Translate

March 24, 2017

România - Iași - IA Aidoma la Palatul Culturii

Dragilor,

doar nu credeați că am ajuns la Palatul Culturii fără să trec pe la IA Aidoma?

Să vă spun două vorbe despre această expoziție, pe care dacă ați ratat-o să știți că ați ratat un lucru extraordinar și oricâte poze veți vedea pe net sau mai știu eu unde nu vor descrie exact această expoziție. IA Aidoma este un concept al Ioanei Corduneanu, fondatoarea grupului de pe Facebook, Semne Cusute în Acțiune și a blogului Semne Cusute. Dacă vă pasionează cât de cât iile sau motivele populare e imposibil să nu fi auzit de acest blog.

De ce zic că nu ar fi trebuit să ratați expoziția IA Aidoma? Pentru că în cadrul ei aveați ocazia să admirați 33 de ii cusute anul trecut de membrele grupului Semne Cusute în Acțiune. Așadar sunt ii noi, dar ii care aparțin unor persoane private din România, persoane care la un moment dat își vor dori creațiile înapoi, deci va fi dificil ca întreaga colecție să mai fie vreodată împreună, după ce va termina turul muzeelor din România.

Apoi, îi spune IA Aidoma pentru că toate iile sunt ”replici” ale unor ii răspândite în marile muzee ale lumii. Așa că dacă vă știți că nu aveți ocazia să ajungeți la New York, Londra, Lyon sau Sankt Petersburg, nu știu sincer de ce nu ați ajuns la Expoziția IA Aidoma, dacă vă pasionează subiectul, desigur. Spun ”replici” pentru că așa cum poate știți sau intuiți, mâna umana nu poate coase identic două ii, cu atât mai mult două mâini nu pot coase identic două ii și la zeci de ani depărtare. S-au uitat meșteșugurile, nu se mai fac aceleași materiale. În plus, cele mai multe ii aidoma sunt recreate după poze, pentru că nu sunt în expozițiile permanente ale muzeelor și cineva, cândva a făcut o poză unei ii sau unei mâneci și de acolo s-a pornit reconstituirea modelului sau a pânzei.

Pentru mine expoziția a fost o bună ocazie să mai aflu un lucru, două despre ii. De exemplu eu credeam ca ciupagul, la iile din Transilvania, e doar bucata aceea încrețită de la gât pe care sunt cusute modele. Ei bine am aflat că ciupag ar fi orice încrețitură la baza gâtului. Apoi am văzut și eu ce e ăla un încreț funcțional și cum arată el pe o ie, am văzut cum se coase firul metalic și cum se face acul persan. Mie mi-a plăcut expoziția și m-am bucurat că am avut ocazia să ajung să o văd.

La final am fost rugată să aleg o ie preferată, dar sincer nu m-am putut decide, mi-au plăcut toate. La unele am rămas surprinsă de măiestria cusăturii, la altele de model, la altele m-au atras culorile... Am fost bucuroasă că am putut să admir de aproape iile Prințesei Ileana, aflate acum la Ohio. M-a surprins că cea care a refăcut una dintre ii s-a gândit până și la năsturei și i-a asortat cu ia, ca nimic să nu supere ochiul privitorului.

Trebuie că cele care au făcut aceste ii sunt tare mândre de munca lor și au și de ce. Am să vă las cu câteva poze, nu multe, pentru că altfel nu ați mai vedea expoziția :)

”Încreț funcțional”, dacă vedeți strânge mâneca
”Ciupag”  
Altiță cu mărgele și steluța cu opt colțuri pe încreț. Steluța de obicei se găsește pe altiță, pentru că altița reprezintă cerul.
Ie și țesută și cusută
Cusătură cu fir metalic auriu în altiță și mărgele în încreț

Ia cu bisericuțe și din nou steaua prezentă în încreț

Foarte îngrijit lucrată ia asta. Eu zic că în altiță e ”ac persan”, da poate mă înșel.
Ie ”nisipită”
Ia cu cocoși
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/DichisuriroRaluca
P.S. Modul de expunere a iilor mi-a dat și mie o idee pentru o eventuală expoziție :)

