Translate

June 14, 2014

Luxemburg - Târg de ceramică

Dragilor,

am căutat în lung şi în lat internetul ăsta mare şi nu am găsit nimic despre târgul de ceramică de pe 1 iunie din Luxemburg. Da nimic, nimic. Nu ştiu sincer luxemburghezii ăștia în ce eră trăiesc şi cum comunică între ei, da clar internetul le este necunoscut. Aşa că nu îmi rămâne decât să vă arat nişte poze de la târgul, ce am aflat de la un vânzător că se desfășoară o dată la doi ani, şi să vă spun impresiile mele despre ceramica din Luxemburg.
Cu ceramica e relativ simplu. Foarte puțini spre deloc comercianți erau din Luxemburg, majoritatea veneau din Germania şi puțini din Belgia. Din Franţa chiar nu am văzut, dar e posibil să îmi fi scăpat mie. Din ce am mai citit eu cu alte ocazii se pare că în sudul Luxemburgului a existat cândva un centru de ceramică. Au existat ateliere ale meșterilor olari şi au existat obiecte din lut care au fost folosite în gospodărie. Însă toate au existat demult înainte ca Villeroy and Boch să pună supremație pe ceramica din zonă. Şi sincer ce face firma aceea e deja porţelan şi nu ceramică, nu ţărănisme cum îmi plac mie.
De la târg am înţeles că în Germania, foarte aproape de noi în jurul Koblenz-ului ar exista o fășie de lut pe care o tot exploatează ceramiștii din zonă. De aceea aproape toţi erau de pe acolo.
Din ce am observat eu ceramica din zonă e folosită mai mult în scop decorativ şi nu în scopul în care era şi cred că mai este folosită în România. Multe decoraţiuni şi chiar şi cănile sau farfuriile sau ulcioarele erau decorative şi mai puţin de folosit.  
Figurine din ceramică de atârnat. Din ce am înţeles pot fi atașate şi unui carusel din acela de adormit copii, însă mie mi s-au părut cam ciudăţele pentru copii.
Ceramica tradiţională din Belgia. Practic pe oriunde veţi ajunge în Belgia aceasta e ceramica pe care o veţi întâlni. Gri cu albastru, uneori cu negru sau verde. La belgieni încă obiectele din ceramică sunt concepute pentru a fi folosite zi de zi în gospodărie şi sunt mai puţin decorative. Însă sunt scumpe rău raportat la câtă muncă intră într-un obiect ceramic de la noi şi de câtă migală şi răbdare e nevoie şi cum sunt cele belgiene. Mie îmi lasă impresia că sunt ștanțate, deci nici măcar nu sunt decorate ca pe la noi. 
Un fel de pitici de grădină din Germania. Mie mi se pare evoluția obiectelor ceramice una firească. Acum există materiale mult mai trainice ce pot fi folosite în gospodărie, aşa că pentru a supraviețui ceramica a trecut la obiect decorativ. Şi apoi sincer, eu am cănițe şi ulcioare din ceramică, da le folosesc când şi când şi mă uit la ele ca la obiecte de preţ. Dacă s-au ciobit sau Doamne Fereşte! s-au spart plâng după ele şi ştiu că identic nu vor mai putea fi replicate, asta dacă mai găsesc meșterul care le-a făcut. 
Cocoșul reprezentat pe o farfurie. Avem şi noi acest simbol în ceramica românească şi parcă seamănă
Un ulcior identic am eu acasă. L-am luat de la târgul din Iaşi şi cred că provine de pe undeva din zona cu germani din România. 
Figurine din ceramică. Aveau şi țestoase. Ce ziceți, mi-am luat? 
Alt vânzător, alte modele. Acestea sunt mai mult spre porţelan, iar desenul cu pisicile cu cozile împletite l-am văzut prin toată lumea, nu doar pe la noi. Bine deja nu mai vorbim de tradițional aici. 
Acelaşi comerciant vindea şi farfurii. Foarte faine mi s-au părut, dar nu mi-am cumpărat pentru că am cumpărat nişte farfurii din Franţa şi acum le cam feresc şi nu le prea folosim. Şi dacă nu le folosim la ce le-am mai cumpărat? 
Alt comerciant, altă idee. Numere de case sau chiar denumirea caselor din ceramică. Am văzut că pe aici, dar şi prin Irlanda se poartă astfel de semne. Tigrul din ceramică mi se pare foarte fain. 
Maci din ceramică gândiți ca fiind decoraţiuni de grădină. Ca tot îmi plac mie macii şi nu se prind în grădina mea, m-ar fi tentat unul, dar erau scumpi rău. 
Alte decoraţiuni de grădină. Pentru că erau scumpe rău nu se prea vindeau, iar comerciantul avea pus un afiș, 1 euro poza. Penibil mi se pare... 
O parte din Târgul de Ceramică. 
A fost în piaţa mică din continuarea Pieței Knuedler înspre Camera Deputaților. Nu am găsit pe net nici că acea piaţă ar avea vreo denumire. 
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

