Translate

June 23, 2015

Romanian blouse day in Luxembourg - A blouse to top all traditions

Party-goers in Luxembourg will be in high spirits this Wednesday to celebrate a very wearable tradition – the Romanian Blouse. 
The curious festivity will be marked for the third time in Luxembourg with a gathering at Place Clairefontaine from 7pm with participants all wearing the traditional Romanian Blouse. 
In the square, they will give a little performance of Romanian singing and dancing, accompanied by the Romanian folkloric dancers from the “Carpatii” group directed by Horatiu Dragan. After the show, the festivities will move on to a bar. 
All are welcome to join. The Romanian Peasant Blouse is a representative piece of Romanian folklore, having remained unchanged for many years. 
Rooted in an idyllic past, Romanian women carried on the tradition of sewing peasant blouses using embroidering each one by hand, a practice that would take up to three weeks. In 1940, the famous French painter, Henri Matisse, created an important series of paintings which portrayed women in Romanian blouses. 
Despite the decreasing number of Romanian women who create these authentic pieces of art, the beauty and handmade embroidery of peasant blouses inspired several designers, like Karl Lagerfeld, Tom Ford and John Galliano. 
In 2013, over 24,000 people, in 50 countries, across six continents, chose to voluntarily participate in the day of the Romanian blouse on June 24.
To find out more, visit www.facebook.com

June 20, 2015

Luxemburg - Proiect cu ii

Dragilor,

sunt asa de mândră de mine, de nu vă pot explica. Nu doar că m-am ținut de proiect şi mi-am rupt măcar o jumătate de oră zilnic să gândesc ținute, să le așez (uneori mai bine, alte ori mai strâmb) şi să le fac poze, ca mai apoi să selectez o poză şi să o postez online, dar am reuşit şi să arat lumii ce minune este IA Românească şi cât de versatilă poate fi.
Proiectul a mers super cât a fost cald afară şi colegii mei, de orice nație ar fi ei, abia așteptau să vadă ce îmi mai scornește mintea. Am explicat zilele astea mai mult decât oricând ce este o ie, ce elemente o compun, de ce e românească şi nu alt fel. Mi-a plăcut discuția din lumea reală plecând de la lumea virtuală. De obicei e cam invers.
Să ştiţi că promit să revin pe blog, cu atât mai mult cu cât termin cu masterul pe anul ăsta şi îmi mai fac puţin timp. Să ştiţi că am subiecte ce așteaptă să fie scrise de prin martie, le-am făcut o listă şi stau cuminți acolo. 
În plus vine Ziua Iei. Abia aştept! Vă vine să credeţi că am scris un articol în Franceză, mi l-a corectat o prietenă şi l-am trimis la ziare? Nu ştiu voi cum sunteţi, dar pentru mine asta e o enormă realizare, având în vedere că acum trei ani nu ştiam deloc franceza. E drept era de fapt o traducere a unui articol din engleză, ce a fost deja publicat în ziare. Un articol despre Ziua Iei! 
Mă simt onorată să pot publica ceva, orice, despre acest subiect. 
Ştiu că pare nasol să faci print screen, dar sunt aşa de mândră de mine, de nu vă imaginați. Nu e ca şi cum ar fi primul articol publicat, nu e ca şi cum vorbesc prima dată de un eveniment organizat de mine, însă în perioada asta în care îmi storceam la propriu creierul să scot lucrări științifice care nu mă reprezintă, articolele vin ca o confirmare că nu am uitat drumul. Nu ştiu dacă mă fac înţeleasă sau nu, dar mie mi se pare enorm. Şi vă rog pentru o perioadă să nu mă contraziceți.
Aşadar dragilor, nu ştiu sincer cât de coerentă am fost în această dimineaţă, voiam să vă spun că sunt deja în săptămâna a treia a proiectului cu ii şi că pe 24 iunie la ora 19 ne vedem în Piaţa Clairefontaine, dacă sunteţi în Luxemburg!
II şi jurnalism, pe bune dacă nu ar fi cariera perfectă!
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
P.S. Am uitat să vă spun că săptămâna asta am inclus în ţinute iile mele dragi cu garoafe. Se zice că femeile brodau pe ii simboluri care le reprezentau şi se mai zice că legătura dintre femeie şi simboluri era una magică. Aş vrea să cred că e la fel şi cu garoafele mele :)