March 18, 2017

Romania - Iasi - Ce am învățat de la Muzeul Etnografic al Moldovei

Dragilor,

aceasta este o postare muncită. Cu totul am reușit să o termin cam în 7 ore. În condițiile în care blogul nu ocupă chiar un loc prioritar în viața mea, a trebuit să îmi rup aceste ore din timpul meu liber, așa că sper că veți aprecia această postare.
Apoi aș vrea să mai spun că tot ce voi spune în textul de mai jos sunt opiniile mele, deci postarea este cât se poate de subiectivă. S-ar putea să spun multe lucruri greșite, dar îmi place să cred că de când tot citesc eu despre iile românești am mai învățat un lucru sau chiar două și deci greșelile nu sunt flagrante.
Pentru că am vizitat muzeul (care e relativ mic) în doar o oră, unele poze sunt neclare, pentru că sunt făcute cu telefonul, pentru că nu am avut timp și pentru că m-au stresat cele care păzeau expoziția pentru că tot intrau să vadă dacă am terminat de făcut poze. Cum eu mă aflam acolo în primul rând să învăț și să descopăr chestii noi și nu să fac poze, mai mult am admirat, iar pozele le-am făcut pe fugă. Sper să ajung cândva să revizitez expoziția, dar până atunci zic eu că pozele sunt destul de clare.
Că tot am vorbit de poze, știu că e un obiectiv public, dar eu am pus pozele în așa fel încât să ilustrez un punct de vedere. Așa că dacă doriți să le folosiți, le dau cu cea mai mare plăcere, dar doresc să fiu anunțată când le copiați de pe blog.
Probabil că va exista și o a doua postare despre Muzeul Etnografic al Moldovei de la Palatul Culturii din Iași, dar până atunci vă spun că muzeul are doar două camere și un hol, că în prima cameră sunt doar costume populare, în a doua e ceva legat de viața țăranilor și sărbătorile principale ale vieții (botezul, căsătoria, înmormântarea), iar pe hol sunt diferite mașini agricole. M-am minunat la ele, dar atât, că nu mă atrag. Totuși trebuie să recunosc că Moldoveanul e inventiv. Am admirat silozul făcut dintr-o coajă de copac pe care au păstrat ciupercile pe post de scări pentru a se putea uita înauntru (presupun).
Cum probabil vă așteptați eu am să vă vorbesc despre costumele populare pentru că muzeul mi-a adus niște concluzii cel puțin surprinzătoare. Vedeți voi, instinctiv sunt atrasă de cămășile cu altiță, ce se spune că vin din Moldova. Însă tot instinctiv sunt atrasă de o anume formă a cămășii, care nu e neapărat din Moldova. Probabil anii de artizanat și-au spus cuvântul, pentru că eu sunt atrasă de cămășile cu râuri pe piept, strânse la gât cu fir și nu cu guler, cu mâneca dreaptă și nu strânsă și tot așa. Mi se pare că acele cămăși vin cel mai bine pe mine, însă din ce am văzut e dificil să faci și mai ales să porți o cămașă din Moldova.
Să le luăm pe rând așadar.
***
Moldova este foarte variata de la un județ la altul în ceea ce privește costumele populare. Ba chiar aș putea spune că Nordul (Suceava, Iași, Neamț) e destul de diferit de Sud (Vrancea, Galați), diferențe ce pe mine m-au surprins. Am să o iau de la un capăt să vă explic.
În toată Moldova găteala capului e o maramă, iar la femeile bătrâne sau văduve un batic negru. Eu știam de maramă, dar credeam că tot în Moldova se purta și baticul înflorat. L-am găsit la un singur costum, cel al ucrainienilor din Moldova. Așadar baticele înflorate ce am ajuns să le iubesc nu vin din Moldova ci chiar de la ucrainieni.
De asemenea, în Moldova de Sud, brâul are atașat niște mărgeluțe și rar îl vezi simplu, pe când în nord brâul la femei este îngust și fără mărgele. În imaginea de mai sus am pus trei brâie din Suceava, dar fiecare e legat în mod diferit.
Cât privește bijuteriile am descoperit la fel e o mare varietate între regiunile din Moldova, dar și între vârstele femeii care le purtau. Predominau colierele din mărgeluțe, cele mai multe (am pus doar Galați, dar le-am găsit și în Vrancea și Iași) de dimensiuni mari, asa cum am văzut că încă mai fac ucrainenele pe etsy. De asemenea, datorită bogăției costumului național de Suceava, nu e de mirare că cele mai multe exponate de acolo vin. Muzeul fiind în Iași, mă așteptam sa fie mai multe costume de Iași pentru că din câte știu există un muzeu etnografic și la Suceava (verific). Însă, știu că varietatea costumelor de Iași e ceva mai săracă și înțeleg situația. Și pentru că tot vorbim de Suceava, în funcție de vârsta femeii sau de momentul când a purtat costumul, bijuteriile diferă. Mărgelele de coral (pe care le-am întâlnit doar în Suceava și despre care credeam ca sunt specifice Munteniei) erau purtate de o femeie tânără. Lanțul ăla dintr-un fel de plastic sau mărgele circulare (nu știu din ce era făcut pentru că era prea departe pentru a diferenția ceva) vedeți și voi că e atașat unui costum al unei femei bătrâne sau văduve (ie cusută cu negru și batic negru pe cap). Salba cu bani era purtată de o mireasă sau cel puțin așa scria pe placa ce însoțea costumul. Spun asta pentru că ia nu mi-a părut neapărat o ie de mireasă.

