Translate

October 3, 2009

Prin Istanbul la 30 de ani - Ziua 2

A doua zi, pentru că era luni şi muzeele erau închise, am ales să mergem într-o croazieră pe Bosfor şi să ne plimbăm prin Istanbul, să mai vedem ce mai era de văzut. Croazierele, am citit eu, se pot tocmi pe cheiul Eminonu. Era la doar o staţie de tramvai de mers de hotelul nostru. Aşa că am sărit în tramvai şi am plecat. Acum despre tramvai: noi nu ne-am luat abonamente pentru ca am mers cu tramvaiul doar de trei ori şi chiar nu avea sens. Biletele la ei sunt de fapt nişte monede, care costă fiecare 1,6 lire turceşti. Din nou nu poţi plăti în euro, iar cu o monedă mergi cât vrei tu, doar să nu ieşi din staţii. Hotelul nostru era aproape de obiectivele turistice şi chiar şi cheiul Eminonu era aproape, doar că a doua zi habar nu aveam. O staţie de tramvai este relativ mică. Croazierele costă 10 lire de persoană, numai că noi am plătit 10 pentru amândoi pentru că turcul nu a avut să ne dea rest. Acum şi croazierele astea sunt de mai multe feluri. Sunt unele de 6 ore care costă 20 de lire şi ţi se oferă şi o masă şi au o oprire. Mai sunt unele de 2 ore, care costă 10 lire. Şi mai există bărcuţe mici ale pescarilor ce pot fi închiriate în funcţie de abilitatea voastră de negociator. Mă îndoiesc că e cine ştie ce confort, dar cred că e funn. Eu a doua oară cu pescarii aş merge. Că pescarii pot opri unde vrei tu, îţi pot face şi pe-a ghidul...şi ce dacă nu ai ceaiuri şi cafele... După cum aţi dedus noi am mers într-o croazieră de 2 ore. A fost puţin ciudat, că noi plecasem de la hotel decişi să tocmim un pescar, numai că odată ajunşi am văzut preţurile la croazierele de 6 ore, am văzut la cele de 2 ore, dar nu am văzut pescari. Deloc. Ne-am învârtit vreo 5 minute şi cum cel care striga îmbarcarea pentru 2 ore începuse să se precipite, am plecat aşa. De fapt turcii aveau o adevărată strategie. Unul ţipă: "croaziere pe bosfor, 2 ore 10 lire", iar alţi 3 te îmbie să urci ca şi cum ai fi ultimul client şi acu, acu pleacă vaporul. De fapt, după ce ne-am urcat noi, vaporul şi-a mai chemat clienţii preţ de vreo 20 de minute, timp în care am tremurat... pentru că nu ne-a dus capul să coborâm la primul etaj, acolo unde erau geamuri şi se servea ceai... Oricum în timpul ăsta eu am făcut o groază de poze...
În apropiere de chei se află două moschei. Asta cred că se numeşte chiar Eminonu. Mi s-a părut foarte impresionantă. Este între malul mării şi gara Sirkeci
De asemenea cheiul Eminonu se află aproape de Podul Galata şi Turnul Galata. Mi-am adus aminte de Cartierul Galata din Iaşi prin care recunosc că nu ştiu dacă am trecut de 3 ori în viaţa mea... În schimb de Galatasaray cu siguranţă aţi auzit, iar echipa de fotbal provenită din acest cartier a fost antrenată de Mircea Lucescu...bine iubitorii de fotbal vor putea spune o grămadă de lucruri în plus...eu mă opresc aici...