June 18, 2015

Luxemburg - Making of ţinutele cu ii

Dragilor,

nu sunt vreo fashionistă, nu mă preocupă cu ce mă îmbrac decât poate 5 minute pe zi, eventual cu 10 minute înainte de a ieşi pe ușă, când deschid șifonierul şi aleg ce îmi pică prima dată în mână. Şi pentru că sunt aşa, pentru că niciodată nu mi-am ales ținută "de cu seara" sau dacă descopăr că ce vreau să port e necălcat, îmi stric ziua instant şi e chiar o tragedie, mi-am ales haine pe care iubesc să le port şi care în orice combinație nu dau greș. O fi casual o fi "ce s-o nimeri", capitolul modă nu prea m-a preocupat niciodată. Probabil cei care se ocupă cu asta, m-ar pune pe lista de prost îmbrăcați tot timpul, dar mie chiar nu îmi pasă. Eu trebuie să mă simt bine, iar dacă mă simt bine în hainele mele am o zi superbă, nu bună :) 
Acestea fiind spuse, eu eram poate ultima persoană la care să vă fi așteptat să facă ținute, însă când îţi place ceva... Şi unde mai pui că mie efortul nu mi se pare chiar mare, cu atât mai mult cu cât sunt ținute pe care eu le-am purtat într-o variantă sau alta. Însă, când nu te pricepi, lucrurile iau timp. Până m-am prins cum să le poziționez pe umerașe, până m-am prins că unele ii ar trebui băgate în pantaloni sau fustă, până m-am prins cum ar sta mai bine...a durat ceva.
De obicei fac poze mai multor ținute dintr-o dată, aşa că pierd destul de mult timp prin dormitor, prin dulap, cu aparatul în mână şi mai apoi la ales poze, tăiat şi editat. 
Câteodată sunt eu prinsă în poze în timp ce fac poze sau în timp ce le așez, dar acele poze rămân în arhiva personală.
Ţinuta cu patru pantofi
Greu m-am prins că am pantofi albaștri şi cu puţin toc şi balerini. Aşa că în funcţie de pantofi ţinuta se schimba. Şi cum mi s-ar fi părut o scurtătură să fac aceeași ținută cu pantofi diferiți i-am pus pe toţi în aceeași poză. 
Pantofii tricolori
Tot cu ținutele cu ii mi-am inventariat pantofii şi în timp ce pozam alţi pantofi aceşti așteptau cuminți să le vină rândul. Fix în această poziție... 
Iile cu garoafe
Îmi iubesc toate iile, e drept pe unele mai mult, pe altele mai puţin, însă le iubesc pe toate şi mă simt specială când le port. Însă pe cele cu garoafe le consider deosebite. Aşa că nu le-am fotografiat din prima, am așteptat ca ideile legate de ele să dospească. Şi când le-am fotografiat, le-am fotografiat în aceeași zi. Aici stăteau cuminți şi îşi așteptau rândul.
 Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca



June 12, 2015

Luxemburg - A zecea IE

Dragilor,

am început să scriu pe facebook despre a zecea ie şi nu mai terminam de scris şi de explicat. Cred că sunt nevorbită sau pur şi simplu aş vorbi despre ii zile întregi. Aşa că am zis mai bine să fac o postare dacă tot am multe de zis, cu atât mai mult cu cât e dovedit că pe fb. nimeni nu citește statusuri lungi.
Am ajuns la a zecea ținută și deja am început sa adun roadele acestui proiect pornit dintr-o idee năstrușnică pe net. Nici nu credeam ca va fi remarcat și acum sunt în tratative să îl duc mai departe. E minunat sa faci ceea ce îți place!
Va reamintesc, încerc sa creez 24 de posibile ținute ce conțin ii pentru Ziua Universala a Iei care se desfășoară pe 24 Iunie. 
Știu că am rămas un pic în urmă, dar vreau ca azi, cumva, cândva să mai postez încă două ținute. Nu știu cum e la voi, dar aici a venit căldura, asa ca pe mine nu ma mai scoate nimeni din pantaloni de in sau blugi subțiri. 
În timp ce făceam poza la care va uitați dvs. acum, mi-am dat seama că am trei perechi de balerini/pantofi care s-ar potrivi. Şi cum ia e o ie specială creată pentru Ziua Națională a României am zis ca oricare din cele trei perechi de pantofi s-ar potrivi. Voi ce spuneți?
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