Să trecem la ii că pentru ele am ajuns eu la Muzeu. Pe mine, o împătimită a iilor, muzeul m-a satisfăcut peste poate. Am găsit varietate, am găsit răspunsuri la întrebări, iar sufletul meu de împătimit a fost satisfăcut. Pentru că am decis să împart postarea în două, ce m-a nemulțumit la muzeu probabil va apărea mai încolo. Însă legat de ii pot spune că expoziția a fost curată de cineva care nu se pricepe, pentru că cele mai multe manechine aveau acoperite mânecile. Ori la o ie din Moldova, mai ales, mânecile sunt cele mai importante. Da, e la fel de important să știm că moldovencele purtau maramă lungă până la pământ, dar poți ilustra asta și fără să acoperi pe deplin manechinul.
Ce m-a surprins la iile expuse a fost că nici una nu avea încreț funcțional. Știam eu că iile din Basarabia aveau încreț funcțional, dar dacă nu s-a inspirat Moldova, atunci nu știu cine s-a mai inspirat? Din ce am înțeles astfel de ii încă se mai găsesc, deci nu îmi explic de ce muzeul din Iași nu are una sau poate are, dar nu o expune. Apoi o altă curiozitate a fost că deși iarăși eu știam că iia cu altiță se găsește cel mai mult în Moldova, cele mai multe cămăși nu aveau forma clasică (altiță, încreț, râuri). Apoi m-a întristat că la muzeu nu există nici o ie de Cucuteni (modelul meu preferat și, după părerea mea, reprezentativ pentru Moldova).
În schimb, așa cum am spus, am fost încântată de ce am descoperit, ii cu râuri costișați (poza 1), ii cu râuri drepți (pozele 3,4,6), ii nisipite (poza 5), ii cu fluturi (poza 4), ii brodate cu mărgele (poza 6) și ii cu modelul meu favorit (poza 3). Cred că mă așteptam eu să văd ii ca la carte, când de fapt ar fi trebuit să admir inventivitatea și inspirația moldovenilor. Din ce am observat, iile (sa le zicem) clasice, adică cele cu altiță și încreț, aveau altița detașată, adică cusută separat și apoi atașată de ie.
Apoi mie îmi plac iile cu mânecă dreaptă și nici măcar nu suport iile strânse cu "elastic", însă cele mai multe așa erau. Îmi scapă denumirea mânecii, dar sper că înțelegeți la ce mă refer.
O altă surpriză a fost că eu știam că în Moldova, încrețul este de obicei în tonuri pământii (roșu în Basarabia, maroniu, ruginiu sau chiar gălbui sau verde), însă așa cum puteți vedea în poza 5 (ie de Iași), încrețul este și albastru. Dacă pe placa de lângă ie nu zicea că e din Iași, aș fi zis că e o ie din Oltenia cu siguranță, pentru că e o ie nisipită și pentru că are încreț albastru. Ar fi fost fain sa găsesc o explicație al acestui fapt cel puțin curios, dar nu am găsit.
Un alt lucru care m-a surprins și care îmi dovedește că mai am multe de învățat e că, în Moldova cele mai multe cămăși au platcă (nu știu cum să numesc modelul de pe piept), adică nu sunt despicate în față precum cămășile din Muntenia, așa că modelul de pe față este unul unitar asemănător cu platca ucrainenilor și nu cu râurii de pe cămășile din Muntenia. Îmi pare rău că pozele sunt un pic neclare pentru că sunt făcute cu telefonul, dar vă puteți da seama la ce mă refer.
Apoi mai toate cămășile sunt închise cu brezărău, cusătura aia extrem de unitară de la gât, un fel de surfilare colorată ca să nu se destrame materialul prin care e trecută o nojiță (un fir) ce leagă cămașa la gât și o aduce în forma pe care o știm cu toții. Însă, am găsit și cămăși ce m-au surprins, cum ar fi cea din poza 3 cu acel guleraș brodat. Cred totuși că e o influență externă sau chiar una de vârstă. Nu m-am uitat, dar e posibil ca ia sa fie ceva mai nouă.
Să trecem la partea de jos a costumului și anume la fotă. Eu credeam, iarăși eronat, că în Moldova se poartă doar fotă, adică materialul acela aspru strâns pe corp cu ajutorul brâului. Se pare că m-am înșelat și am descoperit că la nord (Suceava, Neamț, Bacău) costumele au fotă, în schimb la sud sau mai la sud (Vrancea, Roman, Bacău) costumul e întregit de fustă.
