Translate

October 30, 2010

Două rame noi

Parcă v-am spus că mă apucase dorul de pictat rame şi parcă v-am şi promis că le voi publica aici pe blog. Acestea sunt. Una cu ciupercuţe şi cealaltă cu un oraş de munte... Ce pot să spun despre ele...sunt pictate cu culori acrilice şi date cu un lac special pentru acril, mat. Cu aceste două rame vă urez un week-end plăcut şi liniştit şi plin de soare:)

October 29, 2010

Laptop pentru femei

Cochetam de mult cu ideea de a achiziționa un laptop doar al meu, vorba lui Alin, să nu mai moștenesc hăinuțele vechi de la frații mai mari, adică el. Voiam un laptop al cărui prim proprietar să fiu eu. Știu e un pic egoistă chestiunea și un pic deplasată pentru că fie aveam laptopul vechi al lui Alin, fie aveam desktopul, fie nu erau bani, fie nu era momentul...în fine motive mai bune sau mai puțin bune. Și în definitiv nici acum dacă mă luați la bani mărunți nu aveam musai nevoie de un laptop, dar mi-l doream.
Și cum după cinci luni foștii angajatori s-au îndurat să ne vireze salariile pe trei luni aveam mai mulți bani grămadă. Și ce să fac cu ei, că parcă mă ardeau buzunarele...așa că am fost la shopping virtual pentru început de laptop-uri. Și am descoperit o problemă: absența de pe piață a laptop-urilor pentru femei...
Desigur există cele colorate de la orice producător, dar fie sunt mai slabe ca și configurație, fie sunt grele și cumva nefinisate, fie sunt mai scumpe decât cele negre cu fix aceeași configurație... Bine apoi mai sunt cele speciale pentru femei, unele chiar de designer, despre care am scris și aici, dar au o mică problemă...nu se găsesc în România sau dacă se găsesc sunt cu mult mai scumpe decât pe amazon, de exemplu... Pur și simplu lipsesc și vă rog să mă credeți că am intrat pe zeci de site-uri și am dat muuulte telefoane. Bine nu mai spun că la noi site-urile nu sunt updatate și vezi că un produs e în stoc pe site și când vrei să îl comanzi afli că nu mai e de luni bune, ba nici nu se mai importă că e model din 2008...
Așa că vrând-nevrând am fost introdusă în lumea notebook-urilor...adică laptop-uri mai mici. Datorită designului au fost asimilate ca fiind destinate femeilor și le găsiți și colorate sau unele chiar cu modele...
Eu mi-am luat un Dell roz...așa am găsit și era musai să îmi iau azi, dar dacă cauți găsești și alte culori și alte configurații. Alin zice că este foarte bun „pentru ce îmi trebuie mie” și ca și componente e decent. Mie îmi place că se mișcă repede, pot să scriu blogul de pe el, pot să conversez cu Alin pe skype, pot să intru pe facebook și pot chiar să editez și fotografii. Hardul extern s-a adaptat fără probleme, tastatura are aproximativ aceleași dimensiuni ca la laptop, deci mi se pare ok.
Aceasta nu este o pledoarie pentru notebook-uri, ci este doar semnalarea unei scăpări a importatorilor de componente IT din România... Importați laptop-uri pentru femei...la prețuri decente totuși...

October 26, 2010

Lady Gaga şi Ingrid Vlasov

Ok ştiu nu este domeniul meu. Şi recunosc Lady Gaga asta dacă nu ar fi fost promovată excelent ar fi fost o excentrică şi atât. Da nu ăsta e subiectul acestei postări ci faptul că cineva ca Lady Gaga a auzit sau dacă nu a auzit măcar a ajuns să poarte o creaţie a unui designer român. Şi întâmplător designer ieşean. Bine acum fan al creaţiilor lui Ingrid Vlasov nu am fost niciodată. Am avut o tentativă de a cumpăra o rochie de la ea la banchetul de sfârşit de liceu, da cam atât. Îmi place în schimb magazinul ei din mall-ul din Iaşi şi de ce să nu recunosc unele rochii sunt purtabile chiar şi de una ca mine. E fain şi cum a accesorizat Lady Gaga rochia şi cum se potriveşte cu părul. E o ţinută per total ok şi e pornită de la o rochie normală şi cât se poate de ne-excentrică. Acum nu ştiu să cuantific ce înseamnă pentru designerul ieşean asemenea gest şi nici nu ştiu dacă Lady Gaga poartă rochia pentru că a văzut-o într-un magazin şi a zis că trebuie să o aibă sau i-a procurat-o PR-ul sau cine se mai ocupă de vestimentaţia vedetelor, caz în care probabil că e doar un gest publicitar, dar e tare faza. Şi zic eu, chiar fără experienţă în domeniu, că e un lucru de laudă.... Acum nu vă închipuiţi că am căutat eu pe site-uri de modă şi am făcut o paralelă. Am găsit informaţia pe alomoda.ro din întâmplare şi am semnalat-o.

