Translate

September 30, 2010

Din spatele blocului

Cred că v-am cam înnebunit cu panorama Iaşiului aşa că trebuie să compensez cumva. Şi cum altfel decât cu poze frumoase de pe fereastra din Bucureşti. Am mai scris pe undeva că faţă de apartamentul din Avrig, acum văd şi eu cerul şi luna şi copacii şi casele. Nu e mult, dar e ceva. De fapt trebuie să recunosc că atunci când am venit prima dată în "prea frumoasa capitală" pe lângă numărul mare de tigani care difereau de cei din Iaşi prin agresivitate şi căutătură, apropierea de blocurile din faţă m-a şocat cel mai tare. Cum perdelele nu mi-au plăcut niciodată şi cum acolo deşi mobilat apartamentul nu avea perdele era un pic ciudat. Dar după ce am achiziţionat nişte stoluri a fost locuibil.
Probabil de aceea, oricât aş căuta, nu aş găsi nici o fotografie făcută de pe geam decât cele cu promoroaca, pe care de altfel le-am mai publicat.
Nu ştiu dacă se încadrează în canoanele fotografilor profesionişti ca o poză reuşită, dar după standardele mele asta este o poză frumoasă şi e făcută de pe geamul meu pe care mă uit acum când scriu acest articol:)

Iaşiul văzut de mine

V-am tot povestit de panorama Iaşiului văzută de mine de pe balcon, ba chiar o şi puteţi admira pe blogul meu, dar niciodată nu am făcut o postare specială pentru asta. Adevărul e că cu o aşa o privelişte nu ai cum să nu te îndrăgosteşti iremediabil de Iaşi. Şi cum recent am descoperit un progrămel care mă ajută să fac panorame, am făcut una pentru zi şi una pentru noapte şi una iarna. Enjoy!
Iaşiul ziua
Iaşiul noaptea
Iaşiul iarna
Practic dacă daţi un click pe oricare poză veţi vedea punctele principale de atracţie din Iaşi. Veţi vedea Mitropolia şi Palatul Culturii, puţin din Biserica Trei Ierarhi şi alte 12 biserici răspândite prin tot Iaşiul. Veţi vedea Hotelul Unirea, Liceul Naţional, departe în partea dreaptă a pozei se vede Cetăţuia, blocurile Iaşiului şi o grămadă de vegetaţie. Pentru că blogul nu a fost conceput să prezinte panorame, pozele sunt micşorate aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt că panoramele sunt fantastice. Nu îmi mai rămâne decât să vă invit la Iaşi să vă convingeţi singuri:D

