Translate

February 6, 2016

Românii nu știu să bea cafea! Ce prostie!

Am citit ieri un articol pe Adevărul și m-am umplut de spume. Titlul este: În lipsa cultului pentru cafea, românii beau o zeamă lungă cu lapte: ”Nu e nici gustoasă, nici sănătoasă”. Asta spune un tânăr barista, care e definit ca ”specialist in arta cafelei”. Nu mai spun că în articol distincția dintre barista și barman nu există și că cele două noțiuni sunt similare, însă voiam să atrag atenția următorului lucru: în articol românii sunt terfeliți că nu beau espresso, că nu știu ce se face cu apa care se servește o dată cu espresso și că în general românii nu au ”cultul cafelei”. Și întrebarea mea e de ce l-ar avea?
Crește la noi cafeaua pe garduri, o culegem, o prăjim, o măcinăm și o bem? Nu cred.
Acum sincer dacă vă spun cafea la ce vă gândiți prima și prima dată? Eu mă gândesc la cafeaua la ibric, la cafeaua la nisip și la cafeaua turcească. Și e drept și turcii beau o cafea mică, asemănătoare ca dimensiuni cu espresso, însă nu trebuie să uităm că România a fost o țară închisă câteva zeci de ani.
Așa că luați cafeaua turcească, la ibric și treceți-o prin comunism. Ce amintiri vă vin? Când venea vecina la cafea, nu?
Pentru mai tinerii mei cititori, în acele vremuri legăturile cu vecinii erau mai strânse decât acum. În fine, să spunem, că venea o prietenă la cafea. Doar nu avea să stea 5 minute să soarbă un espresso și să fugă, nu?
Așa că lungirea asta a cafelei, atât de criticată în articol, e pur românească. Românii au adaptat un obicei obținut, probabil, de la turci, și l-au românizat. Și ce e rău în asta?
Cred de fapt că asta e cea mai bună caracteristică a românului: adaptabilitatea. Altfel cum am fi trăit noi și sub turci și sub ruși și în comunism și în democrație, bombardați de zeci și sute de surse de informație, dar am rămas aceiași? Ne-am adaptat.
Și probabil diluarea cafelei cu lapte a venit după revoluție, când peste noi au venit consumerismul și marile branduri aducătoare de bunătăți.
Așa că de ce să ne criticăm, să încercăm să introducem cu forța niște produse ce nu ne sunt familiare, tradiționale și nu facem noi din influențele de afară, ceva al nostru.
Aștept prima cafenea în care să ai un discount dacă vii cu vecina! Asta e românesc, asta ar trebui să promovăm, nu să îl pierdem.
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
P.S. Dacă cumva vă întrebați și eu sunt unul dintre românii care beau cafeaua incorect. Eu beau o cană mare cu cafea, diluată puțin cu lapte și fără zahăr. Când ajung în România sau când am o ciocolată Poiana, îmi beau cafeaua cu un cubuleț de ciocolată Poiana. Și știți ce? Îmi aduc aminte de zilele în care stăteam la cafea cu prietena mea și vorbeam cât în lună și în stele. Sincer, nu am nici o amintire în jurul unui espresso :)

2 comments:

Larisa said...

Eu beau cafea la ibric :). Slaba, cu lapte si zahar :))

Raluk said...

Eu din pacate beau doar la filtru, ca nu mai am timp de ibric. Insa in week-end, mai ales cand vin prietenele pe la mine, scot ibricul si fac o cafea buna :)

There was an error in this gadget