Translate

October 31, 2015

Flori de ie - Sau pasiunea transformată in business

Dragilor,

dacă scriam acest articol cu ceva vreme în urmă, ar fi fost un articol nervos. Umblă un curent, mai ales în online-ul românesc, legat de iile vechi, iile care respectă cutumele, ii cusute după modele vechi de sute de ani. Cică alea ar fi ii și numai alea, restul sunt bluze brodate și atât.
Și poate e corect așa, dacă vrem cu adevărat să ne păstrăm tradițiile, dar din păcate iile vechi și cusute corect sunt din ce în ce mai puține și din ce în ce mai scumpe. Firesc, mi se pare. Însă nu toată lumea are 500 de euro de dat pe o ie. Cu siguranță eu nu am. Și apoi chiar dacă aș da 500 de euro pe o ie, și chiar dacă de vreo doi ani tot cercetez subiectul, tot nu pot spune cu precizie care sunt alea cusute corect și care sunt alea cusute pentru a fi vândute. Pentru că vedeți voi, comerțul e de când lumea. Nu s-au născut doar acum femei care nu se pricepeau la cusut sau nu aveau timp sau își permiteau. Și apoi, nu am măsuri clasice, deci cele mai multe ii vechi nu îmi vin sau îmi vin destul de ciudat și îmi e milă să le stric. Și așa au apărut iile cusute pentru vânzare, iile cusute un pic mai neglijent, iile care deși vechi nu respectă structura unei ii și tot așa.
Știu sigur că ia care e să fie a mea are și prețul corect și dimensiunile bune și va ajunge la mine, cândva. Însă până atunci trebuie să mă mulțumesc cu iile pe care mi le permit. Sunt așa numitele ”ii de artizanat” și sunt mulțumită și cu alea.
Și uite așa, după introducerea asta, lungă cât o zi de post, am ajuns la ce voiam să vă povestesc. Dragilor, vreau să vă mărturisesc că dacă mi-aș deschide vreodată o afacere aceasta ar fi legată de ii. Bine afacerea cu ii trebuie sa aștepte până dezvolt lanțul de covrigării cu covrigi românești în toată zona Beneluxului. Glumesc, desigur! Însă dacă nu v-ați prins până acum că eu sunt o visătoare, nu știu sincer de ce îmi mai citiți blogul.
Așadar, magazinul „Flori de ie”. L-am găsit online și pe Facebook, dar el există și fizic și nu oriunde ci într-unul din cele mai mari și noi și moderne mall-uri din București, Băneasa.
Oricât de departe e conceptul de ie de conceptul de mall, dacă vreodată voi deschide un magazin de ii în Benelux, acesta va fi doar într-un mall sau într-o locație centrală, pentru că așa cum le spune și denumirea, cei de aici se dau în vânt după lux. Mie toți îmi par niște snobi, dar ăsta e clientul, cu asta lucrăm! Cum ar arăta un magazin de ii românești pe una dintre cele mai circulate artere pietonale ale Luxemburgului alături de magazine ca Gucci, Channel sau mai știu eu care?
Dacă vreodată această minune se va materializa, voi contacta personalul de la Flori de ie pentru câteva ponturi. Până atunci i-am contactat pentru o ie.
Știți deja slăbiciunea mea pentru modelul garoafă, așa că atunci când am văzut ia mi-am dorit-o. Și spuneți și voi dacă nu v-ar lua ochii asa prezentare.
După cum vedeți ambalajul e foarte delicat și luxos. 
Mi-a plăcut atenția pentru detalii, deși ia ajungea la mine în Belgia și o astfel de cutie voluminoasă trage la cântar. Ce pot să vă spun, prima impresia a fost una ”OAU!”
După logo de pe cutie și punga de cadouri am știut că am primit o ie, însă când am văzut modelul am sărit în sus de bucurie
Într-adevăr nu este o ie tradițională. Regulile de coasere ale unei ii nu sunt respectate mai deloc, dar modelul este cel vechi, copiat întocmai și nu stilizat ca pe iile mai noi. 
În plus se vede ce alb lăptos are ia? M-a cucerit definitiv!
După prima purtare și spălare, am alăturat-o unei fote tot cu garoafe și mi se pare că deși pare încărcată, combinația nu deranjează prea tare
Singurul lucru negativ e acesta. Înțeleg toate principiile de marketing și promovare, înțeleg de ce acea firmă e brodată pe ie, dar nu pot să o accept. Am să încerc să o descos, să văd dacă îmi iese.
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