October 25, 2010

Atelierul meu de hand made

Am promis că renunţ la rame. Ba chiar timp de o săptămână nu am mai pictat nici una. Numai că ramele pe care le-am pictat în trecut mi-au dat idei de alte rame. Aşa că azi mi-am întins culorile, am desfăcut un nou set de rame şi m-am apucat de pictat. Ce a ieşit veti vedea mâine...sau poate in seara asta...
Ideea e că îmi face bine pictatul, statul cu mine, gândurile care zburdă libere şi lumea care pare mai frumoasă.
Aşa arată masa din sufragerie când mă apuc eu de pictat. Pentru că probabil că v-aţi prins că nu am tocmai un atelier special dedicat ramelor şi cutiuţelor...
De această dată nu am mai fotografiat-o şi pe Dea, dar vă asigur că stă în spatele meu şi se uită încurcată la mine... Oricum ea e prima care îşi dă cu părerea şi tot ea miroase toate vopselurile şi lacurile...

La vânătoare de firme vechi

E plin Bucureştiul de ele şi totuşi nimeni nu le dă atenţie. Sunt, în opinia mea, foarte frumoase şi dau un alt aer oraşului ăsta împuţit. Din păcate cam pierd teren şi sunt doborâte cu repeziciune de leduri, neoane şi alte chestii fosforescente. Pe lângă aspect ele readuc un alt Bucureşti, unul cu croitorii, frizerii şi magazine de bijuterii. Un Bucureşti al micilor comercianţi, un Bucureşti care cu siguranţă mi-ar fi plăcut.
Un magazin de bijuterii pe strada Eforiei
La o scurtă plimbare pe Calea Victoriei găseşti multe dintre aceste firme. Cele fotografiate de mine astăzi se găsesc între strada Eforiei şi intersecţia cu Regina Elisabeta.
O croitorie, pe aceeaşi stradă
Un magazin cu aţe şi ace. Un fel de mercerie...
Peste stradă de Poliţia Capitalei se află clădirea de mai sus. Ea însăşi este foarte frumoasă şi întreţinută bine, dar are şi multe firme vechi. Merceria pe care v-am arătat-o mai sus şi un artizanat.
Magazin de cadouri, de fapt un alt artizanat...
În Piaţa Roseti pe un bloc este o reclamă la Mobirom... cred totuşi că este ceva mai tânără decât cele de pe Victoriei, dar are şi ea un aer aparte. Mă mir cum de a supravieţuit...

October 24, 2010

Hand made

Revin cu poze pentru că v-am rămas datoare. V-am spus că în prima zi după plecarea lui Alin am pictat trei rame. Am tot amânat să le fotografiez şi deci să le pun aici pentru că nu apucasem să le lăcuiesc. Am aflat între timp că există un lac special pentru vopsele acrilice şi tot aşteptam momentul în care mă voi duce să îl cumpăr. Acel moment a venit azi, dar ramele tot nelăcuite vi le prezint...
Acestea sunt. Am zis că să fac tot un fel de mozaic, dar m-am plictisit aşa că am lungit şi mărit piesele mozaicului şi a ieşit ce vedeţi în poze...
Ar mai fi fost nişte idei de combinaţii de culori, dar aşa cum am scris şi aici m-am lăsat de rame că adunasem prea multe...
Apoi o altă promisiune a fost că vă povestesc de cel mai mare magazin pentru pictură din Bucureşti. Ei bine nu este doar pentru pictură e pentru tot felul de hobby-uri. Se găsesc de la mărgele la rame la pânze, cutii, vopseluri felurite, pensoane...de toate. Sunt de fapt două, dar eu l-am vizitat doar pe cel din zona Universitate. Şi am plecat de acolo cu două cutii, lac mat pentru acril, lipici pentru şerveţele. Tot acolo am participat la un tutorial de lipit şerveţele pe diverse materiale, iar ce vedeţi mai sus este primul meu produs ieşit după acel tutorial...
Este una dintre cutiuţe pe care am vopsit-o, apoi capacul l-am dat cu un lac de crăpare, apoi cu acril alb, apoi cu lipici, apoi am pus un şerveţel, apoi din nou cu lipici, apoi cu lacul mat. Pare simplu, da îţi mănâncă destul timp. Aşa că totul este de fapt o iluzie optică...nu a dat talentul subit peste mine...buchetul de liliac este de fapt un şerveţel...dar surprinzător cutiuţa a ieşit foarte bine. Este primul obiect făcut de mine care chiar îmi place.

October 23, 2010

Guest post: Debenhams în Dublin

Alinovici mi-a trimis câteva poze din Dublin şi chiar şi eu l-am rugat ca din când în când să pozeze ceva special pentru mine. Aşa că va ieşi um serial, asta până când mă voi duce şi eu într-o vizită şi vă voi arăta Dublinul. Până atunci astăzi vă prezint Debanhams.
Este undeva în centrul Dublinului. Este mare cât toată clădirea pe care o vedeţi în poză şi are, doar în acest week-end reduceri de 70 la sută.
În România, poate mă înşel, da nu am văzut niciodată astfel de reduceri. Din păcate Alin nu a intrat să vadă şi preţurile, dar a promis că pe viitor va intra şi atunci vă voi prezenta o informaţie rotundă. Până atunci şi până voi apuca şi eu să ajung la Dublin, pot doar să îmi imaginez câte lucruşoare John Rocha sunt în acel Debenhams:D

October 22, 2010

Ultimele raze de soare fără dinţi

Le-am prins în parcul din spatele blocului. Până nu demult a fost un parc părăsit pe care îl frecventau oamenii străzii. Nu ştiu cine s-a sesizat şi a fost modernizat, cu bancuţe şi topogane pentru copii, numai că acum cei care stau lângă parc sunt deranjaţi de zgomote. Găseşti tot felul de pancarde în care ţi se amintesc orele de odihnă. Ei undeva între orele de odihnă, adică pe la un 15 când parcul era gol am mers şi eu cu Dea acolo. Înainte când era părăsit era locul nostru de joacă, pentru că era tot timpul gol ziua.
Acolo am făcut pozele de mai jos.

