Translate

March 2, 2010

Week-end la Veliko Tarnovo - a doua zi

După aşa o zi agitată, noaptea am adormit buştean, iar dimineaţa m-a trezit Alin care ne făcea poze. Trebuie din nou să spun că ne-am simţit foarte bine la hotel şi că România la capitolul turism are de învăţat de la Bulgaria, pornind de la felul în care eşti tratat până la obiecte şi ghiduri promoţionale. Practic acolo esti tratat bine indiferent de cât ai dat pe cazare, chiar daca stai doar o noapte şi trebuie să spele cerşafurile după tine, chiar dacă ai câine, ai dat nişte bani, eşti client şi esti tratat ca atare. Despre ghiduri aş putea să vorbesc o groază. Pe lângă că găseşti ghiduri în română, acestea au o calitate excepţională. Cu Veliko Tarnovo am găsit vreo 5 ghiduri distincte, pe lângă cele 3 şi cu Arbanassi şi pe lângă cele două cu întreaga Bulgarie. În Bucureşti de exemplu am găsit doar unul cu foi mizerabile, cu poze şterse şi neclare şi cu informaţie precară. Şi nu cred că vrem să comparăm micul Veliko cu ditamai Bucureştiul...
Acum despre a doua zi. Aşa cum observaţi vremea s-a îmbunătăţit simţitor şi am avut şi noi timp de poze frumoase. Începutul zilei a doua l-am petrecut vizitând cetatea. Intrarea este 6 leva şi nu acceptă altă monedă. Mai trebuie să spun ceva, în general comercianţii am văzut că nu acceptau monede de euro, ziceau că nu le pot schimba la bancă. Logic că dacă nu primeau nici nu ofereau monede de euro. Schimbul se desfăşura în felul următor: tu dădeai euro şi restul îl primeai în leva...
Astea suntem noi în poarta cetăţii. Să vă zic două vorbe. Cetatea, aşa cum poate aţi observat din postul anterior, este destul de mare. Ti se va spune că în două ore o termini, noi în trei ore abia am făcut jumătate. Deci dacă vrei să mai faci o poză, să mergi liniştit şi să vezi tot rezervă-ţi o zi întreagă sau măcar o jumătate de zi.
Cetatea din Veliko Tarnovo este aşezată pe colinele Ţareveţ, Trapeziţa, Momina Krepost şi Sveta Gora, pe ambele maluri ale raului Iantra. Cetatea are o suprafaţă de 110 mii de metri pătraţi şi ziduri de peste 10 metri înălţime şi o grosime de aproape 4 metri. Mare parte din zid este încă vizibilă. De asemenea sunt vizibile şi cele trei porţi succesive. Din ghiduri am citit că cetatea adăpostea 21 de biserici, palatul ţarilor, casele nobililor, iar biserica ce se vede chiar şi acum în vârf este fosta patriarhie, bine reconstruită.
Aşa se vede Veliko Tarnovo din interiorul cetăţii
Eu cu Dea
În spatele zidurilor era o pădurice colorată extrem de fain. Am zăbovit niţel acolo cu Dea uitându-ne în zare...
Alin şi Turnul Baldwin. Legenda spune că acolo a fost întemniţat Baldwin I de Constantinopol, unul dintre liderii celei de-a patra cruciade în urma căreia a fost caputrat Constantinopolul. Sper să nu fac vreo confuzie. Ideea e că acest Baldwin a ajuns să fie închis în Ţaraveţ şi a încercat să scape seducând-o pe ţarină, nimeni alta decât nevasta lui Kaloian. Acesta a aflat, l-a omorât pe Baldwin şi i-a transformat craniul într-o cupă de vin. Povestea este extrem de romanţată pentru că acelaşi Kaloian am găsit că era un om extrem de credincios, primul ţar care a fost uns de papă...
Eu în turnul Baldwin
Pentru că eram cu Dea şi ea nu prea putea să se urce în turnuri am stat pe rând cu ea jos. Aici îl aşteptam eu pe Alin. Turnul Baldwin are trei etaje cu două încăperi cu podea din lemn şi ziduri groase din piatră. Sunt refăcute şi sunt extrem de curate...semn că românaşii nu prea au ajuns pe acolo...
Eu cu Dea pozam
Biserica din vârful dealului. Până la ea am urcat pieptiş, însă a fost mult mai bine decât dacă începeam să urcăm din faţă pe trepte
Biserica este pictată extrem de straniu. Nu mă pricep la reprezentarea standard a sfinţilor, însă ce am văzut acolo nu seamănă cu icoanele cu care suntem noi obişnuiţi.
Am găsit pe net că pictura interioara a fost refacută complet in anii 80 de un pictor bulgar, Teofan Sokerov
În fresca asta este integrată o icoană clasică. Cică pe pereţii bisericii sunt pictate scene din istoria Bulgariei şi de aceea nu sunt reprezentări religioase...oricum e ciudată...
O bisericuţă foarte mică pe care nu am apucat să o vizităm, dar pe care o vom bifa cu proxima ocazie
Din nou biserica din vârful Ţaraveţului, dar din alt unghi. Un alt obiectiv trecut la capitolul ratate este o a doua fortăreaţă din apropierea Veliko Tarnovo. Se cheamă Trapezitsa şi din cât am văzut cu ochiul liber era în renovare
Sincer nu ştiu care este simbolistica mărţişorului în România şi ce se face cu el, cert este că în Veliko am prins un fel de Târg al Mărţişorului. Deci comercianţi, tineri artişti, care făceau mărţişoare. Ei bine la ei s-ar părea că mărţişorul a rămas cel clasic, doar două fire colorate împletite în fel şi chip. Am văzut o mie de feluri de a împleti firele roşu şi alb şi foarte puţine mărţişoare aşa cum le ştim noi. Ceea ce nu am înţeles e de ce în mai toţi copacii erau prinse aceste mărţişoare...eu ştiam că le porţi o săptămână şi apoi le prinzi de crengile copacilor fructiferi...la ei erau prinse în orice fel de copaci. Cele de mai sus mi-au făcut cu ochiul...
După cetate am decis să vizităm localitatea Arbanassi, citisem eu că e un fel muzeu al satului, cu case în care chiar stau oameni. Nu am reuşit să găsesc nici un muzeu, dar am găsit o terasă foarte frumoasă în care iarăşi am mâncat mult, bun şi ieftin. Cică toate casele care aveau porţile deschise se puteau vizita, eu am văzut o grămadă dar mi-a fost ruşine să intru. Am văzut în schimb câteva pensiuni foarte intime şi frumoase. E de admirat stilul arhitectonic.
Promit să revin şi în Arbanassi, acum că ştiu ce să fac acolo şi promit să revin şi la Veliko Tarnovo. Merită.

No comments:

There was an error in this gadget