Pentru ca a fost frumos afara si pentru ca ne-a promis Alin, duminica am ajuns in Herastrau. Era lume multa, chiar prea multa pentru gustul meu, pentru ca lume multa inseamna copii multi, copii ale caror mame se temeau ca Dea lasata libera le mananca copii si deci mai putina distractie pentru Dea si in consecinta si pentru noi. Da am gasit pe malul lacului chiar langa Muzeul Satului un loc fara oameni unde Dea s-a jucat cat pentru o iarna intreaga de stat in casa.
Toate bune si frumoase, numai ca dupa joaca noi am fi vrut un ceai cald, iar Dea niste apa, da nu aveam de unde sa luam. Terasele erau inchise, iar cele doua restaurante care au indraznit sa deschida nu ne primeau cu caini. Intr-un final am rugat pe cineva sa ne aduca doua ceaiuri pe o terasa parasita si ne-am facut si hatarul. Da ma intreb ce era sa instaleze niste casute cu vin fiert, ceai cald, hot-dogi si alte rahaturi. Ce credeti ca nu avea vanzare?
Ratele de pe lac mi-au amintit de Szentendre, din Ungaria
Incercam sa o conving pe Dea sa stea la pozat
Aici a vazut dintr-o data un alt caine si se gandea daca sa o zbugheasca la el sau nu
Alin si Dea prin multime
I-am zis sa nu se aseze pe jos ca era inca umed asa ca a gasit o solutie de compromis...
Aici incercam cumva sa stau ca si cum aveam coarne, da nu mi-a iesit
Hobitul si Domnisoara
4 comments:
ce frumoase sinteti voi doua si ce veselie pe aia mica... abia astept sa va vad. poate mergem toate trei in copou.
:)) daca o sa avem timp sa vorbim sa zicem mersi, ce sa mai mergem si prin Copou...poate candva...
Ha! Alin la plimbar in parc? Am trait s-o vad si pe asta :)
Da ce ma tu credeai ca Alin e un pusnic care nu iese din casa???
Post a Comment