October 21, 2010

Potriveala a la Raluca

Zilele astea sunt mai melancolica spre depresivă şi nici chiar ultimele raze de soare fara dinţi de anul ăsta nu m-au scos din starea asta. Asta e, mi-o asum şi o trăiesc aşa cum vine. Are sens sa va spun ca Alin a plecat in Irlanda şi nu îl mai vad pana la Crăciun? Deşi am promis că nu voi căuta oferte să mă duc aşa dintr-o dată la el, acum m-am abonat la newslettere la toate comapniile care au zboruri cu Dublinul... Ei e greu. În prima zi am pictat trei rame, de necaz, da apoi am zis că ar trebui să mă controlez că în ritmul ăla aveam mai multe rame decât fotografii... Aşa că azi plec să vizitez unul dintre cele mai mari magazine cu produse pentru pictura din Bucureşti. Aşa spun ei, am să vad exact la ce se referă... Eu una sper să găsesc cutiuţe frumoase pe care să le pictez şi să le dau cadou de Crăciun... Sper să îmi iasă...
În week-end vreau să încerc să fac asta:
Sper să îmi iasă, mai ales că Alin mi-a lăsat maşina şi acum nu prea am ce face cu ea... Şi tot în week-end mi-a promis cineva că mă învaţă să merg cu rolele... promit că dacă execut o cădere spectaculoasă o imortalizez şi v-o arat...
Azi dimineaţă am găsit pe facebook următorul enunţ: Zâmbetul e ca ștergătorul de parbriz. Nu oprește ploaia, dar îți permite să îți vezi de drum.
Asta e potriveala din titlu...mai vorbim:D

October 20, 2010

Pisici la cutie şi căţei în cabine telefonice...

Este foarte urât afară, chiar dacă nu mai plouă este frig şi bate vântul. Ba chiar noaptea e o vreme de "să nu laşi nici un câine afară". Aşa că animalele străzii au fost nevoite să îşi găsească adăposturi, cu ajutorul oamenilor sau fără el...
Prima poză este de la bloc unde oamenii "de bine" au pus o cutiuţă pentru pisici şi le şi hrănesc şi le dau apă. În cutiuţă stau, mai ales noaptea, două pisicuţe... Sunt foarte blânde şi nu se sperie prea tare de Dea. Ziua rar le vezi la cutie, de asta a fost un noroc că am prins măcar una...
A doua poză este din Centrul Vechi din Bucureşti. Într-un week-end friguros şi ploios un căţel şi-a făcut culcuş într-o cabină telefonică. Cineva i-a dus acolo şi nişte cartoane şi părea că stă cât de cât confortabil...
Oricât de onorabile sunt ideile astea de a ajuta câinii şi pisicile comunitare sunt idei proaste. E foarte simplu să pui un blid cu mâncare şi un aşternut din cartoane sau haine vechi, e mult mai greu să le ţii în curte sau casă, să le hrăneşti corespunzător şi să le duci la veterinar de câte ori au nevoie. E foarte greu să îţi educi copilul să nu mai spună "Marşi" câinilor sau să tragă pisicile de coadă sau, mai rău, să le dea un şut sau să arunce cu pietre în ele... E extrem de greu să finanţezi nişte adăpăsturi şi e aproape imposibil să ne schimbăm mentalităţile. De aceea, acum, măcar dovezile astea simple că încă suntem oameni sunt poate cea mai plăcută surpriză...
P.S. După cum vă puteţi da seama sunt poze făcute cu telefonul mobil...

October 19, 2010

It's Halloween time

Cum nu prea le am cu sărbătorile importate am folosit simboluri mai mult decât uzuale pentru a decora cele două rame din imagine pe care înainte exersasem lacul de crăpare. Sunt stângace, dar poate tocmai asta e esenţa hand made-ului. Oricum nu am nici o intenţie să le vând aşa că vă rog să fiţi puţin indulgenţi. Apoi din lene nici nu am mai scos folia care protejează plasticul care ţine loc de geam... Pentru cei care habar nu au despre ce vorbesc eu aici... Halloween este o sărbătoare răspândită de irlandezi în Statele Unite ale Americii la începutul secolului al XIX-lea. Se sărbătoreşte în jurul datei de 31 octombrie. Numele provine de la expresia All Hallows' Even, care în traducere ar însemna sărbătoarea creştina a tuturor sfinţilor. Astfel în acea zi copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case cerând bomboane sau dulciuri. Dacă sunt refuzaţi ameninţă persoana colindată că i se va face o farsa: „Trick or Treat?”. Tot de Halloween se cioplesc dovleci, denumiţi Lanterna lui Jack... În România, Halloween a devenit o sărbătoare populară mai ales în ultimii 10 ani. Este sărbătorită în cluburi şi foarte rar românii îşi decorează casa cu decoraţiuni specifice, întocmai ca ramele mele...