Toate costumele cu fotă erau formate din cămeșoaie (ii cu poale), pe când cele cu fustă păreau cu ii scurte.
Ce m-a mai mirat a fost că la nici un costum fota nu avea ridicat colțul ăla ce eu îl credeam caracteristic Moldovei. Nu am avut pe cine să întreb care ar fi cauza, deci nu știu să vă spun.
Așa cum probabil se vede din poze și fotele, dar și fustele sunt făcute dintr-un material tare, ce părea înțepător. Ele sunt legate pe corpul femeii cu brâie, dar vă rog să admirați varietatea modelelor la fote. Din cele expuse înțeleg că fotele alea dintr-un material mai fin și mătăsos și cu broderie de mătase nu aparțin Moldovei.
Și la fuste se poate vedea o mare varietate atât de modele cât și de materiale. Cele mai multe aveau banda aceea jos din catifea sau ceva ce părea a fi catifea. Mie cel mai mult îmi place cea din poza mai mare, ea vine din zona Roman și sincer nu m-ar deranja nici acum să port așa o fustă. Nu știu unde as mai putea găsi așa ceva, dar mi se pare modernă și bine conservată. Încă o dată am admirat măiestria țăranului român.
Ceea ce știam deja, dar mi-a fost cumva confirmat, în Moldova nu se purtau șorțuri, acele bucăți de pânză purtate în față și în spate pe poalele iei. 
Ce m-a surprins plăcut a fost varietatea în cadrul regiunii, Iași, pe care eu o credeam mai săracă decât alte regiuni ale Moldovei, precum Suceava sau Neamț. În poza de mai sus sunt două costume din Iași. Nu ascund că cel din dreapta m-a atras în mod special și mi-a plăcut super ia, dar vă rog să observați (pe cât permite claritatea imaginii) cât de frumos e brâul din stânga și cât de faina e fusta. Se pare că ieșencele purtau și maramă și ștergar pe cap, coseau și ii cu altiță, dar și ii cu platcă, purtau și fote, dar și fuste și nu purtau mărgele. Nici un costum de Iași nu avea podoabe.
Să trecem la bărbați. Sincer am să îi discriminez puțin pentru că pe mine una nu mă prea interesează costumul bărbătesc. Știu suficient de multe despre cum trebuie să arate și atât. Costumele din poză sunt din Iași și mie mi-a rămas inima la bundițele alea :) 
Ce m-a surprins la portul bărbătesc a fost lipsa pantalonilor denumiți ”101 cute” pentru că sunt de fapt niște șalvari lungi ce se adună pe picior în multe pliuri. I-am văzut în regiunea Vaslui, dar atât. În rest, bărbații purtau cămeșoaie, strânse la brâu cu brâie late, iar pe dedesubt cu pantaloni drepți sau chiar foarte strânși pe picior întocmai ca jaggerii. Pe cap cei mai mulți purtau căciuli de oaie sau pălării (Vaslui, Vrancea).
***
Am scris un post kilometric, dar sper eu că detaliile au făcut diferența și că ați ajuns până aici.
Per total mă bucur că am ajuns la acest muzeu și că am admirat exponatele și că am făcut poze. Îmi doresc să îi mai trec cât de curând pragul. M-a încântat varietatea costumelor atât de la o zonă la alta cât și în cadrul aceleiași zone și am admirat inventivitatea și măiestria Moldovenilor. Unele piese de costum se pot integra cu ușurință într-o ținută modernă și îmi doresc să bat Moldova și să îmi cumpăr și eu fustă și bundiță și un brâu cu mărgeluțe.
Nu am fost dezamăgită că mai toate convingerile mele legate de costumele de Moldova au fost zdruncinate, dar presupun că de aia e muzeu să expună cele mai ciudate exponate și nu pe cele ca la carte că altfel nu ne-ar mai rămâne întrebări.
Mai e mult de lucrat la factorul uman al muzeului, dar per total e un muzeu pe care eu vă sfătuiesc să îl vizitați dacă ajungeți în Iași. De fapt vă sfătuiesc să vizitați tot Palatul Culturii, că nu veți regreta.
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