Moscheea Eminonu din altă poziţie
Palatul Topcapi, Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră văzute de pe mare
Moscheea Ortakoy - o moschee micuţă care se vede foarte bine de pe apă, situată în cartierul Beşiktaş
Aşa arată bărcuţele pescarilor pe care vi le recomand să le închiriaţi. Nu se găsesc sau eu nu le-am găsit pe cheiul Eminonu ci pe partea cealaltă, chiar la picioarele Podului Galata
Fortăreaţa Rumelihisari - aici întoarce barcazul pentru a vă aduce la ţărm. Dacă vă luaţi o croazieră de 6 ore, aici vă descarcă şi vă lasă să umblaţi o oră sau cel puţin eu aşa am înţeles...
După ce am îndurat cel mai mare frig de pe lume, deşi afară era un soare mare de tot, ne-am prins să coborâm jos să bem un ceai. Eu am băut unul mare şi dulce. După vreo 20 de minute am urcat înapoi pe terasă şi după cum puteţi vedea îmi era mai bine...
Turnul Galata văzut de pe apă
Şi Turnul Galata văzut de lângă el. Turnul este deschis mai tot timpul pentru că sus de tot este de fapt un restaurant. Cam scumpuţ, am constatat noi. În schimb contra a 10 lire poţi face înconjurul turnului şi poţi vedea Istanbulul de sus.
Turnul are o înălţime de 60 de metri de la bază şi de 140 de la nivelul mării. Diferenţa de 80 de metri se face pe nişte străduţe înguste. Însă în afară de vreo 50 de scări străduţele sunt cumva în zig zag şi nu oboseşti exagerat de mult. În turn nu sunt probleme, pentru că sunt două lifturi care funcţionează destul de bine.
Din nou, de la stânga la dreapta Palatul Topcapi, Hagia Sofia şi Moscheea Albastră, de această dată văzute din Turnul Galata...
Eu pe străduţe. În ziua aia am avut neinspirata idee să merg cu papucii aia în care alunecam...cât de greu am urcat eu dealul, să mă vedeţi cum l-am coborât...
Pe malul apei cu Podul Galata în spate
De atâta umblătură ne-a luat foamea. Pentru că mă dureau picioarele eu m-am aşezat pe un petec de iarbă de pe mal. Abia în poze am văzut în ce mizerie stăteam. Şi mai eram şi nervoasă că Alin îmi tot zicea să mă ridic... Aproape am văzut nişte măsute şi ne-am aşezat să vedem ce e...
Ei bine era o terasă ad-hoc fix pe mal. Practic era aproape de o piaţă de peşte. Tu te duceai în piaţă, alegeai un peşte, iar ei ţi-l găteau. Toate cumva "la botul calului" înconjuraţi de pisici şi într-o mizerie de nedescris. Da am făcut-o şi pe asta. După poveştile cu Cambogia şi Tibet nu cred că asta e mare lucru... Oricum peştele a fost foarte bun...
Dacă tot mâncasem şi muzee nu mai puteam bifa, am plecat să căutăm Apeductul lui Valens. L-am găsit la 3 staţii de tramvai de la Podul Galata capătul de pe malul cu Turnul Galata. Are doar 800 de metri, dar se spune că a fost mai lung şi că alimenta cu apă chiar Palatul Topcapi
Seara din nou narghilea şi tolănire pe perne. Asta era strada care ducea la hotelul nostru...

October 1, 2009

Prin Istanbul la 30 de ani - Ziua 1

Toată viaţa mi-am dorit să ajung musafir. A trebuit să împlinesc 30 de ani ca să mi se indeplinească dorinţa...

Surprinzător, dar nu simt nici o schimbare acum că am 30 de ani. Îmi pare bine doar că am mai văzut un oraş, o altă cultură şi alţi oameni. A fost fain ca pentru trei zile să fiu de la "fine", trecând prin "nice" şi ajungând la "beautiful lady"... Vedeţi voi, turcii se enervează când tu ca femeie doreşti să negociezi în bazar, din moment ce eşti însoţită de un bărbat, dar când vor să te agaţe să intri în restaurantul sau magazinul lor apelează întotdeauna la toleranţa doamenlor. Cumva şi ei au înţeles nu doar că suntem sexul slab ci şi sexul puternic. Turcia este altceva. E diferită de tot ce am văzut până acum. Puteţi să mă numiţi provincială sau chiar proastă, dar mie mi-a plăcut Istanbulul. Sunt la fel de entuziasmată ca după Viena, Londra sau chiar Budapesta. Vă pot spune că este o experienţă de neratat. Turcii sunt un alt soi, iar Istanbulul este un oraş în care m-aş pierde o perioadă. Nu aş locui la Istanbul, dar mi-ar plăcea să-l cunosc mai mult timp, chiar dacă marea majoritate a obiectivelor turistice am bifat-o...

