut prin muzeu cam într-o oră. Berea de la bar nici nu am mai luat-o, am făcut două poze la panorama Dublinului şi am plecat.

Ca şi berea Guinness şi muzeul Guinness trebuie savurat alături de prieteni.

Raluca