June 12, 2014

Belgia - Castelul Veves

Dragilor,

nici bine nu ne-am întors din Dublin că am şi pornit la vizitat castele. Aici week-end-ul a fost unul lung, adică şi luni a fost liber şi am profitat de ocazie să mai bifăm un castel. I-am văzut reclama de pe autostradă de câte ori am mers la Charleroi sau Bruxelles, dar nu l-am vizitat niciodată. Reclama suna bine - 6 creioane care împung cerul - pentru că turnurile castelului aduc a creioane.
Castelul Veves se afla lângă localitatea Celles din provincia Namur, din Belgia. Se spune că a existat un castel în acest loc încă din secolul VII, iar în 1230 familia Beaufort a început construcția unei fortărețe în această locație.
Acest castel cu cele 6 turnuri rotunde ale sale a fost menționat prima dată în 1410. Desigur ce vedem noi în ziua de azi este datorat restaurărilor succesive ale castelului, iar la una dintre aceste restaurări a fost adăugată această bucată cu bârne din lemn. 
Vizita costă 7.5 euro, iar la interior vedeţi vreo 6 camere mobilate precum şi un balcon şi câteva scări. Ce mi-a plăcut mie cel mai mult a fost pardoseala din prima cameră. E diferit de ce am văzut până acum. Practic sunt mici pietre dreptunghiulare așezate în forme.
În depărtare am zărit un alt castel, dar am înţeles că ar fi reședința privată a cuiva. Şi Castelul Veves cică ar fi fost locuit, dar nu îmi dau seama pe unde că mai tot se vizita. Probabil o fi având o intrare secretă sau probabil cei care deţin castelul vin doar din când în când acolo.
Balconul 
Amestecul de stiluri de la Castelul Veves 
Eu cu celălalt castel 
Castelul Veves văzut din parcare.
Atenţie! Nu am mai întâlnit până acum un castel cu o poartă ce se deschide dacă suni la un interfon. Chiar dacă era deschis şi era în cadrul orarului de vizitare, poarta era închisă şi trebuia sunat la interfon. Am văzut multe maşini care au ajuns până la poartă, au văzut-o închisă şi au făcut cale întoarsă. 
Bonus! Poza cu mine şi cu Dea la întoarcere în maşină. Aşa se doarme în spate cu Dea în brațe. Nu am dormit mult că ne-a prins o furtună care ne-a făcut să oprim pe marginea drumului. Da bună a mai fost. Nu ştiu cum e la voi, dar aici e un fel de caniculă, la 29-30 de grade. Aşa că din când în când o ploicică e numai bună.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