Însă drumul până la Istanbul a fost extrem de greu şi de istovitor. Bulgaria este destul de frumoasă, însă îi lipsesc drumurile şi mai ales indicatoarele. Dacă până la Strana Zagora am mers întins şi nu ne-am rătăcit, de acolo am greşit drumul de cel puţin 10 ori. Am ajuns în sate cu tigani pe stradă unde chiar ne-a fost frică. Am ajuns pe drumuri cu piatră cubică.
Ne-am enervat, ne-am certat şi chiar am zis că ne întoarcem din drum.
Este mult mai ieftin cu maşina, pratic din trei plinuri am făcut excursia asta, dar decât să traversaţi Bulgaria cu maşina mai bine daţi aproape 300 de euro de persoana pe avion sau 250 pe tren. Practic te urci in tren sau avion si nu mai ai nici o grijă. Noi am avut gps cu harţi din 2008 şi tot am ajuns pe drumuri naţionale ca cel de sus, cu piatră cubică şi pustiu...
Nu vă recomand să mergeţi cu maşina nu numai din cauza drumurilor ci şi a vămii. Noi la vama cu Turcia am stat pe loc aproape o oră. Ce se întâmplase? tirurile au intrat pe ambele sensuri de mers şi au blocat vama. A fost nevoie de poliţie ca să dirijeze tirurile pe drumuri lăturalnice pentru a facilita trecerea maşinilor mici şi autocarelor. Asta la bulgari. În vama turcă trebuie să fiţi atenţi ca şoferul să aibă toate actele in regulă şi să obţină trei ştampile pe paşaport. Una este viza, care costă 20 de euro, alta este pentru că avea actele maşinii în regulă, iar a treia este cea dată de cel care vă verifică bagajele. Practic de vama turcă am trecut in 10 minute. De la graniţă intri pe autostradă pe care o plăteşti la ieşire. Noi am plătit între 15 şi 17 lire turceşti, deci aproximativ 7 euro. Se plăteşte pe autoturism, indiferent de numărul bagajelor sau al pasagerilor.
Dar toate au fost date uitării când am ajuns în Istanbul. Hotelul pe care l-am ales, pentru că avea parcare, se numeşte Romance şi este foarte aproape de obiectivele turistice. I-am făcut o evaluare favorabilă pe site-ul amfostacolo.ro pentru că eu nu am găsit nici una bine făcută care să mă ajute să îmi aleg hotelul. Pentru asta vă recomand site-ul tripadvisor.com.
Spuneam că am bifat mai toate obiectivele turistice. Să le luam pe rând. Sfânta Sofia, unde sunt în fotografia de mai sus, este impresionantă. Nu din prima, când stai la rând la bilete te şi întrebi de ce să dai 20 de lire turceşti pentru a o vedea? Şi apropo, nu vă lăsaţi păcăliţi de forumuri şi site-uri. Schimbaţi-vă banii în lire turceşti sau puneţi toţi banii pe un card internaţional de unde să îi extrageţi direct în lire, pentru că obiectivele turistice importante se pot vedea doar în lire, iar magazinele şi restaurantele nu acceptă altceva, iar dacă o fac cursul de schimb vă este întotdeauna dezavantajos. Ca să nu mai spun că exchange-uri găsiţi destul de greu, iar băncile la 5 fix închid. Aşadar Sfânta Sofia, cunoscută ca Hagia Sofia sau Aya Sofia, este obiectivul turistic principal, pe care dacă nu îl vedeţi se cheamă că aţi fost la Istanbul degeaba. Atenţie Sfânta Sofia este închisă luni şi marţi pentru că este muzeu. Intrarea este 20 de lire turceşti de persoană. Nu se poate plăti în dolari sau euro şi nici nu se poate negocia.