March 13, 2017

IILE sunt VII

Dragilor,

trebuie să vă zic ceva. Cred că v-am mai povestit ca eu cred ca obiectele care au aparținut unor oameni poartă cu ele o parte din sufletul acelor oameni. Da cred tare chestia asta. De asta eu mă feresc de lucruri second-hand.
Treaba e și mai complicată la ii pentru că iile au fost cusute de mâna unor femei pricepute, femei care și-au pus speranțele și lacrimile și viața și tot ce au trăit ele când au cusut ia, în bucata de pânză pe care o coseau. Și eu cred tare de tot că cu o ie trebuie să o dai la pace, trebuie să îi vorbești și să îi arați că o prețuiești. De aceea eu nu cumpăr ii să le țin în pungă, eu le cumpăr să le port.
Unele ii vin la mine deschise și mă cuprind cu dragoste și mă simt super să le port, altele le simt grele, cu broderie multă, pe care nu le pot purta cu nimic. Și le las să își facă de cap și apoi le pun într-un ansamblu vestimentar în care ele sunt vedete. Și le place și se lasă purtate.
Cred asta și mai mult de când (cred că v-am povestit) am vrut să tai o ie. Am cumpărat-o de pe net, avea dimensiuni chiar mai mari decât mine, deci trebuia să îmi vină. Am primit-o și am zis să o încerc. Am îmbrăcat-o, îmi stătea lejer și îmi venea bine, dar când să o scot nu am mai putut-o da peste cap. Știți cum e când vă îmbrăcați cu o bluză prea strâmtă? M-am contorsionat în fel și chip, dar bluza nu voia să iasă. A ieșit după ce deja eram cu foarfecul în mână pregătită să o tai și după ce am mai făcut o ultima încercare, fiindu-mi milă totuși să o tai.
Am aruncat-o în fundul unei pungi și am zis că o dau cu prima ocazie. Numai că stăteam cu gândul la ea, mă atrăgea modelul ei, voiam să o port. Și într-o zi cum făceam eu poze la ii, am scos-o și i-am făcut și ei o poză, da tot cu frică așa să nu mă atace sau ceva. Și i-am vorbit și am lăudat-o și m-am împăcat cu ea, cu femeia care a cusut-o. Am asigurat-o că deși are multe surate la mine în șifonier, eu o prețuiesc și că o port. Și ceva m-a făcut să o încerc din nou. Am îmbrăcat-o și m-am fălit cu ea în oglindă. Ba mi-am pus și o fustă, să vad cum se potrivește. Și când am terminat am scos-o de pe cap, ca pe o bluză cu doua numere mai mare.
Nu îmi explic nici în ziua de azi cum am vrut eu să o tai, cum de în acea seară nu mi-a ieșit de pe cap.
Asta e povestea unei ii, da eu mă pornisem să vă zic de altă ie.
Ia mea cu garoafe. Știți că sunt atrasă de modelul asta și când am văzut-o pe fb. am zis că sigur e dată. Am trimis totuși mesaj celei care o vindea și mi-a răspuns pe loc că ia e încă valabilă. Am plătit și mi-a trimis-o. Și nu știam dacă o să îmi vină, că dimensiunile erau un pic la fix, da am zis că o înrămez, așa de mult mi-a plăcut.
Și a ajuns la mine și ne-am privit una pe alta și ne-am plăcut. Însă ia, era de fapt o cămeșoaie. I-am cumpărat și fotă și am zis că îmi fac costum. Numai că materialul ce lega ia de zona brodată de la poale era rărit, de la cum a purtat femeia cămașa. M-am bucurat, că înseamnă că a fost o ie purtată și o ie iubită, însă trebuia să o refac.
Am căutat un material potrivit, am umblat cu ia în geantă vreo lună până l-am găsit. Am găsit și o croitoreasă și am înlocuit bucata rărită. Numai că ceva nu se pupa. Croitoreasa fiind portugheză, nu avea simțul unei cămăși românești. Și mi-a cusut-o și ea săraca cum s-a priceput mai bine, însă pe mine ia venea nasol.