June 10, 2014

5 zile în Dublin

Dragilor,

motivul absenței mele de pe blog este unul drag mie. Am fost la Dublin. Noi mergem la Dublin ca acasă, aşa că nu mi se pare necesar să vă mai scriu în detaliu ce am vizitat pentru că de fapt nu am vizitat nimic. Am avut în plan să merg într-o excursie, dar plecarea la 6.30 dimineaţa m-a dat rău peste cap, aşa că nu am mai plecat. Ce vă pot spune despre Dublin sunt impresii. Ne-am vizitat prietenii, am mai rezolvat nişte acte, ne-am plimbat prin locuri cunoscute sau mai puţin cunoscute.
Per total Dublinul l-am găsit schimbat. Nu fundamental. Clădirile sunt tot acolo, centrul e tot acolo, dar per total schimbat. E şi normal, nici un oraş nu stă neschimbat atâta vreme. Nu pot spune dacă schimbat în bine sau în rău, dar schimbat faţă de ce ştiam eu. Poate e mai bine aşa, poate încet, încet se produce detașarea şi poate încet realizez că viața mea e aici şi nu mă tot gândesc "ce ar fi fost dacă..."
Să o luăm cu începutul, așadar. Cei care au dat deja LIKE paginii de fb. a blogului ştiu cam ce am făcut şi pe unde m-au purtat pașii. Am să încerc totuşi să pun şi poze noi.
Prima schimbare, mi se pare una super bună, e că în autobuze există net gratuit wifi. Eu pot sa spun că în autobuz îmi rezolvam toate mailurile, încărcam toate pozele pe fb. Am şi mers o grămadă cu autobuzul pentru că am stat undeva în sud, da chiar sud, se vedeau de aproape munții. A fost fain că sudul Dublinului este o zonă necunoscută mie. Cică ar fi zona mai bună a Dublinului. Aşa o fi, însă şi Clontarf, unde stăteam noi în nord e o zonă bună, deci nu prea pot face comparații. E drept că după ce am plecat din Dublin am auzit tot felul de blestemății legate de nord, dar eu una nu le-am văzut. Poate nu le-am văzut tocmai pentru că Clontarf e o zonă bună.
Revenind la net pe autobuz mi se pare super. Da nu ştiu cât de sigur e şi cine mi-a mai citit mailurile, da atâta timp cât nu am făcut tranzacții bancare pe wifi, zic că sunt în regulă.
Apoi o altă chestie bună, net wifi gratuit în pub-uri şi în Starbucks. De Starbucks deja ştiam, da nu şi de pub-uri. Şi diferit de Luxemburg unde trebuie să ceri parola pentru wifi sau unde trebuie să o cauți pe lângă bar sau pe vreun pliant, în Dublin căutai rețeaua wifi şi intrai pe net. E drept că wifi din pub-uri era mai prost şi greu urcai o poză pe fb., dar era.
Astea sunt de bine, de mai puţin bine erau preţurile, mari. S-a scumpit şi autobuzul. Eu din centru până în Blanchardstown dădeam 2.65 pe bilet, acum e 3 euro. Apoi am înţeles că s-au scumpit chiriile şi per total la magazin mi s-a părut mai scump.
Şi apropo de magazine, fie m-am dezobişnuit eu, fie s-au schimbat. TK Maxx arăta ca un second-hand. Ştiam că dublinezii fac ravagii la cumpărături şi că după 12 magazinele arată ca după o tornadă, dar nu mă aşteptam la haine boțite, haine ce se vedea că fuseseră târâte pe jos, la mărimi greșite şi în general la lipsa mărfurilor de pe rafturi. E drept că am plecat cu sacoșa plină, e drept că ce am căutat am găsit, dar magazinul mi s-a părut urâcios. Bine că totuşi TK Maxx exista, însă magazinul meu preferat de mărgele vindea acum pantofi, la magazinul de hand-made erau alte lucruri decât cele cu care eram eu obișnuită, magazinul de electronice nu mai avea nimicuri de 1 euro lângă casă, magazinele de 1 euro aveau numai prostii (în apărarea lor cred că totdeauna au avut doar prostii, doar că acum le-am remarcat şi m-am oprit să le mai cumpăr), până şi Pennies ala din centru era schimbat şi ce am văzut eu pe net ca fiind super şi m-am dus glonț să îmi iau, erau de fapt nişte tinichele în culori fistichii, la Monsoon era Accesorize, la Disney erau figurine dintr-un desen animat pe care eu nu îl cunosc, iar de la Debenhams nu mi-am luat mai nimic pentru că nu am găsit mai nimic pe gustul meu, ca să nu mai spun că preţurile la Debenhams erau până la cer de mari.