October 18, 2010

Dă-i un LIKE Sfintei Parascheva

Toată lumea ştia că Sfânta Parascheva este ocrotitoarea Iaşului şi chiar a Moldovei. Şi desigur toţi ştiţi că moaştele sale se află în Mitropolia din Iaşi. Ieşenii ştiu şi ce înseamnă Iaşiul de zilele oraşului care în fiecare an sunt în jurul datei de 14 octombrie, când este sărbătorită Sfânta Parascheva. Ceea ce poate nu ştiaţi toţi este că Sfânta are cont pe facebook. Daca dati o căutare cu subiectul "Saint Paraschiva of Iasi" o veţi găsi cu siguranţă. Eu am fost surprinsă şi încă nu mă decid dacă plăcut sau neplăcut. Adică sunt total de acord că religia trebuie să evolueze şi să nu mai fie închistată în rigori şi sperietori. Mă gândesc că dacă atunci când am făcut eu religia într-a 6-a era un păcat capital să te sulemeneşti, adică să te găteşti sau să te machezi, acum poate nu mergi chiar în iad pentru un machiaj de seară... da Facebook?
Nu ştiu chiar ce să spun...
P.S. Ar mai fi chestiunea legată de titulatură. Adica Sfanta Parascheva nu e doar a Iaşiului şi apoi de ce contul e în engleză?

Drept la replică

Habar nu am cum se procedează pe un blog pentru a da un drept la replică aşa că am să procedez ca în presă. Mai exact, articolul meu în care criticam magazinul Frey Wille din România, singurul de care ştiu eu până acum de la noi din ţară, a primit un comentariu. Acesta: Draga Raluca, Iti multumesc in numele Frey Wille pentru parerea exprimata si mai ales pentru cuvintele frumoase la adresa bijuteriilor noastre. Desigur ca iti respectam punctul de vedere, insa, deoarece anumite afirmatii sunt cel putin incorecte daca nu chiar ofensatoare, permite-mi, te rog, sa fac cateva precizari: - pretul bijuteriilor noastre nu reflecta decat partial efortul necesar crearii unei asemnea piese; sa nu uitam ca emailul este manufacturat si fiecare culoare se aplica manual - sunt necesare zeci de ore de munca si 85 de etape diferite pentru a transforma o pulbere de sticla intr-o bijuterie Frey Wille; - magazinul din Bucuresti este unul din cele mai mici magazine deschise de companie in lume; - pretul unui inel este intre 560 si 1.400 lei (in functie de colectie si de tipul monturii), ceea ce inseamna ca exista si inele de 200 euro in magazinul din Bucuresti, si chiar de produse cu o valoare mai mica; - magazinul din Romania, ca de altfel fiecare din cele 75 de magazine deschise de companie peste tot in lume (amintesc aici doar locatii ca Roma, Paris, Milano, New York, Sydney, Beijing etc.) este un magazin propriu Frey Wille, si NU o franciza - in cifre asta inseamna ca preturile fara TVA sunt aceleasi ca peste tot in Europa. Ne respectam clientii in aceeasi masura, indiferent de nationalitatea lor. Romanii mai ales, sunt printre cei mai importanti si fideli clienti ai nostri, indiferent ca isi achizitioneza piesele preferate din Vienna, Londra, Paris sau Bucuresti. Ei au fost motivul pentru care anul trecut s-a deschis primul magazin in Bucuresti. “Jaful pe fata” este complet opus filozofiei noastre, a unei companii infiintata in 1951 care s-a impus prin calitatea produselor si respectul fata de client. Te asteptam cu drag in Calea Victoriei 118, mai ales ca in octombrie am pregatit colectii cu -30% discount, iar in noiembrie ne asteptam fanii cu un nou set inspirat de Gustav Klimt. Cu respect, Andreea Matei Director Magazin Frey Wille Bucuresti
Nu mai spun decât că îmi menţin părerea, dar sunt bucuroasă oricând să mai fac o vizită magazinului de pe Victoriei 118, mai ales că vor fi reduceri.

Cutiuţele pictate, dar neterminate...

Cutiuţele din carton de la IKEA au necesitat mai multă muncă decât mă aşteptam eu. Bine poate dacă le făceam separat... Habar nu am. Ideea e că într-o întreagă zi le-am pictat şi pe cea grena am şi ornat-o, apoi într-o altă zi am lăcuit cutiile, dar nu şi capacele pentru că nu mai aveam unde să le pun. Aşa că urmează să lăcuiesc capacele şi să ornez cutia portocalie... O altă zi de lucru, dar acea zi trebuie să aştepte pentru că sunt niţel ocupată acum. Aşa că vă arat ce am făcut până în acest moment, urmând să revin cu cutiuţele terminate.
În afară de lăcuire cutiile mici sunt gata, adică fix aşa vor arăta, iar cutia grena deja şi-a găsit proprietar... Ştiu o fetiţă drăguţă înnebunită după nestemate şi culoarea roz...
Cred că în fotografia asta se vede mai bine diferenţa dintre părţile lăcuite şi cele nelăcuite...

October 17, 2010

Greu cu hand made-ul ăsta...

