Translate

January 10, 2016

Franța - Paris - Un vis împlinit - La blouse Roumaine, Henri Matisse

Dragilor,

știu că mulți dintre voi nu vor fi de acord cu mine, dar mă știți, asta sunt și scriu exact ce simt. Ei bine, mie niciodată nu mi-a plăcut Parisul. Nu am vrut niciodată să îl vizitez, nu mi-am dorit să îmi beau cafeaua privind strada, nu mi-am dorit să ma plimb pe malurile Sennei, nici să ajung la Louvre, nici la magazine, nici romantică nu am prea fost, deci pentru mine Parisul era pe listă, dar undeva mai jos.
De altfel, știți cum e, dacă nu îți dorești, se împlinește. Așa că eu de ajuns la Paris am ajuns de multe ori, dar todeauna cu treabă. Poate nici nu mi-am dorit vreodată să ajung la Paris ca turist. Totul până la obsesia mea cu iile și descoperirea celebrului tablou, La blouse roumaine de Henri Matisse, care se află la Paris. Bine mi-am mai dorit eu să ajung și la atelierul lui Brâncuși, și la Disneyland, în funcție de vârsta la care veneau aceste dorințe.
Întâmplarea sau întâmplările au făcut ca de Crăciun, sau mai precis între Crăciun și Revelion, să ajungem în Paris ca turiști. Aveam pe listă exact în ordinea asta: Atelierul lui Brâncuși, Tabloul lui Matisse și Louvre. Și fix trei zile în care să ne îndeplinim aceste dorințe. 
Însă, știți voi proverbul cu ”socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg”? Nu am mai ajuns la Louvre, am avut noroc că tabloul lui Matisse era la Centru Pompidou și că ne-a dus capul să ne cumpărăm bilet de pe net, evitând astfel o coadă de jumătate de zi. Și acum dacă dați o căutare pe net veți găsi că La Blouse Roumaine e la Muzeul de Artă Modernă din Paris și nu la Centru Pompidou, care e Muzeul de Artă Contemporană. OK, recunosc, nu mă pricep deloc la artă și nici nu pretind că m-aș pricepe, însă sunt două muzee diferite.
Norocul a făcut ca la ultimul etaj al Centrului Pompidou (primul care se vizitează) să găsesc un magazin unde să văd un magnet cu tabloul lui Matisse. L-am zărit cu coada ochiului și m-am dus să întreb. Era un etaj mai jos. Ce noroc pe capul meu!
Evident că nu rețin nimic din etajul 5 și că am trecut ca vântul până la etajul 4 unde știam că e. Nici nu a fost greu de găsit și apoi cred că am petrecut jumătate din timpul alocat acelui etaj doar uitându-mă la tablou. Pe același etaj era și Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuși și ”Cocoșul”, cred că îi spune, tot de Brâncuși și un alt tablou al lui Matisse tot cu o ie.
Vă las cu poze. A fost greu să aleg 9 poze din cele peste 100 făcute și cu aparatul și cu telefonul, pentru că m-am întors cu altă ie și am făcut alte poze.







Cam asta a fost. După vizita la Paris am inclus pozele și într-o lucrare pentru master, le-am pus și pe fb in toate combinațiile posibile. 
Despre Paris, mă feresc să spun mai multe pentru că știu că sunt cam singura cu astfel de păreri, dar deși orașul e nițel oribil și murdar, muzeele și arhitectura merită o vizită.
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

2 comments:

Vulpita Calatoare said...

Cat de tareeee! Tare de tot! M-ai dat gata! La cat mai multe astfel de experiente!

Raluk said...

Multumesc! Tot am astfel de experiente, e mai greu sa ajunga pe blog :)

There was an error in this gadget