June 8, 2015

Luxemburg - Proiect cu II

Dragilor,

acum o săptămână am pornit să fac un mic proiect. Vreau să demonstrez şi să îmi demonstrez că IA merge cu orice. Sincer mă cam plictisisem de răspunsul "cu mândrie" de câte ori întrebam "cu ce purtăm o ie?". Desigur că totdeauna purtăm IA cu mândrIE şi cu bucurIE şi cu veselIE, dar astea deja mi se par nişte discursuri aşa de afumate de mi se întoarce stomacul. Eu port IA pentru că îmi place, pentru că mă simt bine, pentru că sunt comode, pentru că te scot din mulţime şi îţi reamintesc cine eşti. Eu am purtat IA şi la mare şi la munte şi la întâlnirile cu prietenii şi în parc şi la serviciu şi la cursuri şi pe unde nici nu vă gândiți. 
Revenind însă la întrebarea mea, cred că am aflat răspunsul. Ia se poartă cu orice. Şi cu blugi şi cu teniși şi cu fuste şi cu pantaloni şi acoperită de un sacou, la serviciu şi pe plajă şi cu pălărie şi ochelari de soare şi pe sub cojoc şi în cadrul costumului popular şi fără el. Aşa o văd eu. Ca un scut!
Aşa că dragilor, vreau ca până pe 24 iunie 2015, de Ziua Universală a Iei să creez 23 de ținute cu ii, cu iile mele. A 24-a o voi purta la Ziua Iei pe care sper să o sărbătorim împreună. Indiferent dacă sunteţi în România, Irlanda, Luxemburg sau oriunde în lumea asta mare, pe 24 iunie purtaţi IE. O puteţi purta şi cu mândrie, dacă aşa vă place :)
Acesta este micul meu proiect de 23 de zile. Nu cred că îmi va ieşi zilnic, de fapt deja am sărit o zi, dar eu încerc. Prima săptămână s-a încheiat şi v-am arătat cele mai frumoase ii din lume, pentru că sunt ale mele. Mi-a mai venit ideea să îi fac o ținută chiar şi lui Alin, poate propun şi accesorii. Mă distrează şi să destinde acest experiment pentru că nu e nimic mai frumos acum pe lume decât să faci ce îţi place!
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