De atâta pictat mi s-au terminat culorile aşa că la sugestia lui Sebastian am mers să îmi iau altele noi. El m-a avertizat că e oarecum un magazin de profesionişti, dar că e cel mai ieftin din Bucureşti. Magazinele, că sunt două, dar eu am prins deschis doar unul, sunt în zona Gării de Nord. Deci sâmbătă pe la 11 am plecat să căutăm magazinele. Le-am găsit relativ uşor, pentru că spre deosebire de mine Alin a înţeles exact cam unde sunt. Prima impresie a fost faină. Un magazin colorat, foarte bine aporvizionat. M-am învârtit eu pe acolo, am ochit culori acrilice intocmai ca cele pe care le folosesc eu, dar în tuburi mai mari şi m-am îndreptat spre vânzătoare. Noroc că a ajuns o domnişoară înainte şi a început să comande. Am rămas mască... Ştia tipa denumiri de culori, ştia tipuri de pensoane, ştia o groază de chestii şi cumpăra o groază de chestii. Mie una sincer mi se făcuse ruşine... Eu căutam nişte tubuleţe mici ca cele de la Cora şi un penson mai mic de 1. Şi când să mă întorc şi să ies aud cum comandă un tip. Trecut de 50 de ani cu o pălărie de aia de cowboy din târg. El căuta o vopsea gri metalizat să pulverizeze pe o zgârietură la maşină. Răbdătoare, vânzătoarea a ieşit cu el din magazin, s-a uitat la maşina (era una decapotabila cu 2 locuri), a intrat inapoi, a scos un recipient cu vopsea, i l-a dat, omul l-a plătit şi a ieşit afară. Pe geam îl vedeam ce satisfăcut îşi colora maşina. Şi mai eram doar eu. Da acum prinsesem glas. Şi să mă vedeţi ce frumos am comandat eu vopsea acrilică roşu da nu roşu aprins ci un roşu mai spre mov şi albastru normal şi galbenul ala care e mai pal aşa şi movul ăla spre roz şi maroul normal şi verde la fel. Vânzătoarea m-a înţeles şi chiar mi-a urat "Spor la lucru!" aşa că în curând veţi vedea creaţiile mele cu noile culori... Mulţumesc Sebastian, chiar că sunt mai ieftine:D

October 16, 2010

A venit toamna

Bine e deja toamnă de vreo lună, dar cred că abia acum a venit toamna aia ploioasă, aia care prevesteşte iarna. Zilele sunt mai scurte şi mai reci şi în sfârşit ne-au dat şi nouă căldură în case. Parcă ar fi inceputul unei compuneri comunistice, nu? Ei bine am început să scriu această postare cu gândul la vremea ploioasă de afară şi la cum va trebui să merg eu prin zloată pentru a rezolva diverse treburi. Şi ca să mă înveselesc m-am uitat spre colţul biroului care îmi aduce aminte de toamna aia frumoasă cu o mie de culori, cu soare printre copaci şi cu frunze pe jos prin care să îţi târăşti picioarele, întocmai ca în copilărie... Sper să vă producă să vouă aceeaşi senzaţie de bine. Week-end călduros să aveţi!

October 15, 2010

Dea sau iubirea necondiţionată

De multe ori am fost părtaşa la manifestările de iubire ale Deei fără să conştientizez. O luam cumva la pachet cu modul ei de a se comporta. Numai că acum, că stau mai mult cu ea, se vede că apreciază acest lucru. Ne plimbăm mai mult, doar noi două, stă lipită de mine când fac rame sau cutii, dormim amandouă noaptea fiecare cu perna ei, pana vine Alin şi ne strică aranjamentul sau se bagă sub birou când stau la calculator şi vă rog să mă credeţi că nu prea ar avea loc acolo... Şi poate cel mai mult mi-am dat seama că sunt iubită fără nimic în schimb săptămâna trecută când mi-a fost rău. A stat lânga mine, lipită, deşi nu era dusă afară şi în acele condiţii obişnuia să facă foarte urât. Cumva şi-a dat seama că nu pot să o duc. A aşteptat cuminte şi din când în când se mai apropia de faţa mea să vadă cum mă simt. Când mi-am revenit a fost o fericire să ne plimbăm amândouă... Şi asta este una dintre ultimele chestii pentru că Dea a devenit înţelegătoare, iubiroare şi pupăcioasă aşa cum mi-o doream când era mică şi zburdalnică şi nu mă înţelegeam cu ea. Acum aş vrea să mai dea ture de parc, dar nu mai poate că o dor picioarele, iar când mai fuge după beţe râdem şi ne jucăm ca şi copii mici.
Şi după cum puteţi vedea stă să fie pupăcită şi jumulită şi acceptă să stau pe ea, lucru rar în trecut...
Aceasta este o poză care îmi place foarte mult. E cu Dea şi cu Alin în timpul unei pupăceli. Deşi Dea pare tristă vă asigur că era încântată că Alin îi dă atenţie, pentru că da trage la el mult mai mult decât la mine. Eu pot să stau în cap pentru ea, când apare Alin totul se schimbă...

Hand made

Zilele astea am avut treabă la Ikea şi am descoperit lucruri noi, că abia ce au adus catalogul pe 2011. Şi printre acestea nişte cutiuţe adorabile în toate formele: rotunde, ovale, pătrate şi în formă de inimioară. Eu mi-am luat inimioare. Trebuie spus, dacă nu se vede din poze că sunt din carton alb...
Sunt de fapt 3 cutii la set şi costă 15 lei toate trei. Au capac perforat în diverse forme, dar au şi o modalitate de a astupa capacul...
Aşa arată dacă laşi capacul perforat. Am să mă joc niţel cu ele şi văd ce iese. Tot la IKEA am găsit tot felul de fundiţe şi de pamblicute, dar cum nu mă pasionează nu am cumpărat. Dacă vă rătăciţi în căutarea cutiilor, ca "la pomul lăudat" să ştiţi că sunt la rafturile pentru copii. Eu acolo le-am depistat şi nu le-am mai găsit în altă parte...