September 29, 2010

Castelul Reginei Maria de la Bran

Cred că trebuie să fi fost extrem de interesant să ai două castele perfecte, unul la mare şi celălalt la munte, ca să nu mai punem reşedinţele din Bucureşti. Desigur trebuie să fii Regina Maria a României să fii iubită şi adorată de poporul adoptiv şi atunci aceste case vin cumva natural. V-am povestit deja de Balcic pe care îl iubesc din tot sufletul şi unde vreau să ajung şi iarna şi sunt aproape sigură că v-am spus cândva că am ajuns şi la Bran. Acum a venit timpul să vă povestesc niţel de Bran.
Ei bine zona Bran-Moeciu trebuie să fie una dintre cele mai frumoase din România. Practic nu îţi ajunge o săptămână să vizitezi tot şi să admiri peisajele. Pentru că o astfel de experienţă am trăit acum 6-7 ani, în prezent mă duc acolo de câte ori pot, în week-end. E aproape de Bucureşti şi nu e nici aşa aglomerat ca pe Valea Prahovei. În Moeciu găseşti cazări la preţuri acceptabile şi e linişte şi frumos tot timpul anului. Noi stăm totdeauna în Moeciu de jos şi de acolo poti vizita Cheile Dâmbovicioarei şi peştera, Cheile Grădiştei, Branul cu Castelul, Vama, Muzeul Satului şi împrejurimile, Râşnovul şi chiar şi Braşovul e destul de aproape. De aia vă spun că nu aveţi cum să vă plictisiti o săptămână. Tot relativ aproape e şi Valea Prahovei, unde mă chinui de jumătate de an să ajung în Buşteni să urc la Babe şi Sfinx. Poate a treia oară e cu noroc:D. Bine tot aproape e şi Sinaia cu Peleşul şi chiar şi în staţiunile Azuga, Predeal şi Buşteni sunt locuri faine de vizitat şi mai ales fotografiat.
Aşadar zona este una de neratat. În plus mie îmi place Castelul Bran pe care cred că l-am vizitat de vreo 4 ori în diferite perioade. Recent castelul a fost retrocedat Familiei Habsburg şi a fost reamenajat. De aceea dacă nu ati mai fost de ceva vreme acolo o nouă vizită este tocmai bună. Sincer acum e un pic mai îngrijit şi mai mobilat, dar sobele şi lemnăria pe care le observasem de fiecare dată nu s-au schimbat.
Vizita la Bran începe într-un parc ce mie una mi-a amintit de Balcic. Probabil dacă dau o căutare aflu că a fost amenajat tot de Regina Maria... În poză se vede o căsuţă foarte faină cu acoperişul acoperit de muschi verde... Dacă daţi click pe poză veţi vedea pe lac că plouă. Mi-am amintit că din cele 4 daţi în care am vizitat Castelul de trei ori a plouat...
V-am spus că acum Branul pare mai mobilat. Pe internet am găsit că sunt mobile colecţionate de Regina Maria.
Ferestrele astea mi-au plăcut cel mai mult. Cum sunt înnebunită după panorame să stai într-o astfel de fereastră şi să priveşti mi se pare cea mai tare desfătare...
Aşa cum vă spuneam mobilele astea nu cred că erau în castel acum trei ani
o pianină foarte frumos decorată
un clopoţel interesant
Castelul Bran, curtea interioară
Panoramă - drumul spre Moeciu
o sobă de teracotă cu modele specific româneşti
toate uşile erau foarte frumos pictate
un fel de dormitor
şi desigur piesa de rezistenţă a întregului castel trebuie să fie soba aceasta. am remarcat-o de fiecare dată când am vizitat Branul...am şi poze mărturie...
la Bran îmi plac colţurile ascunse care te îmbie la somn. Probabil pentru că era un Castel mare sunt multe firide mici în care sunt amenajate locuri de citit sau de odihnit în care probabil se păstra mai bine căldura...
din nou curtea interioară
Per ansamblu îmi place Castelul Bran.
Nu pot spune că mai mult decât Peleşul sau Balcicul pentru că fiecare e diferit şi se remarcă prin ceva. Nu prea mi-a plăcut alăturarea cu Dracula pentru că cel puţin noi românii ştim că Ţepeş (care nici el nu are nimic de-a face cu Dracula) nu a stat niciodată la Bran. Dar dacă această legendă aduce vizitatori de oriunde din lume şi generează venituri de ce nu. În castel am văzut explicată alăturarea şi faptul că Dracula nu are legătură cu Castelul Bran, dar prea puţini turişti străini stăteau să citească.

September 28, 2010

Vă mulţumesc

Vă mulţumesc că existaţi şi că ieri mi-aţi făcut viaţa mai frumoasă. Vă mulţumesc că v-aţi amintit de mine şi mi-aţi urat La Mulţi Ani. Ieri a fost o zi de coşmar, dar voi aţi făcut-o una memorabilă. De dimineaţă mi-a fost rău, am vomitat, mi-au ieşit bubiţe, m-a durut capul...totul de ziua mea...o zi aşa de faină şi cu soare de îţi venea să stai doar în parc. Am ieşit vreo 15 minute cu Dea, dar trebuia să stau aproape de casă în caz că răul se întorcea. Aşa că ziua mea mi-am petrecut-o în pat cu Disney Channel. De asta la un moment dat nu am mai răspuns la telefoane... Pe la un 4 mi-am luat inima în dinţi, am făcut un dush şi am mâncat niţel fără să îmi mai fie rău. Şi după ora aia a venit şi Alin de la serviciu şi ziua s-a mai îmbunătăţit. Dar repet ziua mi-aţi făcut-o voi frumoasă. Am fost pur şi simplu copleşită de câte telefoane şi mesaje am primit, ca să nu mai spun că facebook-ul de la o oră la alta se umplea de urări. Au fost atât de multe că nu au încăput într-o pagină să le fac print screen să vi le arat şi aici. Aşadar vă mulţumesc din nou. Să aveţi şi voi o viaţă frumoasă şi împlinită. Să trăiţi frumos, să fiţi iubiţi, sănătoşi şi voioşi. Vă mulţumesc! P.S. În week-end am primit o grămadă de cadouri pentru care le mulţumesc prietenilor mei. Fotografia este făcută în timp ce cercetam noi cadouri şi nu le lăsam din mână pe cele deja primite.

