Translate

August 31, 2014

Franţa - Bretania - Dinan

Dragilor,

da, aţi citit bine e Dinan din Bretania şi nu Dinant din Belgia, deşi unele părți cam seamănă. Ei bine mie orăşelul acesta mi-a plăcut mult şi l-am găsit fermecător la ceas de seară. O asemănare cu oraşele din Belgia exista totuşi, la 6 seara pe străzi era pustiu, doar centrul era plin de turişti şi aceştia la terase.
Mie mi s-a părut că semăna cu multe orășele din Maria Britanie sau Irlanda, cu clădiri din piatră, străzi înguste şi vitrine aranjate.
Centrul însă era de-a dreptul fermecător. Cu clădiri cu bârne, mici magazinaşe şi străzi pietruite. Ne-am oprit şi noi la o terasă şi am mâncat o clătită cu cidru şi a fost încheierea perfectă a unei zile lungi, începută în Brest, continuată în Saint Malo şi terminată în Dinan.
O stradă din centru. Clădirile ar fi din secolul XIII
Dinan ăsta nu e aşa bine promovat cum sunt Saint Malo sau Mont Saint Michel, dar e pitoresc şi atrăgător şi eu una m-am simţit tare bine acolo.
Strada ce duce la ceas
Ceasul
Catedrala
A fost o încântare să ne pierdem pe străduţe, să urmăm indicatoare lipite pe ziduri şi să ajungem în locuri noi. Aşa am ajuns la o terasă, o belvedere, de unde se vedea râul Rance şi unde panorama semăna cu cele din Belgia.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

August 29, 2014

Franţa - Bretania - Saint Malo

Dragilor,

nu ştiu sincer unde intră zilele şi nu mai apuc să scriu nimic pe blog. Ba ca să nu uit am făcut postările, am ataşat pozele şi le-am şi programat în ideea că dacă mi-am dat un termen limită, cu siguranţă îl voi respecta. Mi-am dorit să fiu ocupată, aşa că nu mă plâng. E bine, însă nu ştiu cum să mai întind timpul ăsta.
Aşadar dragilor despre Saint Malo nu vă pot spune foarte multe pentru că noi am petrecut vreo 5 ore acolo, din care vreo 2 pe plajă. Nu am să mai critic, pentru că mi s-a atras atenţia că părerile mele nu sunt conforme cu părerea majorității şi deci mai bine nu mai critic. Nu vreau să par superioară, însă şi eu când vizitam câte ceva venind din România, m-aş fi mutat a doua zi în ultimul loc vizitat. Totul mi se părea nou şi frumos sau mai frumos decât ce aveam acasă. Acum am locuit destul în străinătate cât să realizez că nu totul e roz. Poate de aceea sunt mai critică şi poate de aceea postările mele par un pic mai realiste. Pentru că să fim serioși, la postarea cu Mont Saint Michel mă refer, şi îmi păstrez părerea, indiferent câţi dintre prietenii voștri l-au vizitat şi li s-a părut locul ideal de pe pământ.
Aşa şi Saint Malo. Dacă aţi citi blogurile pe care le-am citit eu înainte de a ajunge acolo, bloguri româneşti, v-aţi face bagajele şi v-aţi muta mâine. Şi e ochios, nu zic nu. E mai civilizat decât Bucureştiul, dar e un loc ca oricare altul.
Saint Malo este o fortăreață sau cel puţin era. Acum orașul vechi este fortăreață, iar orașul nou este un oraş ca oricare altele. Aproape la fel ca Veneţia, pentru cei care au ajuns acolo. În poză aş vrea eu să se vadă fortăreața, însă e făcută din mersul maşinii şi nu e prea clară.
Fortul Naţional, de obicei înconjurat de apă, în ziua în care am ajuns noi se putea merge pe jos până la el.
Pe o parte din ziduri se putea merge şi eu una le-am găsit surprinzător de late. Cam cât o stradă cu o banda jumătate. Nu era foarte lungă bucata pe care se putea merge, însă era altceva.
O biserică
Vedeţi ceva greşit în această poză?
Portul cu ambarcațiuni mici
Oraşul vechi văzut de pe ziduri
Una dintre porți, văzută de pe ziduri
O navă veche, acum muzeu.
Dea pe plajă
A fost un pic ciudată povestea cu Dea pe plajă. Am ajuns şi am intrat pe plajă fără să vedem că era interzis cu câini pe plajă. Şi facem poze şi mergem noi încet până la apă şi când mai aveam un metru până la apă vine un salvamar care ne spune că nu aveam voie cu câini pe plajă.
Aşa că nu am mai ajuns la apă şi ne-am întors :( 
Dea
Dea şi plaja
Fortul
Plaja
Eu şi Dea încercând să ajungem la apă
Fortul
Fortul, eu şi Dea
Asta a fost aventura în Saint Malo. Am stat puţin, însă suficient. Tot în acea seară am mai ajuns într-un loc despre care am să vă povestesc altă dată. 
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

August 27, 2014

Franţa - Bretania - Fort La Latte


Dragilor,

ce să vă povestesc eu vouă despre Fort La Latte? E un fort. Însă nu am fost dezamăgita. Deși e o construcție militară, am văzut şi aspecte ale vieții de zi cu zi. Mi-a plăcut grădina, foarte bine îngrijită şi foarte bine valorificat spațiul destul de mic. În interior era un turn şi un castel transformat în restaurant. Nu ştiu de ce asta nu m-a deranjat la fel de mult ca restaurantele de la Mont St. Michel. Fortul, deşi este o atracţie turistică, nu mi s-a părut a fi foarte aglomerat. Am avut ceva de mers de la parcare la fort, însă nu m-a deranjat. În mare, mie mi-a plăcut mai mult la acest fort decât la munte, însă e strict părerea mea.
Castelul a fost construit pe o limbă de pământ în nordul Bretaniei.  
Eu pozată de soțul meu. E frumoasă poza, însă niciodată nu îşi dă seama de momentul în care să apese pe buton.
Stânci ce mi-au amintit de Irlanda 
Vedeţi macii? 
Intrarea în castel-fort 
Grădina cu legume şi plante aromatice 
Marea 
O scară ce ducea spre turn 
Castelul 
O plantă ce s-a încăpățânat să trăiască 
Panorama 
Castelul 
Castelul şi curtea interioară 
Panorama
Trebuie să recunosc că îmi e dor de mare şi de mirosul ei. Anul acesta, Slavă Domnului! am ajuns la mare chiar de mai multe ori şi chiar la mai multe mări, însă nimic nu se compară cu locuitul la mare. Din punctul ăsta de vedere Dublinul mi se potrivea perfect. Aveam marea la capătul străzii :)
Despre fort ce să vă spun? Mie mi-a plăcut şi mi se pare că şi-a meritat cei 4.20 cât am dat pe bilet. 
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

August 25, 2014

Franţa - Esența Bretaniei

Dragilor,

ni s-a spus că treaba cu clătitele şi cidrul sunt doar false mituri şi că Bretania înseamnă mult mai mult. Şi aşa şi este. Mi-au plăcut la nebunie satele cu case din piatră, mi-au plăcut plajele, nu a fost cine ştie ce vreme, dar mi-a plăcut şi aia, şi mi-au plăcut clătitele, denumite galette, însă nu m-am omorât după cidru, nici măcar în combinație cu clătitele. Din fericire apa minerală era pe toate drumurile şi am descoperit chiar şi cola făcută în Bretania.
Beneficiile geamului pe plafonul maşinii: ies poze ca aceasta. Nu, nu ştiu cum se numește geamul şi nici nu prea mă interesează :) 
Îmi amintesc că am făcut şi noi aşa grătare şi în Irlanda şi chiar aici, deci nu e neapărat vorba de Normandia sau Bretania, pentru că am văzut aceeași poză şi cu Bretania.  
Aşa arăta o creperie 
Cidru 
Şi recipientul din care se bea, tradițional, cidru 
O galette completă şi cidru 
De pe o altă cutie.
Cutiile erau de fapt cu caramele. Mi-am cumpărat şi eu una. 3 euro si ceva pe fix 6 caramele :) 
Cola din Bretania 
Pentru că eram acolo şi pentru că era în drum şi pentru că l-am găsit pe un pliant, am vizitat o fermă care făcea cidru. Aşa arăta de la intrare. 
În interior, după mai multe săli, ajungeai în această curte cu hortensii 
Eu şi hortensiile 
Plăcuțele informative 
Îmbutelierea cidrului  
Cică aşa se storceau merele din care se face cidrul, mie mi-a plăcut roata din piatră şi hortensiile :) 
De fapt dacă stau bine să mă gândesc eu am făcut poze la hortensii, cât a citit Alin toate plăcuţele 
Curtea interioară cu hortensii 
Hortensii albastre 
Curtea 
La final exista o degustare de cidru, pentru că nu există doar un fel de cidru şi puteai mânca o clătită. 
Vedere de pe terasa unei creperii 
O clătită cu ciocolată şi cidru de să se potrivească. Clătita era ciudată pentru că nu avea ciocolată în interior decât foarte puţină, avea ciocolată în compoziție.
O casele astea cu ferestre albastre... 
Un sat 
O biserică şi un cimitir 
Dea pe o plajă 
Relaxare 
Alt sat 
O librărie
Asta mi s-a părut mie esenţa Bretaniei. Ştiu, sunt o superficială :)
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
There was an error in this gadget