October 14, 2010

Engleza cu tupeu

Cum căutam eu pe site-uri articole din lemn la preţuri mici pentru a le colora îmi apare un pop-up. Mai exact acest pop-up: învaţă engleza cu tupeu, vorbeşte şi scrie coresc engleza în 21 de zile fără efort, garantat. Bine după ce am făcut print screen a dispărut şi oricât m-am chinuit să reapară nu a mai apărut. Ştiu de obicei sunt spamuri fără valore, dar ar fi fost interesant să văd şi eu ce înseamnă să ai tupeu în învăţarea limbii engleze... Sau poate e o engleză aparte asta cu tupeu... Bine din experienţă ştiu că o limbă nu se învaţă în 21 de zile, cu sau fără tupeu, dar trebuie să recunoaşteţi că v-a atras atenţia. Acum caut: cum să înveţi ordonanţa şi regulamentul pentru a obţine permisul de conducere, cu tupeu:D

October 13, 2010

Hand made

Nu vă speriaţi că nu fac asta chiar toată ziua, dar dacă ieri v-am povestit de noile cumpărături, azi nu aveam cum să nu vă povestesc şi ce am făcut cu ele. Ei bine am pictat o oglindă care zăcea alături de o alta la mine în debara. Le cumpărasem acum 3 ani când ne-am mutat şi plănuiam eu atunci să le atârn una sub alta... Nu am mai avut când şi nici unde şi cred că şi cheful mi-a pierit undeva pe drum. Aşa se face că cele două oglinzi au aşteptat cuminţi să li se întâmple ceva. Şi ieri a venit acea zi pentru una dintre ele. M-am luat după Andreea, sper să nu se supere, şi mi-am cumpărat lac de crăpare. Adevărul e că până la ea nici nu ştiam că aşa ceva există. Ca să pară un obiect crăpat îmi imaginam eu că se vopseşte un strat închis, apoi unul deschis pe deasupra şi apoi se smirgheluieşte. Ei bine a apărut această minune care face ca după uscare obiectele să pară crăpate, deci vechi... Apoi după această operaţiune destul de migăloasă, pentru cineva cu răbdarea mea, am lipit într-un colţ una dintre florile despre care vă povesteam ieri... Şi a ieşit asta... Din nou îmi cer scuze pentru calitatea extrem de proastă a fotografiilor. A încercat şi Alin, pur şi simplu macro nu se prinde de aparatul nostru. Probabil că cere un obiectiv special, dar sincer nu se merită în acest moment... Bine acum terminată oglinda tot nu îşi găseşte un loc al ei. Probabil că o voi duce acasă la Iaşi... Ştiu eu un loc pe un răftuleţ:D

October 12, 2010

Hand made

Am să denumesc aşa toate postările care au această temă până mă voi apuca să fac o rubrică separată. Ştiu promit de mult să trec pe propriul meu domeniu...da recunosc că sunt o puturoasă... Asta e şi sper să mă acceptaţi aşa. Revenind, astăzi vreau să vă povestesc de cumpărăturile din Kaufland. Cum la Iaşi Kauflandul este mai aproape de casa mea decât Carrefourul am mers acolo pentru nişte simple cumpărături şi am descoperit lucruri folositoare în noua mea pasiune... obiectele pictate sau stilizate de mine pe care eu una o încadrez la hand made. Pentru că în mai toate magazinele se găsesc în această perioadă decoraţiuni de Halloween, Kauflandul nu face excepţie. Aşa că de acolo mi-am luat două flori care aduc cu floarea soarelui şi o punguţă cu frunzuliţe din lemn. Dacă daţi click pe poză veţi vedea şi preţurile. Mie acum mi s-au părut mari de aceea am şi cumpărat doar trei produse... Tot la Kaufland, dar cred că se găseşte mai peste tot, am găsit revista Hannah Montana. Revista e clar pentru copii, dar are mici cadouaşe folositoare. În numărul pe care îl vedeţi în poză am găsit nişte lipitori nestemate extrem de chicioase, dar şi o bandă adezivă roşie cu buline galbene şi benzi adezive colorate. Folositoare zic eu în hand made, dar cam costisitoare. Revista este 10 lei şi pun pariu că dacă îmi forţez muşchii găsesc benzi adezive fix la fel, mai ieftine de pe net... Acum cei care se ocupă cu hand made-ul de ceva vreme probabil că ştiu aceste mici bunătăţi care pot fi găsite unde nu te aşteptai, dar pentru începători pot fi informaţii utile...

