Translate

June 4, 2010

Sex and the city 2

The big day a venit. De fapt a fost ieri, când lansarea Sex and the city a fost precedata de lansarea parfumului Beyonce Heat. Ca să înţelegeţi ceva, Isa m-a lăsat să intru cu bocancii în lumea "bună" a Bucureştiului. Aşa se face că ieri după radio (adică fără să mai trec pe acasa să mă schimb, că pentru Sex and the city îmi creasem o ţinută cu plic şi tot tacâmul) am ajuns la lansarea parfumului şi apoi la lansarea filmului. Ce pot să vă spun? Deşi jurnalistă şi deşi mi-am pus acolo deoparte ideea ca atunci când o fi mai greu să îmi iau o colaborare la o revistă de modă, nu mă văd în lumea aia. Nu îmi ieşea şi pace un fals compliment. Nu reuşeam să îmi schimb grimasa în zâmbet nici dacă mă picai cu ceară. Aşa sunt eu, iar dacă vreodată voi ajunge la o revistă colorată probabil că lumea va trebui să guste şi niţică realitate... Ei acum nu vă închipuiţi că am tăcut ca un melc...am vorbit şi eu cu Geanina Corondan de pildă... În rest evenimente organizate mai bine sau mai rău... Să le luăm pe rând. Lansarea parfumului Heat a fost organizată la City Plazza din Berceni. Cu toată criza mi s-a părut că au fost cheltuiţi ceva bani pe lansarea asta. Parfumul se va găsi exclusiv la Douglas şi deci şi lansarea s-a făcut tot acolo. Despre magazin ce să spun, e identic cu Sefora... Parfumul are note de căpşuni şi deşi nu e deloc stilul meu ar putea ajunge să îmi placă. E diferit, asta cu siguranţă...
Trecând la al doilea eveniment (pe care eu una l-am aşteptat doi ani), nici cu cei de la lansarea filmului nu aveam nimic în comun. Într-adevăr erau figuri mai prietenoase, mai comunicative şi după un Cosmopolitan am început şi eu să vorbesc. Singura legătură cu lumea mea era Cristian Boureanu agăţat la bratul Valentinei Pelinel. Şi cum democrat liberalii îmi provoacă scârbă zilele astea, normal că nu am vorbit. Că parcă ar fi avut el ce discuta cu mine :))...
Despre film acum. Filmul e mai slăbut decât primul şi cu siguranţă mai slăbut decât serialul. Dar cred că Sex and the city nu mai e de mult urmărit pentru acţiune ci pentru haine. Şi la capitolul ăsta a excelat. Bine eu m-am identificat cu multe scene din film, dar asta sunt. Şi ca să nu par o scorpie prost îmbrăcata, recunosc că vreau să copiez câteva din ţinutele de acolo... Oricum nu vreau să spun prea multe să nu vă stric plăcerea de al vedea... Şi deşi Isa mi-a amintit că la primul film am plâns şi eu odată cu toată sala, la filmul ăsta nu e nimic de plâns... Fetele arată bine, chiar şi pentru 50 de ani, iar Big este BIG...deşi l-am văzut şi în The good wife, în Sex and the city Big este altfel ...arată într-un anume fel şi se comportă de parcă ar fi mierea lumii...

May 31, 2010

Ploaia

Tocmai când plecam de la serviciu s-a întunecat şi până am apucat să fac eu două poze a inceput ploaia. De la Casa Presei până la stradă la taxi m-a făcut ciuciulete. E adevărat că nici nu m-am chinuit să fug că oricum era inutil. Cum a venit asa a şi plecat şi dacă nu ar fi deja târziu probabil că ar răsări soarele...

May 30, 2010

Am uitat să mai credem în romantism???