September 27, 2010

M-am născut de ziua mea, adica azi:)

31 de ani. Nu mi-am ascuns niciodată vârsta, am strigat-o întotdeauna, 31. Anul trecut a fost faza cu 30 şi de atunci tot aştept depresia. Până acum nu a venit sau poate am stat tot într-o depresie de nu mai ştiu cum e să nu fii depresată. Nu m-am panicat că nu am copii şi soţ, nu m-am panicat că nu am casă şi maşină şi sincer nu văd de ce aş începe acum. Vin ele la vremea lor. Singura schimbare sunt firele albe pe care le acopăr dibaci cu vopsea. În rest sunt tot eu aia de la 25, 20 sau ce vârsta vreţi voi. Aş zice că nici faţa nu s-a schimbat prea mult. Sunt eu. Cu blog scris părinţilor, cu Dea, cu Alin, cu prieteni şi cu viaţa de zi cu zi. Vă mulţumesc că mă citiţi. Abia am depăşit o mie de postări:D. Raluca

September 26, 2010

Oare am făcut o obsesie?

Vă promiteam că voi scrie despre artiştii pe care i-am cunoscut în concediu. Sunt trei. I-am cunoscut e un fel de-a spune pentru că ei sunt un pic morţi şi sunt cunoscuţi de muuuuuult vreme, doar că eu una i-am recunoscut în concediu. Primul trebuie să fie Friedensreich Hundertwasser. Mi-a plăcut mult casa din Viena şi după cum ştiţi de această dată am descoperit mai multe construcţii proiectate de el. Al doilea este Gustav Klimt. Desigur pasionaţii artei vor spune că sunt o superficială. Normal dacă ai ajuns în Viena ţi-a plăcut Klimt. La urma urmei, Sărutul, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Klimt, este cel mai vândut suvenir din Viena. Mie sincer Sărutul nu mi-a produs cine ştie ce emoţie, mi-au plăcut mult mai mult alte tablouri şi mi-a plăcut mult că una dintre puţinele fotografii cu Klimt şi poate cea mai cunoscută îl arată încănjurat de mâţe. Al treilea este Alphonse Mucha. Dacă numele nu vă spune nimic, atunci trebuie să ştiţi că reclamele alea vechi care vă plac aşa de mult sunt inspirate din afişele şi picturile lui. Ca orice artist era un tip excentric. După ce a făcut avere în America l-a apucat naţionalismul şi benevol a decorat şi pictat clădiri din Praga.
Dar să revenim la titlu. Eu o obsesie am făcut pentru Hundertwasser. Alt excentric. Plecând de la Krawina House din Viena am început să cercetez lucrările lui. Tablourile m-au impresionat prea puţin, deşi trebuie notate, eu am fost încântată de clădirile proiectate şi construite de el. Despre cele din Viena v-am mai povestit. Acum vă povestesc despre altele.
Să începem cu cele din Austria, trecem prin Germania şi ne oprim în America. Aşadar, în apropiere de Viena se găseste o centrală termică ce a fost amenajată de Hundertwasser. Apoi în Germania există un bloc de locuinţe şi o gară, iar în America este o cramă.

Centrala Termică se află în apropierea Vienei. Hundertwasser, un cunoscut ecologist, a ezitat înainte de a se apuca de proiectare şi s-a băgat în proiect doar după ce a primit asigurări că centrala este una ecologică, că deţine echipamente de top nepoluante şi că va încălzi 60 de mii de apartamente.

Blocul se află în Darmstadt din Germania. Este unic şi probabil că este foarte fain să locuieşti într-un astfel de bloc. Îi invidiez pe locatari aproape la fel ca pe vienezii care locuiesc în Krawina. Blocul a fost finalizat în 2000, are 105 apartamente, un garaj şi chiar şi câteva magazine. În curtea interioară se află un mic lac artificial şi locuri de joacă pentru copii. Acoperişul este în totalitate verde, clădirea are copaci chiriaşi ca şi cea din Viena şi este în formă de spirală ascendentă, iar în punctul cel mai înalt are 12 etaje. Mă întreb cum o fi să locuieşti acolo?