October 11, 2010

Din experienţele unei viitoare şoferiţe

E greu să devii şoferiţă. Când mă gândesc că în alte ţări într-o săptămâna ai carnetul îmi vine să mă iau cu mâinile de cap. La noi e dificil şi dacă esti un exemplar aparte, dai tot sistemul peste cap. Ei bine eu sunt un exemplar aparte: am făcut şcoala la Bucureşti. Aţi fi tentaţi să credeţi că e simplu, da chiar nu e. După ce am văzut pe site că programările la sală se fac zilnic între ora 8 şi 16 am rămas în Iaşi special pentru asta. Şi reuşesc printr-o minune să găsesc relativ uşor biroul unde mă programam. Şi intru. Prima treabă, nu aveam dosar cu şină şi tipa de la ghişeu se uita la minca ca şi cum eu ar fi trebuit să îmi scot de undeva din fund acel dosar. A fugit Alin într-un suflet să îmi cumpere, timp în care ea mi-a aşezat actele de 4 ori, habar nu am ce căuta, că eu le şi pusesem în ordinea de pe site, apoi mi-a făcut o poză îmbrăcată cu haina trasă până la jumătatea feţei, pentru că în Iaşi a fost frig. În fine vine Alin cu pretiosul dosar, îmi capsează ea actele şi îmi spune neinteligibil o dată. Adică peste 3 zile. Îi explic frumos că eu am făcut şcoala în Bucureşti nu pentru că sunt mai cu moţ ci pentru că acolo lucrez şi mi-ar fi imposibil să mai stau încă trei zile în Iaşi, dacă nu mă poate programa peste 2 săptămâni când avem să revin. Răspuns scurt:NU.
Aşa că m-am dus să dau sala. Ideea era să pic pentru că nu avem cum să vin peste trei zile la stradă şi pentru că mi se explicase că daca îl pic sau daca îl iau şi nu vin la traseu e fix acelaşi lucru. Aşa că am intrat şi l-am picat cu 20 din 26. Ghinion curat ar spune unii, pentru mine a fost un noroc şi parcă şi lucrurile s-au aşezat după asta.
Am să vin peste 16 zile am să mă programez din nou, am să stau în Iaşi o săptămâna şi asta e.
Ce mă oftică pe mine este lipsa de flexibilitate. Nu toţi ne încadrăm în nişte căsuţe pe calculator şi fiecare dintre noi este o excepţie. Adică pe tipa aia plictisită de la progamări o durea fix în pix că eu nu pot să mă plimb o dată la două zile la Iaşi. Ce vină avea ea că eu m-am mutat sau că sistemul nu mă lasă să dau examenul în Bucureşti?
Aşa că tot viitoare şoferiţă am rămas...

October 8, 2010

Cutie cu broască ţestoasă

Trebuie marcat faptul că am început să fac şi altceva în afară de rame. Am găsit un site cu tot felul de obiecte din lemn şi mi-am comandat o pereche de saboţi olandezi şi o cutiuţă. Probabil că ţine de lipsa de experienţă sau poate doar eu sunt aiurită şi prima comandă a fost greşită din toate punctele de vedere. Coletul a ajuns relativ repede şi nu a costat nici mult numai că atunci când a ajuns am observat că ambalajul care le conţinea pe cele două era minuscul. Norml, pentru că şi obiectele mele erau minuscule. Şi când mă pregăteam să scriu un mail revoltat am zis să mai dau un ochi pe site. Şi mi-am dat seama că eu greşisem. În loc de milimetri eu am citit centimetri. Acum că deja le plătisem (o sumă incredibil de mică...întocmai ca şi obiectele mele) m-am gândit să le pictez. Asta e ce a ieşit... Ei sunt saboţii. Am folosit vopsea acrilică. Am citit şi eu că ar fi mai bună decât cea pe bază de apă pe care o foloseam înainte... Aceasta este cutiuţa. Chiar că e cutiuţă. E minusculă...nu vă lăsaţi păcăliţi de poze...

October 6, 2010

Nervii zilei...

De fapt ce zic eu ai zilei, că ziua de azi a fost chiar senină, nervii serii. Ei bine nervii mei din acest moment se îndreaptă spre Monica Tatoiu, şefa de la Oriflame. A fost în emisiune la Gâdea şi l-a întrebat pe Marius Manole, un actor al Teatrului Naţional din Bucureşti şi fost coleg de liceu cu mine, care nu se mai descurcă cu salariul din Românica, de ce nu îşi mai ia al doilea job. Mă oftic în primul rând că Gâdea nu a avut replică. Da deloc. Uneori mă întreb dacă Gâdea a ajuns cunoscut doar printr-un noroc chior, din ala de mâncat câcat de mic, sau chiar se pricepe la ce face? Pentru că uneori pare un novice cu întrebări scrise dinainte pe foaie. A nu se înţelege că e manipulat sau ceva, ci doar că îşi pregăteşte întrebările dinainte şi nu se abate de la ele indiferent ce turnură ia interviul. O greşeală copilărească, de jurnalist începător şi temător, nu de moderator de talk-show din prime time... A doua chestie e lipsa de reacţie a oricui din studioul ăla şi a treia e nesimţirea madamei Tatoiu. Şi acum: auzi madam când ai milioane şi case cu etaje şi îţi etalezi casele şi bănetul şi funcţia pe oriunde ţi se cere normal că nu înţelegi că un tânăr de 32 de ani nu mai poate supravieţui în Românica în care tu îţi permiţi să iei apărarea puterii pe la televizor. Dar măcar gândeşte cinci secunde înainte de a deschide gura-ţi cu botox. De ce să îşi ia Marius Manole o a doua slujbă şi de ce nu donezi tu din onorariile de la tv teatrului naţional. De ce nu sponsorizezi tu un tânăr actor? De ce tinerii să fie "de sacrificiu" şi tu o îmbuibată cu banii din produse proaste şi de cele mai multe ori ineficiente nu taci dracu din gură? Cum îţi permiţi madam să sugerezi aşa ceva? Mi-a plăcut răspunsul lui Marius, care întâmplător ştiam că are un al doilea job, că munceşte până la epuizare de a ajuns să îl ia cu salvarea de la teatru. La 32 de ani madam. Ştii tu ce e aia epuizare? Eu ştiu că în alte ţări, mai calde, se obişnuieşte să îţi iei al doilea job, dar dacă: vrei să pleci în vacanţă în Tibet, dacă vrei o maşină nouă, dacă vrei să îţi schimbi toate electrocasnicele. Luxuri madam, nu ca să îţi permiţi să plăteşti rata la un amărât de apartament cu două camere în Bucureşti. Nu ca să supravieţuieşti. Ai auzit madat Tatoiu? Manole are al doilea job pentru că rata e mai mare decât salariul din primul job. Şi ştii ce madam? Nu e vina lui. Singura lui vină e că a îndrăznit să spere că se va integra în Bucureşti şi că va trăi decent în Românica. Păcat, mare păcat. Ei uite eu de asta refuz să mai fiu "de sacrificiu"... P.S. Văd că oamenii reacţionează...mai târziu, mai bine decât niciodată...