Am purtat-o eu și așa, am făcut și poze cu ea, am purtat-o vara printre maci și iarna cu ciorapi groși și cizme, da nu ma simțeam bine în ea și când venea să aleg cu ce să mă îmbrac, mai tot timpul o ignoram. Nu era normal.
Așa că am vorbit cu ea și i-am cerut scuze că o tai. I-am desprins cu grijă poalele de ie și deși părea că îmi vine ia s-a micșorat, îmi venea până deasupra buricului și as fi putut-o purta doar cu ceva pe dedesubt. Așa ca soluția era să îi atașez partea brodată din poale, pe ie.
Am însăilat-o eu cum m-am priceput și pentru că sunt convinsă că doar o româncă poate repara ii, am decis să îmi iau mașină de cusut. Am cumpărat o mașină mică de mână, citisem eu că e ideală pentru tivuri și mici reparații. Am tras o jumătate de ie și mașina s-a stricat. Iremediabil.
Așa că am dus-o la mama. Și a vrăjit-o ea, o zi s-a chinuit să o aducă într-o formă. O fi descântat-o sau ce i-o fi făcut că a reușit să o facă purtabilă.

Cu prima ocazie am scos-o la soare și ne-am reîmprietenit. Îmi vine bine, mă simt bine în ea, nu mi-a fost frig, deși mai aveam doar o vestă pe deasupra și pe aici iarna încă își mai arată colții. Nu știu dacă mă credeți sau dacă mă înțelegeți, dar culorile au început să fie mai puternice. Ori așa le-am văzut eu în soare. Ia vibra și cu ea vibram și eu. Am să o mai port, cu siguranță.
Știu că ce spun eu aici par doar prostii. Cum să aibă suflet un obiect? Ei uite că are. Nu trebuie să mă credeți, dar nici să mă criticați că eu așa simt. IILE sunt VII.
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

March 2, 2017

What can you do on a Monday in Brussels?