Staţia de cale ferată este în Uelzen, Germania. Ajungeţi acolo dacă mergeţi cu trenul de la Hamburg la Hanovra. Staţia a fost deteriorată în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial şi a fost reconstruită după planurile lui Hundertwasser abia în 2000. De atunci este principala atracţie turistică a oraşului.

Crama din America este de fapt în Napa Valley şi produce vin organic roşu de cea mai bună calitate. Construcţia magazinului de vinuri, care aparţine unei vii, a durat 10 ani, iar Hundertwasser a conceput şi câteva etichete sub care se vinde respectivul vin.

Desigur dacă daţi o căutare pe internet veţi găsi mai multe clădiri proiectate de Hundertwasser. Eu sunt aşa de obsedată că mi-am cumpărat cărţi în engleză şi română şi vreau să văd cât mai multe astfel de clădiri. Chiar şi viaţa lui mi se pare fascinantă şi acum îmi pare rău că nu am prins deschis şi satul din faţa clădirii Hundertwasser, dar promit să mă reîntorc în Viena. Şi iarăşi, promit să revin cu lucrările celorlalţi.

September 25, 2010

Divele s-au adaptat crizei

Nu este nimic ruşions în a face reclamă unor produse precum electrocasnicele sau alimentele. De asemenea nu este nimic ruşions în a încerca să treci de criză adaptându-te cererii. Aşa trebuie să fi gândit şi Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu de au ajuns una să promoveze o maşină de spălat, cealaltă un salam. Dacă acum doi ani promovau produse de top sau se implicau în campanii umanitare, acum au înţeles că e greu şi s-au adaptat. Bravo lor. Bineînţeles că au fost plătite cu sume ce sfidează criza, dar asta nu mai contează acum. Bun venit printre muritori.

September 24, 2010

Bine ai revenit, Adelin!

E din Buzău şi până acum 5 ani îi urmăream acţiunile şi reportajele doar la televizor. Am trăit intens experienţa lui din Irak-ul bombardat şi am plâns când colegii l-au băgat în studio să povestească. Eram la 410 kilometri distanţă, habar nu aveam ce înseamnă presă, puneam muzică la populaţie şi speram că a face şi a da ştiri înseamnă mult mai mult decât ce făcea colega mea al cărui loc mi-l doream ca o nebună. Colega a plecat să facă presă la Constanţa şi am ajuns ştirist. Puteam lesne să ies la pensie de acolo, dar viaţa m-a adus la Bucureşti. După vreo două job-uri am ajuns în Antenă. Eram redactor, deci un nimeni. Stăteam cu editorii şi producătorii, dar "vedetele postului" nu erau de nasul nostru. Am ajuns la radio în acelaşi trust, am făcut fotografii pentru site şi aşa am cunoscut-o pe Maria, altfel decât la ştiri. Am plecat la Realitatea şi pe holuri mă salutam totdeauna cu Adelin. Nu ştiu dacă saluta pe toată lumea sau figura mea îi părea cunoscută. Odată într-un grup mai mare ne-a povestit de căţeaua lui Nataşa. Apoi nu l-am mai văzut. De curând a intrat în blogosferă şi recunosc îi citesc blogul. Ieri şi-a lansat a doua carte. Am fost la lansare, am luat autograf, am schimbat două vorbe, mă ştia după nume, de unde? să mor dacă ştiu. Am ajuns acasă şi până la 2 noaptea am terminat cartea... Asta e tot. Ba nu, nu e chiar tot. De fapt postarea asta se vroia una critică la adresa presei din România. Nu mi-a ieşit. Probabil că pe undeva încă se mai fac reportaje. Probabil că pe undeva jurnaliştii s-au ascuns în marile redacţii. Probabil că mai e o speranţă. Trebuie. P.S. Uitam, cartea este Războaiele mele şi a fost lansată la Polirom, o editură de la 410 kilometri de Bucureşti...

September 23, 2010

Hundertwasser?