Dimineaţa

Dimineaţa trebuie să fie timpul meu, nu zic trebuie pentru că ţin cu tot dinadinsul să fie ci trebuie pentru că dimineţile le petrec la calculator pe blog, cu cafeaua în stânga şi cu fereastra larg deschisă. Azi plouă, şi ieri a plouat aşa că fereastra a rămas închisă şi nici măcar Deei nu i-am dat drumul pe balcon. E toamnă asta e clar. E deja octombrie şi deja aud vorbindu-se de planuri de Crăciun. Eu mai am aşa mult până acolo... Nu ne depresăm azi. Neaţa!

October 5, 2010

Gaudi seen by me

Două planete s-au aliniat ca eu să fac rama despre care am să vă vorbesc azi. În primul rând obsesia mea pentru Hundertwasser, cunoscut fiind faptul că artistul vienez s-a inspirat din lucrările şi arta lui Gaudi. Şi a doua este întoarcerea recentă a Elizei de la Barcelona de unde mi-a adus un prea-frumos magnet de frigider.
Ştiu pozele lasă foarte mult de dorit, dar cred că iar a setat cineva greşit aparatul că făcea focusul complet aiurea şi oricât aş fi umblat eu prin setări nu reuşeam să fac un macro ca oamenii...
În poza de mai sus este o carte pe care mi-am cumpărat-o de la Barcelona, rama făcută azi şi magnetul de la Eliza...
Iar aceasta este rama. Mie una îmi place mult şi vă asigur că va trebui să o revedeţi după ce o voi lăcui şi îl voi mitui pe Alin să îi facă o poză normală

Firme

Da, aţi citit bine, despre firme vreau să vă vorbesc azi. Deşi sunt sigură că nu e prima dată când aţi găsit pe blogul meu menţionată o firmă sau alta. Azi despre firmele îndrăgite de mine, firme în care intru şi în maximum un sfert de oră ies cu produsul dorit. Că doar mă ştiţi, că la cumpărături nu prea pierd vremea...
Aşadar prima pe lista firmelor preferate trebuie să die Debenhams. Nu doar datorită dimensiunilor mele găsesc articole acolo, ci şi gusturile îmi sunt satisfăcute. Cum am ajuns cam la finalul perioadei mele etno, acolo am găsit ii stilizate de toate felurile şi toate culorile şi dacă m-aţi urmărit de-a lungul timpului m-aţi şi văzut îmbrăcată cu ele. Acum trec printr-o perioadă glaciară, iar pulovere faine tot la Debenhams găsesc.
La accesorii era înainte Meli Melo, acum e Accesorize şi Frey Wille despre care am vorbit acum două zile. Da sunt magazine scumpe şi ca alternativă la Accesorize este un magazinaş mic la Carrefour Orhidea chiar lângă intrarea în complex. Are aproximativ aceleaşi produse ca la Accesorize, doar că mult mai ieftine.
Apoi mai e Oysho o firmă ce ţine de Bershka, care la rândul ei ţine de Zara. Dar Oysho asta are cele mai faine pijamale posibile.
Ca încălţăminte trebuie să fie GazIT. Sunt pantofii, ghetele şi cizmele alea rotunjite pe care le port eu şi care am observat că vă plac.
Recent, am descoperit firma Desigual. Este o firmă extrem de uşchită şi ciudat are şi mărimile mele. Însă în România preţurile sunt mai mult decât prohibitive.
Şi acum ajungem la ce vroiam să vă spun de la început: toate firmele astea au produse extrem de faine, dar extrem de scumpe, dacă le iei din România. Vă spuneam în articolul despre Frey Wille cam care sunt diferenţele de preţ între Viena şi Bucureşti. Ei bine la unele firme diferenţa este semnificativă. Aşa că deşi spuneam că eu niciodată nu am să fac aşa ceva vreau să fac o excursie de shopping la Viena, că ştiu deja oraşul şi nu aş fi tentată să vizitez. Cine se baga?
P.S. Pentru că azi v-am vorbit de firme, mâine vă povestesc despre nişte oameni minunaţi şi produsele lor minunate...
There was an error in this gadget