For us, people living in Luxembourg and around, Brussels is a city known and unknown at the same time. A paradox, I know, but if you think about it I may be on to something. In my case, I've been to Brussels countless times, to drop someone at the airport, or I myself travelled from and to Brussels Airport, for job purposes, on my way to Belgian seaside or on my way to other Belgian cities such as Bruges or Gent, I've been to theatre in Brussels, I even went once to Brussels just to try out a restaurant, I went to a specific museum once, I went to the flower carpet, I met friends in Brussels, but in almost five years since I live in this area I was never a tourist in Brussels. Never.
The opportunity arose one day to go to Brussels on business, but as it happened I had most of a day free. Instead of sleeping in the hotel room I decided to be a tourist, so I grabbed my camera and started roaming the streets. It was a Monday, so to my knowledge all the museums were closed so I ended up in the tourist information centre in the main square looking for things to do. This is what I came up with:20170214_140107r1. Take a free tour of Brussels. I took the walking tour, so three hours walking, but I never regretted it. Of course there is the hop-on, hop-off bus, but I couldn't figure out where the closest stop to my point was, so I went on the walking tour instead. There are two or three companies to choose from, there are even thematic tours (chocolate tour was appealing to me), but for those you need a reservation. For the free walking tour you just need to be in the main square and look for the coloured umbrellas. Mine was red, as I took the 2 p.m. walking tour in English. As a pointer, the yellow umbrella was the same tour but in Spanish. The guide was a guy from Venezuela, a journalist who came to Brussels only two years ago. Although the tour was free, the guide asked us that at the end we rate his performance and give him as much as we want for that.
We walked around the city centre and found out a lot of interesting facts about Brussels. For example did you know that there is a buried river underneath the streets of Brussels centre? We walked and we talked and we found a lot about the geography of the city, about it's history and about it's people. For me it was the right amount of information to consider myself more knowledgeable about Brussels and even to write this post and future ones :).
20170214_111858r2. Visit the Manneken Pis wardrobe. Although most of the museums are closed, this one is opened on Mondays. It moved it's location from the main square to a street adjacent to the statue itself. I didn't visit it, but if you are into this unusual symbol of a city, you can do it. It's just 8 euro and they advertise to have hundreds of costumes. You can see from the display window which costume would be next and when the statue would be dressed. I happened to pass by this unusual museum more than once and I saw it was full.
20170213_122016r3. Watch an artist work or even do to a workshop. In the same neighbourhood (which I was unfamiliar with, because I always went to the other side of the centre), so the one close to the Manneken Pis statue, there are a lot of artist workshops. I passed by at least four and I gazed inside. I didn't know I could possibly do this, so I didn't look into it, but I would have liked to get my hands dirty with clay and create a statue or something. I think it is a lovely way to start a week, you relax and learn something at the same time. And who knows, maybe you discover your future passion or even a future career :)
20170214_120550r4. Walk without a target in the city centre and discover the hidden alleys and small shops. If you are in a mood for walking, let the city show itself to you. I did that for almost an hour, I just walked without a target, I entered all the hidden alleys and all the small shops and I survived :) My budget was a little shaken, but I bought wonderful souvenirs and I shared a coffee with a shop-owner who showed me his merchandise and shared his stories. If you are opened to this kind of experiences, it could be fun.
20170212_212138r5. Drink beer at Delirium. If you are in Belgium, you know already it is the home of the frites (chips), the chocolate and the beer. In every tourist brochure I've read, every guide I've trusted and every co-worker I've meet in Brussels, I came acquainted to this Delirium. Besides being a well known (to some) beer brand, there is also an establishment in Brussels, where the myth says they have over one thousand beers from all over the world. It is a must if you like beer and if you are in Brussels. It's not me saying that, because I don't like beer :( I went there, I had the experience of not knowing what to choose from the menu, I chose a fruity beer I didn't know and didn't like and that was that. But being there, sharing that beer with friends was an experience in itself that I will never forget.
20170214_151434r6. Buy Belgian chocolate. You would ask what is so special in buying chocolate in Belgium? Well it is, because buying chocolate form the right place in Belgium is an experience. I am a chocolate lover, but I consider Belgian chocolate to be too much for me. In other words I don't prefer it. It is too heavy for me, too buttery, I don't know the reason why I don't like it, but one praline is enough for me. Turns out that it's exactly what the Belgian inventors of chocolate intended. In their mind, chocolate is enjoyed, it's experienced, and not gobbled with coffee, as I sometime do.