October 28, 2015

Două postări, două ere diferite, două muzee ... același costum

Dragilor,

nu știu sincer unde a intrat timpul, dar clar nu e la mine. Urăsc oamenii care se plâng de lipsa de timp și iată că și eu sunt unul dintre ei. Am în plan această postare de cel puțin două săptămâni, dar pur si simplu nu i-a venit rândul.
Ei bine povestea e așa: în 2009 am fost la Noaptea Muzeelor și v-am povestit despre asta aici. Atunci am făcut, la Muzeul de Istorie îmi amintesc, poză unui costum țărănesc ce a aparținut Reginei Maria a României. Pe atunci îmi plăceau iile și lucrurile țărănești, dar nu se conturase pasiunea pe care o am acum. Purtam ii, dar nu știam ce sunt alea :) De fapt e o perioadă pe care nu o regret, pentru că toate bluzele brodate de diverși designeri le am de atunci și în plus lumea ma identifică cu iile tot de atunci, deși ce purtam eu nu prea erau ii.
În 2015, adică vara asta v-am povestit de o expoziție de ii pe care am descoperit-o întâmplător la Muzeul Satului, aici. În acea expoziție erau și două costume populare ce au aparținut Reginei Maria a Românie. Întâmplător unul dintre ele mi-a părut cunoscut, dar nu am cercetat mai mult.
Până într-o duminică, acum vreo două săptămâni, când pe una dintre paginile mele preferate de pe Facebook, La Blouse Roumaine, a apărut poza mea din 2009. Nu știu cum au găsit-o, dar a apărut. Și abia atunci mi-a picat fisa și am găsit și eu eu timpul să compar cele două fotografii, cele două costume. Și am descoperit ca de fapt e același costum fotografiat de mine în 2009 și în 2015.
Dacă vă uitați cu atenție veți vedea că e și accesorizat diferit. Însă în 2015 i-am făcut mai multe fotografii, nu pe cât de multe mi-aș fi dorit, dar destule. Am analizat modelul de aproape, ceea ce în 2009 nu doar că nu am făcut, dar nici nu aș fi putut să fac pentru că era expus într-o vitrină și cumva la înălțime.
M-am bucurat de revedere!
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

October 16, 2015

Luxemburg - Festivalul de filme central și est europene


Dragilor,

nu e Luxemburgul ăsta plin de evenimente pe cât mi-ar plăcea mie, dar totuși sunt și câteva care îmi atrag atenția. Cum ar fi acest festival, care pe lângă difuzări de filme faine mai are și câteva seri tematice la care sper să particip.
Până una alta am fost la ”De ce eu?” și mi-a plăcut. Însă până ajung eu să pun o cronică pe blog vă spun că găsiți programul festivalului cu toate filmele românești aici.
Eu una sper să mai văd ”Aferim!” și ”Autoportretul unei fete cuminți” și ”Off the beaten track” un film regizat de un Irlandez, dar filmat în Romania.
Filmul urmărește viața unui cioban din Transilvania timp de un an, cum se adaptează el la societatea actuală, păstrând în același timp valorile tradiționale. 
Despre festival vă pot spune doar că are o selecție de filme foarte bune, deci cine s-a implicat în asta a știut ce să aleagă, și nu mă refer acum doar la filmele românești. Dacă veți accesa link-ul pe care l-am pus în această postare veți vedea că și celelalte filme sunt foarte bune. Însă cred că mai e de lucrat la prezentarea filmelor, la organizare, nu mi s-a părut ca festivalul s-ar adresa și altor spectatori decât cei care provin din aceleași țări ca și filmele.
Am fost la ”De ce eu?” cu colega mea din Italia, pasionată de filme, cu cronici scrise prin marile ziare londoneze, și mi-a mărturisit că a venit doar pentru că am convins-o eu, nu pentru că organizatorii s-ar fi chinuit să atragă și alt tip de public. De altfel traducerea a cam șchiopătat pe locuri și săraca nu prea înțelegea de ce râde sala. Comicul de limbaj, nu cred că a putut fi tradus. Oricum a înțeles filmul și mi-a promis că mai vine și la ”Aferim!”.
Faptul că festivalul se adresează unui public din Europa centrală și de est mi-a fost confirmat și de faptul că în sală erau numai români, iar la filmul de după, unul polonez, erau doar polonezi.
Cred că ar fi o experiență interesantă dacă la anul voi încerca să mă implic în organizarea acestui festival. Am avut oferta anul ăsta, dar acum e chiar dificil, însă la anu cine știe...  
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

October 13, 2015

Germania - Monreal

Dragilor,

așa cum anticipam nu mai am timp de nimic. Prea m-am împărțit într-o mie de direcții. Ajung seara acasă și abia mai am timp să mă joc un pic cu Luna înainte de a cădea lată. Tot sper să intru într-o rutină și să mă acomodez, dar nu văd să se întâmple asta prea curând. Totuși week-end-ul este al nostru și profităm de el să petrecem timp cu Luna și să mai vizităm împrejurimile până nu vine iarna și ne trece cheful de plimbare.
Așa se face că duminică am ajuns la Monreal. Nu e chiar aproape, e la vreo 2 ore și ceva de noi, dar cum e pe lista celor mai frumoase orășele din Germania am zis să îl vizităm. Am luat-o și pe Luna, care a învățat să meargă în lesă.
Sper să vă placă pozele. Dacă vă e dor de Luna, o găsiți zilnic aici.











Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

There was an error in this gadget