În fotografia de sus se vede cam ce vedeau femeile. Odată transformată în moschee, femeile nu mai aveau voie la parter, ci doar la etaj. Şi cam asta vedeau...
Bolta Hagiei este foarte frumoasă. Din păcate nu se poate vedea în întregime într-o fotografie pentru că este de ani buni în reconstrucţie. Am citit în ghiduri că este un miracol că bolta nu s-a prăbuşit pentru că nu are puncte de susţinere şi este destul de grea.
După ce a fost transformată, picturile au fost acoperite. E ciudat că tocmai picturile importante se văd. Nu am înţeles dacă au fost lăsate aşa sau au fost descoperite după transformarea în muzeu. Iisus
Fecioara cu pruncul, încadrată de împărăteasa Zoe şi soţul acesteia. Este şi o legendă care înconjoară această frescă. Se spune că iniţial au fost pictaţi Zoe şi primul ei soţ Romanos III. Când acesta a murit chipul i-a fost schimbat în cel al celui de-al doilea soţ, Mihail IV, când şi acesta a murit a fost pictat chipul lui Constantin, cel de-al treilea soţ.
Fecioara cu pruncul. Mi-a plăcut cel mai mult această frescă, de aceea i-am şi făcut mai multe poze.
Aici se vede destul de bine fresca, iar mai jos simbolurile islamice
În Istanbul pisicile sunt peste tot, chiar şi în Hagia Sofia. Pe străzi, pe terase pisicile ţi se urca în braţe, cerşesc mâncare şi se comportă întocmai ca şi câinii maidanezi din România. Deşi suntem dog people, le-am mângâiat şi le-am dat mâncare, pe principiul: When in Rome..
Faţă în faţă cu Hagia Sofia se află Moscheea Albastră
Între cele două se află un parc populat cu multe bănci şi cu ghivece de flori ca acesta..
Moscheea Albastră este închisă zilnic la prânz. Pentru a intra trebuie să fii decentă, ca femeie. Dacă ai fustă scurtă, chiar şi cu ciorapi maţi ţi se dă o cârpă cu care să te acoperi. Nu este necesar să îţi acoperi capul. Important este să ai umerii acoperiţi. Eu am intrat cu blugi şi un tricou şi nu am avut probleme. În schimb te vor pune să te descalţi. Dar covorul este destul de curat şi chiar dacă am auzit că pute a picioare murdare mie una nu mi-a mirosit. Scara de mai sus este la ieşire, unde teoretic trebuie să te încaliţi. La Moscheea Albastră nu se plăteşte intrare, însă la ieşire e frumos să faci o donaţie...
Noi am ajuns la Moscheea Albastră la orele de prânz în care era închisă. Aşa că am făcut câteva poze şi am plecat la Bazilica Cisternă, care este practic peste stradă.
Bazilica Cisternă i-a plăcut foarte mult lui Alin. Şi-a scos obiectivul fancy şi a făcut o grămadă de poze...
Cum îi spune şi numele este o cisternă, adică pe timpuri era rezerva de apă a oraşului, iar ghidul îţi va spune că Bazilica funcţionează perfect şi acum, deci dacă ar fi nevoie probabil că şi-ar relua funcţionalitatea. Deocamdată este muzeu pentru care dai la intrare 10 lire turceşti.
