Journalist and social media communicator as profession, traveller, chocolate eater and dog lover as passions
Translate
June 13, 2010
Dezamăgire la Divan
June 12, 2010
Am descoperit unde putem arunca rahatul de câine...
Acum ceva timp vă spuneam de locurile în care se găsesc pungi pentru adunarea produşilor canini sau de ce nu felini. Spuneam atunci că deşi lăudabilă iniţiativa are unele mici-mari lipsuri. Un exemplu era lipsa coşurilor de gunoi în care puteai depozita produşii odată adunaţi cu ajutorul pungilor. Şi după multă vreme şi la câţiva kilometri distanţă le-am găsit. Aşadar pungile sunt în centru, iar coşurile sunt în cartiere. Mai exact pe strada Câmpia Libertăţii... Dacă vreţi să fiţi cu adevărat corecţi aşa ar trebui să procedaţi: vă duceţi câinele la plimbare prin Herăstrău, adunaţi produşii în pungile pregătite de municipalitate şi în drum spre casă faceţi un ocol prin Câmpia Libertăţii şi scăpaţi de pungi. Ce dacă staţi în Militari sau Drumul Taberei...cu toţii trebuie să contribuim la curăţenia oraşului... O altă captură făcută cu ajutorul telefonului mobil...
Din experientele unei viitoare şoferiţe...
Pietonii sunt ca oile. Îmi pare rău să o spun pentru că deocamdată şi eu fac parte din această categorie... În timp ce mie pentru orice mi se spune "te asiguri si apoi treci" ei merg cu capul inainte ca poate nu li se îmtâplă de data asta. Ce e mai rău e că gândesc aşa şi despre maşinile cu şcoală. Ceea ce e complet greşit şi poate fi fatal. Da maşinile şcoala au dublă comandă şi teoretic le pot conduce doi oameni, da tocmai pentru asta sunt periculoase pentru că cel care ţine volanul nu ştie nimic de ce e în capul lui, iar instructorul are parţial controlul. Deci din dubla comandă de fapt nu conduce nimeni perfect. Aşa că atunci când vedeţi o maşină de şcoală şi decideţi să îi săriţi în faţă pe trecerea de pietoni mai gândiţi-vă o dată...
Apoi sunt pietonii care merg în cârd pe principiul trec doi trec şi eu. Şi eventual acel eu vine din urmă fugind. Greşit. O măşină vă poate lua pe toţi ca la popice, dar te poate acroşa super simplu doar pe tine şi eventual târî vreo 5 metri. Nu e fatal, da nici plăcut nu e.
Şi că tot am zis de fugă, aţi observat că cei care trec prin locurile nemarcate (ei cum a fost asta mi-am însuşit limbajul sau ce?) fug prima jumătate de drum şi apoi o lălăie pe a doua. Fix invers. Mai bine o lălăi pe prima ca la aia te-ai asigurat cel mai bine şi bagi un sprint pe a doua, pentru că din momentul în care tu te-ai asigurat şi până ai ajuns la mijlocul drumului poate veni un ferarist sau un motociclist şi ai pus-o...
Şi aporpo de motociclişti. Nu le ştiu regulile, da la şcoală ne spuneau că sunt şi motocicletele vehicule. Deci teoretic ieşirea din rând şi mişunarea printre maşinile care aşteaptă la coadă sunt greşite. Apoi sunt imprevizibili. Şi ei pe acelaşi principiu al dublei comenzi sau fereşte-mă tu că eu nu mă feresc, se bagă total anapoda în intersecţii şi bagă viteză pe distanţe mici de acum îl vezi la 500 de metri în spate şi decizi să faci o manevră, acum nu o mai poti face că e lângă tine...
Şi o concluzie fioroasă...dacă ai şti de la început de ce coordonare şi de ce atenţie este nevoie pentru a conduce, nu te-ai urca niciodată într-un taxi...
Ce repede trece timpul...
Cred că niciodată nu am crezut mai mult expresia asta ca acum cand tocmai m-am uitat pe facebook la pozele cu fetita nou-născută a prietenei mele din copilarie. Parcă ieri ne jucam in fata blocului si acum ea e mamă. Felicitări! Ca să vă lămuresc nu am frustrări de genul am depăsit pragul de 30 de ani şi nu am urmaşi. Nu mă simt altfel decât atunci când ne plimbam cu aceeaşi bicicletă sau când jucam tennis la perete... Eu sunt aceeaşi, iar un copil va veni probabil când va trebui să vină. Deocamdată ma bucur pentru ei. Felicitări Mirela şi Dragoş. Să vă trăiască fetiţa!:D
June 10, 2010
Fântânile cu apă roşie
Într-o dimineaţă am fotografiat fântâna pe de Ferdinand intersecţie cu Pache Protopopescu cu apă roşie. Un chici inexplicabil. S-ar părea că fenomenul a atras atenţia însă în sens negativ. Aşa că dacă daţi o căutre pe google veţi găsi poze dar mai puţin o explicaţie. După cum se poate vedea apa arăta sângerie şi nu îşi schimba culoarea cum am mai văzut cu alte ocazii. Am căutat şi am găsit că colorarea apei a fost o acţiune organizată de Ziua Internaţională a Hemofiliei. Nu ştiu dacă acţiunea şi-a atins menirea întrucât la fântâna pe care am văzut-o eu nu era nici o explicaţie, dar în acea zi blogurile s-au înroşit în prezentarea evenimentului... O altă caputră făcută cu telefonul mobil...
Subscribe to:
Posts (Atom)