Sa vă spun o poveste. Scurtă. Doi oameni. El şi ea. Se ştiu de aproximativ un an. Mare iubire, mare. Se căsătoresc şi in foarte scurt timp apare copilul. Devin familia ideală. Ea stătea acasă cu copilul şi îi pregătea lui mese romantice. El îi aducea cadouri şi organiza excursii, cum oare? romantice. Totul era ros şi vesel. Oare? Pesimistul din mine spune că totul e teatru. Totul e libidinos şi înşelător şi că poveştile astea au rămas de mult doar în cărţi... Ea cu siguranţă l-a dus de nas să îi facă un copil. El cu siguranţă este un individ nesigur care nu îşi poate impune propriile opinii...cu alte cuvinte e sub papuc. Ia să vadă ea ce e aia muncă, ce e aia să îţi urle copilul la 3 noaptea din toţi rărunchii şi la 7 să te trezeşti să te duci la serviciu. Ia să vadă el cum e să vină acasă să o găsească nervoasă, să îşi încălzească mâncare la cuptorul cu microunde şi pe deasupra să o suporte ţipând zilnic...ar zice babele mele din bloc. Nu există aşa ceva, e doar un miraj, în scurt timp vor reveni la realitate, ar spune o prietenă...se ştie ea care... Şi ştiţi ce? e un film pe care l-am văzut ieri pe Hallmark...nu e aşa că nu aţi crezut nici un moment că povestea ar putea fi reală?

May 29, 2010

Din experientele unei viitoare şoferiţe...

Pentru că m-am săturat să dau bani taximetriştilor care încearcă să mă fraierească zilnic, pentru ca au dat căldura şi mirosurile în mijloacele de transport în comun şi pentru că m-am săturat să depind de Alin chiar şi când vreau sa ajung la hipermarket, m-am decis să fac şcoala de şoferi. M-am înscris la o şcoala recomandată de un coleg pentru că îţi faci acolo tot, de la examen psihologic şi până la testarea finală şi de vreo trei săptămâni mănânc legislaţie pe pâine... Mănânc e mult spus pentru că eu am de comentat la fiecare intrebare, mie nu mi se pare corect nu ştiu ce chestie şi nu înţeleg de ce trebuie să memorez papgaliceşte nişte sancţiuni şi contravenţii pe care oricum nu le aplic eu... Plus că limbajul mă dă pe spate şi refuz să îl asimilez. De ce nu e domnule şoferul, şofer? e conducător auto... de ce nu e drumul, drum? e carosabil... de ce nu e maşina, maşină? e autovehicul... Şi autovehiculele astea sunt de mai multe feluri, iar mie una imi vine să mă las şi să fug în lume... Chiar la noi se poate circula cu maşini din alea pentru care nu îţi trebuie carnet? Ca să nu mai spun că de 22 de puncte la întrebari nu trec, iar Alin (care mai mult încurca) spune că acasa trebuie să raspund corect la 26 de întrebări ca acolo să raspund la 22... Şi e greu şi e şi mai greu odată ce te-ai dezobişnuit de învăţat, de caiete, de cărţi şi de conspecte... Aşa la condus nu am treabă, dar despre condus şi instructor vă povestesc mai încolo...

May 25, 2010

Vacanţa...

M-am decis să nu mai mai oftic şi să accept ce va să vină şi să îmi văd de viaţă înainte. Aşa că înainte pentru mine înseamnă peste aproximativ două luni când mi-am luat concediu. Nu va fi Roma, nu va fi Atena, dar va fi la fel de frumos. Ne-am decis să nu mai aşteptam pe nimeni şi să nu ne mai facem planurile în funcţie de alţii şi deja am făcut rezervări. Nu spun deocamdată unde pentru că am decis doar prina destinaţie de unde vom pleca cine ştie pe unde...Viena. Tot vroiam eu să intru în muzee şi să bat centrul pe-ndelete aşa ca prima oprire va fi Viena. De acolo vom vedea unde ne vor purta paşii. Şi ca de obicei am să scriu totul pe blog. Va fi în stilul nostru, iar eu am scris aici pentru că am nevoie să se vadă negru pe alb...