Coloanele au fost furate din diverse temple greceşti. De aceea nu prea găseşti mai mult de 5 coloane la fel. Atracţiile sunt cele două capete de Meduze şi coloana cu lacrimi. Meduzele sunt undeva în dreapta, uşor de observat. Sunt întoarse pentru că legenda spune că dacă te uiţi în ochii Meduzei te transformi în piatră, aşa că le întorceau ca să evite contactul vizual. Evident că meduzele erau acoperite cu apă, deci erau destul de greu de observat în vremea când Bazilica era Cisternă.
V-am spus mai sus că şi coloana de mai sus este o atracţie a cisternei. Este într-adevăr foarte frumoasă
După ora 14 s-a redeschis Moscheea Albastră şi am intrat. Trebuie să spun că nu m-a dat pe spate. Este altceva faţă de ce ştiam eu ca şi creştin, este spectaculoasă, cel mult, dar repet nu mi-a plăcut în mod special. În poză este tavanul.
Alin a fost nemulţumit că a trebuit să se descalţe. Eu l-am avertizat să nu îşi ia adidaşii cu o mie de şireturi. Dacă nu a vrut să asculte... Vedeţi voi ăsta este neajunsul mersului în doi într-o excursie. Avem doar 3 poze împreună, în rest ne-am tot făcut poze unul la altul. De aceea o să vedeţi mai multe poze cu mine...
De pe treptele Moscheii Albastre se vede Hagia Sofia. Opriţi-vă să faceţi o poză. Merită.
În dreapta Moscheii Albastre se află Obeliscul egiptean, Coloana Şarpelui şi Hipodromul. Nu sunt cine ştie ce, dar dacă tot sunteţi acolo merită să le vedeţi. Staţi pe lângă grupurile cu ghid ca să vedeţi care e treaba cu cele trei monumente... nu că am fi noi chitroşi, dar pur şi simplu nu ne-am prins de unde să luam un ghid...
Deci este Moscheea Albastră, o mică piaţă cu Obeliscul şi Coloana şi tot în dreapta este Muzeul de Artă Turcă şi Islamică. Intrarea este 10 lire turceşti. Dacă esti fan muzee, este interesant.
Seara, adică după 5 am ajuns la Palatul Topcapi. Este fostul palat al sultanilor. Aici este poarta de intrare în curtea palatului. O fi Înalta Poartă? Cică în faţa acestei porţi erau spânzuraţi dregătorii. Îmi şi închipui câţi români şi-au pierdut viaţa acolo...
Palatul este structurat în mai multe muzee, fiecare cu taxă de intrare proprie. 20 de lire era intrarea în Palat. Alte 10 lire era intrarea în Harem, iar alte 10 lire intrarea în Muzeul de Arheologie. Pentru că am ajuns târziu, muzeul l-am vizitat în ultima zi. Şi palatul Topcapi este închis luni şi marţi, la fel şi muzeul...
Asta vedea sultanul de pe fereastră
Eu în chip de meduză pe balconul sultanului. Trebuie să vă spun că eu am tot căutat sabia lui Ştefan cel Mare şi nu am găsit-o. Cică ar fi la Palatul Topcapi. Sala în care se presupune că este am văzut-o şi cercetat-o în detaliu şi nu am găsit nimic. Ori am ratat-o, ori aşa cum mi-a zis o englezoaică sabia a fost mutată, dar pentru că duc lipsă de personal, multe camere din muzeu sunt închise. S-ar putea ca sabia să fi fost într-o astfel de cameră... Bafta mea...
A fost puţin ciudat pentru că pe cealaltă parte a Cornului de Aur ploua şi era înnorat, iar la Palat era soare. Desigur ploaia a venit în scurt timp şi peste noi, dar până atunci am mai vizitat...
Balconu unde stătea sultanul. În mijloc se vede Turnul Galata...