June 3, 2015

Luxemburg - Campus Art - De la pamant la obiect

Dragilor,

am multe să le reproșez luxemburghezilor cu a lor universitate cu tot, însă totdeauna înainte de a deschide gura îmi aduc minte de unde vin. OK nu de unde vin direct, ci mai degrabă cine sunt. Nici vorbă în România de activități gratuite pentru studenți, pe vremea mea. Nici vorbă de cultivarea simțului estetic, de relaxare după orele interminabile de cursuri şi seminarii, nici vorbă de cursuri gratuite de limbi sau de artă, în toate formele ei. Poate a fost şi vina mea, pentru că eu una nu prea ştiu ce am făcut în studenție, în afară de a-mi urma ținta, nu îmi amintesc de distracții, nu am povești cu petreceri în cămin, nu spectacole de teatru amator, cum am auzit că au colegii mei. Aşa că la 35 de ani recuperez cum pot. Şi pentru mine asta a însemnat Campus Art.
Adică studenților de la Universitatea Luxemburg şi tuturor celor care lucrează acolo, le sunt oferite cursuri de artă gratuit. Tot ce trebuie e să se înscrie şi să vină cu mintea deschisă. Sunt cursuri de fotografie (pe care sper sa le prind la anu), de sculptură, de pictură, de artă din natură şi de ceramică.
Nu ştiu dacă sunteţi la curent cu pagina de Fb. a blogului, dar probabil că v-aţi prins că eu am fost la ceramică. Am reuşit şi eu în al doilea semestru să ajung, pentru că de obicei cursurile sunt pe zile, ceramica e vineri, iar eu vinerile de obicei le am cam ocupate.
Trebuie să vă spun că eu admir de multă vreme oamenii care fac astfel de obiecte, însă eu nu mă credeam în stare. Ba chiar când colegele mele mi-au arătat ce au făcut, am rămas uimită de cât de talentate erau, însă tot nu am crezut că eu voi putea face ceva din pământ şi să fie şi funcțional. Bine acum nu vă imaginați că îmi iau cuptor şi mă apuc de modelat căni, dar e o activitate care am descoperit că mă relaxează şi mă bucură.
Totul începe cu bucata de lut pe care profesoara ne-a rugat să o strângem bine de tot în mână. Am luat şi eu o bucată de lut şi am strâns-o. A ieşit o formă ciudată, forma degetelor mele. Apoi ne-a învăţat cum să îi dăm o gaură şi ne-a rugat să scriem ce culoare am vrea să fie. Am înţeles că toate formele mâinilor noastre strânse pumn vor fi expuse cândva, undeva. Va fi interesant să le vedem şi să încercăm să le identificăm.
Apoi am luat o bucată niţel mai mare de pământ şi am început să o învârtim în mâini. Să facem un gogoloi de pământ. Apoi cu un deget să facem o gaură în mijlocul gogoloiului. Şi din gaura respectivă să modelăm un vas. Asta mi-a ieşit mie.  
Apoi am luat o altă bucată de pământ, am bătut-o bine, să îi iasă aerele din cap şi am întins-o, întocmai ca aluatul. Eu chiar am folosit un sucitor, din ala clasic din lemn :) A ieşit o foaie mare de pământ. Din ea, eu am decupat cu un cerc mai multe cercuri mai mici. 
Şi o altă bucată am întins-o pe o formă şi am făcut un vas pe care mai apoi am pus mai multe tehnici de decorare. Am folosit șabloane, i-am dat găuri, puteam folosi un fel de dantelă mai aspră. Am făcut ce ne-a trecut prin cap.
Până aici ştiţi pentru că v-am mai spus
A urmat arderea. În total obiectele mele au suferit trei arderi, altele au suferit două. Aşa arată unul dintre cuptoarele de la universitate. E cel mic, mai e unul şi mai mare.
 A doua oară m-am luat după Andreea şi am modelat din mână o căniță. Şi tot la al doilea atelier am colorat obiectele modelate înainte.
Aici sunt primele obiecte terminate şi cănița şi cerceii care abia trecuseră de prima ardere. 
Căniţa mai de aproape. 
Se văd diferențele între căniţa abia modelată şi căniţa arsă deja o dată.
După ce le-am șlefuit şi dat cu un strat de ceva, obiectele au intrat la a doua ardere. Diferit de primele obiecte, care au fost arse doar de două ori.
Apoi am colorat şi cerceii şi căniţa şi aşa arată colorate, dar ne-arse.
Aşa arată atelierul. Era ultimul atelier din an şi ultimul din locația aceea pentru că aşa cum v-am mai spus de anul viitor Universitatea Luxemburg şi cu toate ale ei se mută într-o nouă locație. 
Din nou căniţa şi cerceii şi nişte borcane cu culori. Nu ştiu sigur dacă sunt culorile folosite de mine, dar erau pe o masă unde m-am trezit eu să fac poze. 
După a treia ardere am fost să îmi iau obiectele. La Campus Art obiectele se pot şi dona, dar nu m-am îndurat. Deşi nu ştiu dacă voi folosi vreodată căniţa, pentru că a fost gândită pentru Alin, că el bea cafea în căni mai mici, dar undeva s-a micșorat. Aşa că acum e bună la pus laptele în cafea, dacă vreau să fiu fansy şi să nu îmi pun laptele direct din sticlă în cafea. Da cine ştie...  
Şi poza asta aţi mai văzut-o probabil. Obiectele deja ajunseseră la mine în curte şi le-am fotografiat pe o bordură.
Dacă vă întrebați şi primele obiecte şi-au găsit rostul. Stau acum pline cu bucăţi din lemn parfumat pe pervazul din dormitor şi din sufragerie.
Şi ei sunt cerceii. Cam grei mi se par, dar am să îi port măcar o dată. M-am cam dezobişnuit de purtat cercei mari, dar am să mă reapuc şi ce mai bună ocazie decât să port cerceii făcuţi de mine?
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca