Translate

February 7, 2008

Poveste in imagini cu DEA

Dea este fara indoiala un collie. S-a nascut acum 5 ani pe 28 aprilie, iar in familia noastra a aparut putin dupa data de 5 mai, adica la scurta vreme dupa moartea lui LADY. Chiar modul in care am gasit-o pe Dea este o poveste in sine. Am cautat mult timp o catea collie tricolor, am trmis anunturi chiar si la o canisa din Bucuresti care mi-ar fi dat o femela cu 500 de dolari la vremea aceea. Surpriza a venit de la un baiat, care locuia intr-un sat vecin cu Iasi-ul. Cateaua cu care isi imperechease masculul tocmai fatase si avea o singura catea tricolor. Am stabilit o intalnire si ne-am dus (eu, Alin si Andrei) sa vedem cateii. Cand am ajuns, baiatul respectiv mi-a zis ca a dat cateaua pe care o voriam eu si ca daca vreau mai are doar femele sable (culoarea lui Lassie, pentru cei care nu stiu ce inseamna sable). Am hotarat sa mergem sa vedem cateii chiar daca stiam ca eu vreau un caine exact ca LADY. I-am vazut, erau mai toti mici, puricosi si murdari. Probabil ca mi-au dat lacrimile cand i-am vazut, probabil ca aveam o anumita fata, pentru ca in drum spre casa tatal baiatului m-a chemat si mi-a pus-o in brate. Si ei pierdusera un caine si stiau prin ce treceam. Am luat-o si nu i-am mai dat drumul, iar Alin a trebuit sa plateasca pe ea un milion trei sute de mii de lei. De cum a ajuns la Alin acasa s-a apucat sa marcheze patul, iar mai apoi sa faca vraiste in toata casa. Eu i-am facut o cutie (asa spune in orice ghid de crestere a cainilor) cu o paturica in ea, i-am achizitionat noi vase de mancare si chiar o lesa pentru pui, rosie. Dea a avut o personalitate aparte inca de la inceput. Si-a facut culcus sub masa din sufrageria parintilor mei, cat despre lesa cred ca a fost primul lucru pe care l-a ros. In schimb am admirat totdeauna inteligenta de care a dat dovada. De exemplu cand castronul era prea mare pentru ea, rasturna continutul si manca de pe jos.
Inca de mica a avut "perna ei", pentru inceput o perna de-a mea, iar mai apoi cred ca a schimbat vreo 5. Acum are o pernuta speciala pentru caini. La ce le foloseste? Sa doarma, normal... Collie in standard au urechile pliate la doua treimi. Cand era mica si Dea le avea si asta e dovada. Iar cand a devenit adolescenta urechile au luat-o razna (si nu numai urechile) Aici e una din primele baite. Spre deosebire de alti caini, in special ciobanesti, care urasc apa, Dea sta frumos in cada si asteapta parca sa se termine chinul. In adolescenta nu mai reuseam sa o stapanim. Cand mergea afara nu mai raspundea la comenzi, manca de la oricine si orice si cel mai rau isi facea nevoile in casa. Pe sistemul afara ne jucam in casa urinam...
Aici, Dea la prima zapada. In general ii place iarna, numai ca ii intra zapada intre pernutele de la picioare si atunci se opreste oriunde ar fi, chiar si in mijlocul strazii, sa si le scoata In 2004 Alin a evadat la Bucuresti. Am ramas singure si eram foarte catranite... Desi nu accepta sa stea la mangaiat, in perioada aia o facea pentru ca ma vedea mai tot timpul suparata. Apoi in ianuarie 2005 am venit si eu in Bucuresti si pentru cateva luni a stat cu parintii mei la Iasi. Am facut tot posibilul sa o iau in Bucuresti, in momentul in care am auzit-o odata cand plecam cum plangea. Se auzea de la parter, desi ai mei stau la etajul 8. Acel urlet mi s-a intiparit in suflet si am jurat sa nu o mai fac sa simta asa ceva vreodata in viata. La Bucuresti prima grija a fost sa isi juleasca nasul. Nu stiu cum a reusit.
A preferat canapeaua din sufragerie, singurul loc unde proprietarii ne-au rugat sa nu o lasam... Iata si dovada, ca doarme cu capul pe perna intocmai ca un om... Cand Alin sau eu lucram la calculator locul ei preferat este sub birou