Seara, dupa 9 am mers la restaurant şi la narghilea. Să vă explic cam care e treaba cu terasele. În poza de mai sus stau pe nişte perne enorme întinse pe stradă, cu o măsuţă în faţă. Asta era terasa. Practic tu ca turist te plimbi pe străduţe şi eşti agăţat de nişte chelneri care te îmbie să le testezi terasa, să le testezi meniul şi narghileaua. Toţi spun că ce au ei este cel mai bun. Aceşti agăţători aveau nişte freze şui şi erau chiar frumuşei. O masă cu un fel şi desert ne ajungea aproximativ 30 de lire. Narghileaua era 10 lire. Acum să vă spun de deserturi. Ce mâncaţi la noi, baclavale şi kadaif şi ce mai vreţi voi sunt glumiţe. Acolo au alte gusturi, evident mai bune. Halvaua este demenţială, iar rahatul este foarte bun. Cred că aţi ghicit cam ce am mâncat eu patru zile... Plus aveau un fel de orez cu lapte buuuuun de tot. În ultima zi am intrat într-o cofetărie am comandat vreo 5 feluri şi am mâncat până ne-am spart. Chiar şi Alin, care nu se omoară cu dulciurile a fost încântat. În schimb, cafeaua era nasoală, chiar şi cea la nisip, iar ceaiurile erau comune. Oricum eu nu mă omor cu ceaiurile. De obicei dacă faceai ceva consumaţie ceaiul era gratis... Am testat toate kebaburile cu pui şi frigăriule cu pui şi erau foarte bune...
Acesta este una dintre pozele pe care le avem împreună. A fost făcută de unul dintre agăţătorii, dornici să te ajute cu orice le-ai cere... Şi apropo de cerut orice, am asistat la o fază în care o tipă, sărită bine de 50 de ani, i-a cerut chelnerului să o facă fericită pe prietena ei, şi ea destul de ridată. Şi ştiţi ce? Nu a fost refuzată...
Aşa arăta terasa cu perne. Sincer mă bate gândul să mă bag şi eu într-o afacere de acest fel în centrul vechi al capitalei...
Pe la 11 noaptea am mers în piaţa Sultanahmet să facem poze cu trepiedul şi cu obiectivul fancy. Sus este Moscheea Albastră
În spatele meu este Hagia Sofia
Singurul câine vagabond l-am găsit atunci în piaţă. Şi am şi făcut o poză cu el... A doua poză cu noi doi
Hagia Sofia
Apropo de miturile pe care le-am citit pe forumuri şi site-uri. Nu m-a furat nimeni, într-adevăr mi-am păzit geanta, dar nu mai rău ca în Bucureşti în tramvai. Nu a tras nimeni de noi să intrăm în magazine sau restaurante. De fapt dacă stau bine şi mâ gândesc nici nu ne-au atins. V-am zis deja că am lăsat maşina cu casetofonul înăuntru şi am găsit-o intactă... Aşadar cu furturile nu trebuie să vă faceţi griji. Fiţi precauţi întocmai ca şi în România.
Apoi, că trag de fetele singure pe stradă... Mă de mine nu au tras şi nici nu am văzut aşa o scenă... Sunt un pic în călduri, asta e clar. Adică se uitau luuung la tine ca femeie, te complimentau, îţi dădeau o atenţie specială, dar atât. Bine nici nu am mers cu fusta sub fund şi cu decolteul la vedere, că eu zic că dacă te îmbraci în acest fel trag şi românii de tine, nu doar turcii.
Treaba cu negocierea este adevărată. Totul în magazine se negociază. Nu se negociază intrările la muzee, tariful la hotel, nota de plată în restaurant...dar în rest în magazine se negociază. Bine nici în supermarketuri nu se negociază, iar în magazinele unde nu se acceptă negocierea este specificat destul de la vedere acest lucru. Nu am depistat o tehnică de negociere, dar tu ca turist te simţi bine când ţi se fac reduceri de una, două lire de la preţul afişat... nu vă aşteptaţi să vă scadă jumătate de preţ că nu o să se întâmple...