Şi cea mai mare schimbare, Molly Malone nu mai era la locul ei. A fost ridicată pe 1 mai, acum era la curățat şi apoi va fi mutată în Centrul Turistic de pe Suffolc Street.
Grafton era în reparații. Am înţeles că vor să unească liniile de tramvai din nord cu cele din sud şi că de aceea există mai multe lucrări în centru şi de aceea au mutat-o şi pe Molly. Eu una nu ştiu dacă în Dublin am mers în total de 5 ori cu tramvaiul, dar presupun că e o treabă bună. Oricum Dublinul are un sistem de transport în comun brici faţă de ce văd eu pe aici. În continuare se stătea la coadă în staţia de autobuz, în continuare autobuzul venea la ora indicată pe net şi nu la ora la care dorește șoferul.
Faza e că te obișnuiești aşa de repede cu prea binele, că atunci când ţi se ia devii revoltat. De exemplu autobuzul din Charleroi a plecat cu 17 minute întârziere pentru că șoferul era un mocăit. Şi nu ar fi fost nimic dacă înainte de asta nu am fi alergat ca nebunii prin aeroport să îl prindem (pentru că alţi mocăiți vorbeau între ei de ce mai fac copii în loc să verifice pașapoartele), ca mai apoi să stăm 17 minute să ne uităm la el cum în cea mai mare plictiseală verifica bilete, fuma o țigară sau abia se mișca să închidă compartimentul de bagaje, timp în care el deja era în întârziere. Latinii ăştia sunt ceva de speriat...
Da ştiu, veţi spune că schimbările sunt nimicuri, da erau nimicurile mele, şi acum nu le-am mai găsit. Pe mine, una, m-a ajutat, aşa cum vă spuneam, la detașarea de Dublin. Va rămâne pentru totdeauna unul dintre oraşele mele favorite, dar mi-a intrat în cap că eu în Dublin voi fi doar turist şi nimic altceva.
În schimb plaja Malahide era la locul ei şi era la fel de frumoasă cum o ştiam eu. Asta m-a mai liniștit şi plimbându-mă singură pe plajă, mi-am mai pus ordine în gânduri :)
Cam asta am avut de zis, acum să pun şi poze :)
Verdele irlandez 
Eu cu mega macul 
Mega macul de aproape 
Mega macul într-o lumină faină 
Centrul Dublinului şi Temple Bar pe la 11 dimineaţa 
Ha'penny Bridge  
În Dublin totdeauna să vă uitaţi în sus 
Liffey văzut din autobuz 
Un stâlp de iluminat vechi pe lângă care am trecut de o mie de ori, dar l-am remarcat doar acum 
Magazine mai noi sau mai vechi şi locul lăsat liber de statuia lui Molly 
Magazinul Disney 
Temple Bar mai pe seară 
Pub Crawl în Temple Bar 
Mega macul, varianta roz, lângă Malahide Castle 
Stand de ziare cu stil, la Malahide Castle 
Un candelabru ingenios, tot la Malahide Castle 
Ruinele de la Malahide Castle 
Castelul Malahide şi o domnișoară ce poza 
Eu admirând ruinele
Plaja Malahide 
Plaja Malahide  
Portul Malahide şi orașul văzute de pe plajă 
Eu admirând peisajul 
Estuarul 
Un cățel murdar 
Eu pe plaja Malahide 
Tot eu 
Noi pe plaja Malahide 
Floricele galbene şi cer albastru 
Din aeroport
Am avut timp să facem poze la avioane, să batem toate magazinele şi chiar să descoperim o marcă noua de whiskey. Chiar mă întreb cine îşi cumpără pește de la duty free?
Cam asta a fost. Eu una abia aştept să mă reîntorc în Dublin.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca