Translate

June 28, 2013

DIY - Cercei cu Bufniţe

 Nu v-am mai stresat de multicel cu ce am mai meșterit eu, nu pentru că eu de fapt meșteresc zilnic şi nu vreau să arat ci pentru că nu am mai deschis cutia cu minuni de cel puţin o lună. Ieri însă am pierdut autobuzul şi deci am avut 20 de minute de așteptat în stație.
Lume multă, nu foarte ok, nu îmi prea surâdea să stau 20 de minute degeaba aşa că am plecat spre magazinele de lângă gară. În Luxembourg acum sunt reduceri aşa că am căscat şi eu gura prin magazine, da tot cu ochii pe ceas. Şi am dat de bufnițele verzi. Am o prietenă care e cu bufniţele cum sunt eu cu țestoasele, plus că parcă am văzut-o cu multe lucruri verzi aşa că am luat o pereche pentru ea. Eu nu am nici o bijuterie pe argintiu, deci ziceam că nu are sens să îmi iau şi eu o pereche, mai ales că în raft era doar una. Am căutat bufnițe albastre da nu am găsit aşa că m-am dus să plătesc. Şi la casă vânzătoarea a scăpat din mână cerceii şi unul s-a ciobit (sunt dintr-un fel de porţelan). Probabil mi-a văzut faţa şi ca să mă liniștească a zis că mai are în depozit sau cam aşa ceva. Şi când a revenit a adus două perechi. Era un semn, aşa că le-am luat pe amândouă.
Am plătit, am ieşit şi magazinul următor era ceva cu ciorapi. Colorați şi foarte veseli. Am intrat ca undeva în fundul magazinului să observ mărgele. Totdeauna îmi sare în ochi vreo mărgică pe care să o pot transforma în ceva aşa că m-am apropiat. Şi bine am făcut că aveau bufnițe, fix la fel cu cele pe care tocmai le cumpărasem.
Logic că am mai cumpărat, ştiam chiar cum aveam să le transform şi mi-am şi găsit posibili cumpărători printre colegele de la franceză.
Seara pe la 11-12 când am ajuns acasă m-am şi apucat de meșterit. Asta a ieşit. Cei verzi sunt cei cumpărați.
Aceștia sunt preferații mei. Acum îmi trebuie mărgeluțe mici negre să încerc modelul şi pe negru :)
Şi totul de la o pereche de cercei la reducere :D
Raluca

June 27, 2013

Belgia - Dinant, locul unde s-a născut inventatorul saxofonului

Am plecat la Dinant fără să căutăm foarte multe informații. De fapt căutam câte ceva despre un castel (unde sper ca vom ajunge cât de curând) şi Dinant a apărut ca reclamă. Un oraş între apă şi munte... M-a atras fix o poză similară celei de mai sus şi am zis că trebuie să fie interesant.  Aşa că duminică am plecat la Dinant. 
Aveam de văzut o biserică, o citadelă, fosta berărie Leffe şi saxofoanele care erau mai peste tot. Aşa se vede o parte din Dinant de sus de la citadelă.
Asta cu citadela eu nu o prea doream pentru că fie urcam câteva sute de trepte fie luam telefericul. Pentru 6 euro am avut o călătorie cu telefericul şi un tur cu ghid. Călătoria cu telefericul este foarte scurtă, 2-3 minute, poate nici atât, iar citadela mi s-a părut o dezamăgire. Multe tuneluri, explicații în franceză... Da na când eşti în Dinant, vizitezi ce e în Dinant :)
Am fost dezamăgită că eu credeam că se poate merge pe marginea citadelei şi deci ieșeau panorame faine, dar nu e aşa. Doar la începutul vizitei se vede fain panorama Dinantului. În depărtare se vede autostrada ce duce la Charleroi, aeroportul low-cost al Bruxellesului.
Clădirea cu cărămidă roșie e fosta Fabrică de Bere Leffe. Pentru cei care sunt familiari cu berile belgiene, am înţeles că e destul de cunoscută.
Un turnuleț din citadelă.  
În cazul în care vă pasionează orașul, aveți aici câteva informații.  
Mi-a plăcut cafeneaua unde se servea bere Leffe 
Case din Dinant. 
Cea verde e de fapt un pub irlandez, Le Galway. Ne-a povestit şi profa de franceză că ei au mania asta să franțuzească orice cuvânt englezesc. Uneori e chiar ilară combinația. Am să adun mai multe astfel de exemple într-un singur articol, la un moment dat.  
Mi s-a părut cam nepotrivită denumirea ansamblului de saxofoane, Europa's Sax. E clar că cei din Dinant nu prea le au cu engleza. E podul cu saxofoane. 
Cel din imagine e cel al României şi îl cheamă Vlad 
Alături era cel al Irlandei 
O intersecție faină  
Aşa cum v-am spus încă din titlu sau de pe facebook (vă reamintesc că pe pagina de facebook a blogului pun mai repede poze decât pe blog) în Dinant s-a născut Adolphe Sax, inventatorul saxofonului. Saxofoanele au fost așezate pe pod în 2010 şi reprezintă toate statele din U.E. 
Podul cu saxofoane, biserica şi un vas care făcea croaziere. Poate într-o zi mai puţin ploioasă am fi mers şi noi în croazieră. Oricum sper că vom reveni în Dinant pentru că nu am ajuns nici la berăria Leffe şi aș cam vrea să ajung.
Şi străzile erau ornate tot cu saxofoane. Clar cei din Dinant se mândresc cu Adolphe Sax
Cum noi am ajuns în Dinant cam pe la 3, ne-a luat vreo oră vizitarea citadelei şi apoi încă ceva timp să treacă ploaia, pe la 4 şi ceva deja totul era închis aşa că am plecat la plimbare pe străduţe. Şi aşa am dat de această piață foarte faină. 
Concluzia si de pe facebook: poţi fi turist pe ploaie, dacă ai o haină impermeabilă, iar câinele nu se sinchisește.
Casă în stil Tudor, care mi-a amintit de Anglia, doar că era pictată în stil Tudor, nu erau grinzi de lemn :( 
O alee plouată 
O reclamă veche la Leffe lângă un bar închis. 
Dea bucuroasă că ne-am mai şi oprit din plimbare 
Dinantul văzut dinspre apă. 
Dea şi fosta fabrică de bere Leffe 
Vi se pare că şoseaua trece prin munte? Păi chiar trece...
Eu plouată lângă saxofonul Irlandei.
Raluca

June 25, 2013

24 Iunie 2013 - Ziua Universală a iei

Că eu port ii nu cred că mai e un secret pentru nimeni. Îmi plac şi cele tradiţionale, dar mai ales cele stilizate. Da recunosc cele tradiţionale mi se pare că se potrivesc cu anumite ocazii şi nu aşa zi de zi. Nu dețin ii vechi, nu am nici o ie de la străbunica, am ii cumpărate de mine, cât se poate de noi şi probabil nu foarte tradiţionale.
Da sunt iile mele şi le iubesc mult de tot. Pe lângă ii am tricouri ce aduc a ii de pe la Debenhams, de prin magazinele boho şi hippie.
Aşa că nu era posibil ca eu să nu susțin ziua asta Universală a iei.
Numai ca eu de întâlniri cu români m-am lecuit. Nu îmi mai trebuie, nu mă mai interesează. Aşa că deşi  aş fi vrut ca cineva să organizeze ceva şi în Luxembourg, parca nu aş fi vrut să cunosc români. Da vedeţi voi nu e cum vrem noi totdeauna şi nu înţeleg de ce am mai mult lipici la români decât la alte nații. Şi mai repede se leagă conversația cu un român şi parcă un român te înţelege mai bine...
Nu m-am împrietenit cu nimeni, nu îmi mai doresc asta, dar a fost o seară faină. Şi dacă e să gândim per ansamblu am fost şi eu o mică parte a unei mișcări tare simpatice, unde mai pui că şi universale.
Am aflat de această zi de pe facebook. Uneori dacă știi să îl folosești şi facebook poate fi bun la ceva. "Evenimentul" a fost inițiat de La Blouse Roumaine
Aşa suna textul de prezentare al evenimentului: 
Pe 24 iunie vom sarbatori impreuna Ziua Universala a Iei. Aceasta nu este o campanie de publicitate, ci o celebrare a IEI traditionale romanesti, oriunde s-ar afla pe Planeta. Ea este matricea noastra culturala, un simbol al identitatii si creativitatii spatiului romanesc, care dainuie din timpuri stravechi. 
Cum sarbatorim Ziua Universala a Iei?
Ne imbracam in IE sau camasa traditionala romaneasca alba, ne fotografiem si incarcam pozele pe pagina de facebook. Alegem cea mai reprezentativa fotografie si o publicam drept fotografie de profil, specificand locul prin butonul de locatie, care exista in dreptul fiecarei imagini. Aceasta fotografie trebuie postata apoi pe pagina de facebook La blouse roumaine, unde va exista o aplicatie prin care 

vor putea fi vizualizate toate pozele de pe mapamond. Vom imbraca astfel pentru o zi planeta in ie!

Pe rând au început să apară semnale că ziua asta va fi sărbătorită şi în locuri dragi mie, ca Dublinul. 
Nu mai spun de Iaşi. Aşa că mă întrebam dacă organizează cineva şi în Luxembourg.
Şi într-un final cu doar două zile înainte de 24 iunie am găsit pagina cu evenimentul din Luxembourg. Am scris şi atunci pe facebook că sunt bucuroasă că se organizează şi aici. 
Îmi plăceau pozele, mă atrăgea evenimentul, aş fi purtat ie oricum, dar aveam dubii. 
Şi aceste dubii s-au risipit chiar dimineață pe 24 când pe pagina de facebook a comunității La Blouse Roumaine au apărut mesaje de la oameni îmbrăcați în ii. În poza de mai sus e personalul de la bordul unuia dintre avioanele Blue Air. Nu am eu la inima compania asta, dar m-au bucurat.  
Acesta este "afişul" oficial pentru Luxembourg 
Harta cu locurile în care s-a purtat ie în toată lumea asta 
Povestea mea de pe 24 iunie 2013 a început dimineață pe net. Numai că încet a trebuit să părăsesc spațiul virtual şi să mă îndrept către treburile mele. Aşa că deşi am amânat momentul cât am putut a trebuit să aleg una dintre iile mele. Vreo 6 sunt pe sufletul meu, dar am tăiat în carne vie cum s-ar spune şi am rămas la două. Aşa că v-am rugat pe voi să mă ajutați să aleg. Şi m-aţi ajutat şi vă mulțumesc din suflet, chiar a fost alegerea potrivită şi chiar am fost admirată, iar complimentul maxim a fost "ce ie bogată ai". 
Pentru că organizatorii doreau şi detalii ale iilor am făcut şi poză cu ambele ii.
Ia pe care am ales-o aţi mai văzut-o pe aici pentru că am purtat-o şi la TV în Dublin. Este o ie pe care am primit-o cadou de la soacra mea, deci este cu atât mai specială.  
Ziua a trecut, am fost la curs unde a trebuit în franceză să spun care e treaba cu ia. M-am chinuit să le explic cât am putut eu mai bine. Apropo de asta mă oftic maxim că nu îmi găsesc cuvintele, deşi în cap suna totul aşa de cursiv... Nu ştiu dacă acest curs de franceză mi-a făcut bine, deşi toată lumea zice că da... 
M-am învoit la ultima parte din curs să ajung la locul de întâlnire cu celelalte ii, în faţa Primăriei din Luxembourg. La un moment dat a ieşit şi primarul Luxemburgului şi a făcut o poză cu un clop pe cap. 
Acest domn al cărui costum l-am admirat are o școală de dansuri populare romanești. Poate termin cu franceza şi îmi iau un curs intensiv de dansuri. Cred că vom avea nevoie :) 
Eu în centrul Luxemburgului, Piata Guillaume 2 (Knuedler) 
Tot cu ia în Grund, în Luxembourg 
Alături de alţi români în faţa Primăriei. După întâlnire am mers la un pub irlandez (ca să vedeţi că eu încă găsesc semne), unde am băut Guinness şi unde am ascultat poveștile altor români. 
Aşa în cifre nu pare mult, dar pentru un eveniment pornit de pe facebook, vă zic eu că e enorm şi e o mare realizare.
Nu am decât pozele pe care le-am făcut eu, dar dacă mai apar în vreo poză o public pe facebook, aici
Raluca

Maaaaaaaaci

Povestea mea de iubire cu macii datează de foarte mult timp. Dacă mă întrebați care sunt florile mele preferate voi spune: un câmp cu maci. Pentru că cine cunoaște aceste flori știe că odată culese mor foarte repede. Şi nu s-a născut omul care să poată aduce în dar un câmp întreg...
Ani la rând am văzut poze pe net, am făcut chiar eu poze, da niciodată unui câmp întreg. Am văzut adevărate capodopere pe net, am pictat maci şi am sperat că vreodată voi găsi şi eu un câmp roşu cu maci. Nu am găsit chiar un câmp, dar pe un câmp cu rapiță (zic eu) am dat de maci. Am căutat mult că aşa maci sunt peste tot da nu sunt în locuri unde să poţi opri maşina, unde să dai jos câinele sau chiar unde să faci tu o poză (două, trei...347) în siguranță. 
Toată săptămâna am așteptat ziua de sâmbătă şi am sperat că nu se vor scutura. Şi sâmbătă după ce am terminat cumpărăturile am mers la maci. Ba chiar am avut emoții că ploua şi cerul era cam plumburiu şi această culoare în poze iese alb. Ori cer alb nu merge la maci roșii. Da probabil că există un Dumnezeu al celor ce fac poze la maci, că fix când am ajuns a venit un nor de ploaie, mai negru, care a făcut ca pozele să aibă cât de cât cer. Ba spre final am văzut şi un petec de cer senin.
Am făcut 347 de poze, din care am selectat vreo 45 pe care le-am pus deja pe facebook, aici





Am pus şi aici câteva poze. 
Dea îmi place cel mai mult. Ea chiar s-a distrat şi a mâncat muguri de mac la greu, da nu s-a drogat totuşi :)
La final Dea s-a oprit la mijlocul săriturii în maşină să vadă dacă vin să o ajut 
Raluca

June 24, 2013

Luxembourg - 23 iunie 2013, Ziua Națională a Luxembourgului

Nu ştiam ce se întâmplă cu această ocazie şi tot ce am putut scoate de la cei care au fost aici anii trecuți era că e "cea mai mare băută a anului". Deci nu prea pe gustul meu. Aşa că am plecat în centrul Luxembourgului cam îndoită. Pe de o parte nu îmi place aglomeraţia şi pe de alta bere, suc şi cârnaţi am şi acasă şi la preţuri mai decente. Da se anunţau concerte live, plus prietenii ne chemau acolo...aşa că am mers.
Concertele le-am prins pe final când a cântat o tipă ceva din Celine Dion, foarte prost. Părerea mea e dacă nu eşti Celine Dion nu încerca să cânţi. O vei da mai mult ca sigur în bară. Da na oamenilor le-a plăcut.
Şi cum stăteam noi în piaţă şi ne aşteptam prietenii piaţa s-a golit. Nu am înţeles de ce şi nu am înţeles de ce toţi ştiau ceva şi noi nu. Într-un final ne-a zis un voluntar că urmează o defilare a torţelor sau cel puţin eu aşa am înţeles. 
Aşa că am plecat la 100 de metri mai încolo unde era o fanfară. Au cântat foarte fain Thriller a lui Michael Jackson, da în rest nimic memorabil. 
Apoi toată lumea s-a întors într-o direcţie şi iarăşi ştiau ei ceva şi noi nu. Toţi filmau, aplaudau...într-un final ne-am prins că începe parada şi că au apărut Ducele şi Ducesa de Luxembourg, un fel de Familie Regală.  
Cum vedeam tot ce se întâmplă cam greu, cățărați pe o statuie am plecat spre casă. Şi pe drum am dat de paradă, mai exact de cei care se pregăteau să defileze. 
Toţi aveau nişte lumânări mari dintr-o ceară care mirosea ciudat şi le aprindeau la pompieri. Mi-a plăcut metoda, da mi se părea că erau cam departe de locul important din paradă.  
Cum am văzut şi de Crăciun la paradă au participat diferite organizații din Luxembourg 
Mi-a plăcut maşina 
Un double-decker. 
Nu m-am prins ce căuta acolo. Probabil era doar de paradă nu avea nici o legătură cu ceva din Luxembourg. Organizaţia Englezilor din Luxembourg nu era sigur. 
O Dacie românească în parada de Ziua Națională a Luxemburgului. 
La final am înţeles că au fost artificii. Şi am înţeles că în toate piețele centrale era câte un spectacol ceva. Însă îmbulzeala, adolescenții scăpați la băutură şi sex m-au cam enervat aşa că duminică nu am mai trecut prin același lucru. Dacă voi mai fi aici la anu cred că ar fi interesant în orașele mai mici ce se întâmplă. În cele prin care am trecut noi nu se întâmpla nimic, da noi nici nu trecem prin oraşe importante. 
Cam asta a fost. Ce m-a impresionat a fost ce se putea citi pe fețele celor de acolo când a apărut Ducele. Nu cred că vreun conducător al României actual sau fost e privit cu atâta respect şi chiar dragoste. E şi normal în Luxembourg viața e încă bună...
Raluca
There was an error in this gadget