Mingiuta albastra este cea mai ieftina jucarie pe care i-am cumparat-o vreodata si este jucaria ei preferata. Trebuie sa spun ca are o tona de jucarii aduse de mai peste tot pe unde am fost. Asa mancam noi cand stam la televizorul din dormitor. Cred ca se poate spune ca Dea e un membru al familiei cu drepturi depline... Asa sta Dea in masina. De obicei sta in spate, are si centura de siguranta si vas pentru apa portabil si tot ce ii mai trebuie in masina In Bucuresti a devenit foarte dragastoasa si niciodata nu si-a mai facut nevoile in casa. Aici e orbita de blitz-ul aparatului meu, dar continua sa rada
In locul meu in pat si cu cartea citita de Alin:) Dea cand rade. Poate e doar in capul meu, da sincer mi se pare ca i se schimba expresia fetei in functia de starea pe care o are In natura, oriunde am fi isi cauta un bat si prefera sa se joace cu el. Stiu e un caine chinuit pentru ca nu e plimbata cat i-ar trebui un caine de talia ei, da imi place sa zic ca iubirea noastra suplineste Probabil e o reminiscenta din copilarie, intocmai ca un pui, suge ceva in timp ce adoarme, de obicei e pernuta ei, aici sunt cersafurile mele:(
O fotografie frumoasa - Dea adormita Pentru ca e cea mai mica o chinuim in fel si chip, ca de exemplu ii punem cornite de ren:) Adevarul e ca ii cam place bautura:) Obiceiul ei e ca dimineata cand unul din noi se ridica din pat sa ii ia locul, aici l-a luat pe al meuIar aici pe al lui Alin... Dea intre perne, evident ca in pat. Faza cu cutia in care sa doarma cand e mica nu a mers in cazul ei...
Spre deosebire de alti caini nu se sperie de aspirator, ba chiar se aseaza sa fie aspirata cand e in perioada de naparlire Dea in Loganel Pe timp de canicula prefera sa stea foooooarte aproape de un ventilator Dea in masina pe locul din fata Cred ca una din "cumpenele" vietii ei a fost atunci cand a cazut intr-unul din vulcanii noroiosi. Asa arata dupa cazatura si la fel arata si Alin care a sarit dupa ea...
Joaca in zapada cu o alta pernuta locul ei favorit e pe un fotoliu pe care noi il folosim ca cuier Am mai zis ca o chinuim pentru ca e cea mai mica. Aici am imbracat-o pentru ai duce lui Alin un pulover Totusi cel mai bine blana ei neagra e pusa in valoare pe un fond verde ierbos:D
O fotografie foarte frumoasa... Din nou cu o perna Aici dormea asa de profund incat s-a lasat fotografiata in orice pozitie. De obicei se trezeste si "pozeaza" atunci cand vede un aparat foto Aici dormea chiar si cu Danut. De fapt ea doarme cu toata lumea...
Este o fata de aur, mi s-a intamplat sa verific pe piele proprie caracterul ei de collie. Tot ce pot sa va spun e ca cei care au facut filmul Lassie nu au exagerat cu nimic. Un collie intotdeauna va reactiona altfel decat majoritatea cainilor, un collie va rezona intr-un cu totul alt mod cu stapanul sau si chiar daca nu e "cainele unui singur stapan" ii e devotat acestuia pana la moarte. Eu una imi luminez ziua cand vin acasa si ii vad fatuca dupa usa. Atunci toate necazurile de peste zi nu isi mai au rostul si lumea e mult mai frumoasa. Si inca ceva: nu as fi supravietuit in Orasul cu susul in jos fara ea...

2 comments:

Cippy (Anti-Plicti) said...

Imi place f. tare de cainele tau!! Sa-ti traiasca si sa te bucuri de el. Si parerea mea este ca, intr-un fel, collie, sunt diferiti de alti caini. Si eu ii vad altfel. In afara de Lassie, am cunoscut personal o "Alice" - collie - si era foarte de gasca:) Bafta in continuare!!

Anonymous said...

si eu am avut un collie tricolor.numai ca nu vorbea,atat era de desteapta.a murit anul trecut de ziua mea,batrana,senina si cred fericita.astept ziua cand se va intoarce intruchipata intr-o catelusa caraghioasa cu botul lung,ochi umezi si speriati.si bineinteles ca tot Lassie o va chema.