If you want to enjoy chocolate the way Belgians do, go to Royal Galleries and look for Neuhaus Chocolaterie or Mary. Neuhaus was the first artisan chocolatier in Brussels, he invented the chocolate box we all know and buy today. Mary was the first woman chocolatier in Brussels and she succeeded in an industry dominated by man because she became the royal chocolate provider. You can read both stories if you visit any of this brand of chocolates, but what I'm talking about is the experience of buying chocolate, of tasting samples and deciding on what praline to buy, than decide on what package to put them on. I tell you, it's an experience.
And another thing, the guide told us that Godiva and Leonidas were commercial brands, or tourist traps. A real Belgian would never buy those brands, because they don't offer the experience. Belgians don't eat a lot of chocolate, just a praline at a meal, but when they do, it is the most special praline in the most inspired package. I believe the guide said something like: "if you have people you don't like, or you are forced to give chocolate to your boss, which you don't like, buy Leonidas". Also, "the airport offers of Godiva, buy three for 10 euros is just an insult to Belgian chocolate".
I went to Neuhaus close to Valentine's Day and I choose five pralines and I experienced the right way of buying Belgian chocolate and now I understand, and I even admit to like Belgian chocolate :)
20170214_150532r7. Try frites (which are nothing more than chips), but in Brussels they are an experience. So I've heard. I've eaten Belgian frites in restaurants, but I have to admit that I never bought them on the street. I'm not familiar with the logistics of holding a camera, taking pictures, walking and eating frites with mayo at the same time. I would need at least four hands to do that and I have just two. I imagine I would have to stop and I don't know how familiar you are with the centre of Brussels, but there aren't many places to sit, except for terraces of course. I've read somewhere that in Brussels there are establishments or terraces where they indicate that you are allowed to bring your own frites, if you buy a refreshment form them, of course.
Even though I've never tried it, I saw a lot of people eating frites and I know the Belgians appetite for finger food and I think there is an experience to be lived, it's just not for me. Did you know that French fries are actually Belgian frites? Apparently the Americans came to the this area, found the frites, observed that people are speaking French around here and concluded they are in France. They called the firtes, French fries and that was that.
20170214_174356r8. Hunt for peeing statues. I did it. I admit of doing it. It is a special tour you can "buy", or you can document the thing and go hunting on your own. Belgians don't take themselves too serious, it seems, and that is one thing I like about them. Other capitals have as symbols towers (London, Paris), ancient monuments (Rome) or animals (Berlin, Madrid), Brussels has as symbol a peeing boy. How funny is that? There are legends, thematic tours, costumes industry, souvenirs, books and pretty much all you can think of with Manneken Pis, the peeing boy.
Well, in Brussels there is also a peeing girl and even a peeing dog. They are all statues and although they don't have their own costumes, they have their share of fans. The peeing girl is called Jeanneke Pis and is close to Delirium bar and cafe, and the peeing dog is called Het Zinneke and not Zinneke Pis and is relatively close to Manneken Pis.
Although the peeing girl is rather hidden and you have to cross the smoking population near Delirium to see it and when you take pictures they protest for some reason, the peeing dog is on a street, it's visible from a certain distance and you have to queue to take pictures with it or of it.
9. Take the comic strip tour without a guide. Maybe during the summer they change the schedule, but on February the comic strip tour was not available on Mondays. If you like comics and you think visiting a museum and a memorial house dedicated to them is not enough, you can tour the city looking for murals depicting comic book characters.
20170214_134905rThis is the most well-known one, but there are others. You can download a map of their location form the internet, or you can buy the map for one euro from the Tourist Information Centre, or if you reach one mural on a small plaque they indicate the nearest ones and you can jump from one mural to the next. I've heard there are over 50 comic murals in Brussels, but I didn't check that information.
As a bonus, I always like to walk through the Tintin shop close the main square and other comic book stores close to the centre. If you are passionate about comics or you have friends back home that like this genre, you can find interesting and affordable souvenirs.
Well folks, that is all I came up with as things to do an a Monday in Brussels, if you are a tourist. If you like my article check my Facebook page, Dichisuri.ro.
Raluca
There was an error in this gadget