Oricine ştie că statul acasă dăunează grav, mai ales celor care sunt obişnuiţi cu o rutină, cu trezitul dimineaţă, cu mersul la serviciu şi cu întâlnirea cu colegii... Cum cam de o lună am refuzat să ne mai ducem la radio pentru că nu am fost plătiţi din luna mai, am stat şi stau acasa. A fost fain la început, am făcut curăţenie, am şters praful pe broaşte, am reorgnizat dulapuri, am refăcut curăţenie, dar cum lipsa banilor m-a făcut să stau doar în casă am devenit o semi-telenovelistă. Adică am seriale preferate, am canale TV de care nu ştiam şi tot aşa. Şi ca să nu tâmpesc de tot, Alin s-a asigurat că am tot ce îmi trebuie ca să pictez rame. Mi-a reînoit vopselurile, mi-a cumpărat pensule noi şi mi-a dat şi idei. Adică să pictez începând de la fotografie. Cum fotografii noi scoase pe hârtie nu avem, am adaptat idea lui Alin şi m-am apucat să fac o serie de rame tematice. Azi Viena-Hundertvasser. Mâine încerc Londra, dacă îmi iese autobuzul, poimâine încerc Istanbul şi poate Florenţa sau Pisa. Sunt localităţi pe care le-am văzut şi care se vor lega cândva de fotografiile făcute în acele localităţi. Asta e. Curând încep un nou proiect şi nu voi mai avea timp liber. Profit şi eu cât pot.

Rătăcind seara prin Iaşi

Pentru că în ultimele postări despre Iaşi am criticat diverse aspecte ale vieţii citadine m-am gândit să îndulcesc povestea şi să vă arat locuri frumoase, locuri de care mă leagă amintiri, din Iaşi. Pentru că de fiecare dată când ajung în Iaşi nu am timp de umblat pe străzi am furat câteva ore undeva pe la 8 seara. Ne-a şi plouat, dar am deschis umbrela şi am fotografiat şi am respirat şi ne-am amintit de tot.
Primul loc încărcat de amintiri a fost Cinematograful Victoria. Nu cred că am mers la mai mult de 5 filme acolo, dar treceam des pe langa el şi era parte din viaţa noastră
Şi ciudat sau nu casa de bilete şi întreg cinematograful arăta la fel ca în copilăria mea...
Apoi am descoperit un loc de unde se poate fotografia hotelul Unirea. La etajul 13 era o cofetărie unde mă duceau ai mei. Bine pe mine mă încânta priveliştea...practic de acolo se vede tot Iaşiul...
Vă mai amintiţi de magazinul Guliver? I-am găsit firma mascată de o reclamă la o pizzerie. Acum e o bancă în locul magazinului...pacat... tot oraşul e plin de banci, covrigării şi magazine second hand...
În spate se vede Hotelul Traian refăcut. Este super că am descoperit o groază de monumente refăcute. Hotelul Traian de exemplu nu este doar un hotel, este un hotel proiectat de Gustave Eiffel...are oareşce rezonanţă? Eu una nu cred că am intrat vreodată acolo, dar ştiu că ai mei mi-au făcut petrecerea de botez în salonul care se vede din stradă. Avea şi un nume, dar l-am uitat.
După cum vedeţi şi Mitropolia este refăcută
Un balcon pe care mărturisesc l-am remarcat pentru prima dată. Este al clădirii fostului magazin Materna şi este vizibil de la Cub
Şi din nou m-am enervat de turnul care creşte în spatele Palatului Culturii. Se vede oribil...numai eu il văd?
Surprinzător, dar Palatul Culturii era în beznă. Poate pentru că e în reparaţii, nu ştiu, însă se vedea foarte bine Biserica Sf. Nicolae Domnesc. Clar nu am ştiut să setez aparatul şi cu toate setările pe care le-am încercat poza asta este cea mai bună...
Un alt monument refăcut şi pe care l-am remarcat abia acum este Biserica Armenească. Să vă spun două vorbe: Biserica Armeană este evident de religie armeano-gregoriană şi are hramul Sfintei Maria. Biserica este construită din piatră şi cărămidă confecţionată manual, iar planul bisericii este în formă de trifoi.
Mi-a plăcut că deşi au restaurat-o au lăsat la intrare şi pe lateral decoraţiunile originale din piatră.
Neluminată, dar în curs de restaurare este o altă biserică apropiată de Biserica Armenească. Se numeşte Sfântul Sava şi este cea mai veche clădire din piatră din Iaşi
Sunt multe lucruri de construit şi de refăcut în Iaşi, dar totuşi pe undeva se mişcă. Aştept finalizarea Proiectului Palas să văd cu ochii mei dacă a meritat sacrificarea panoramei Palatului Culturii. Aştept cu interes terminarea străzii Lăpuşneanu, reconstruirea Palatului şi refacerea marilor bulevarde. Deşi e mult mai simplu să critici decât să lauzi la capitolul restaurarea clădirilor vechi din Iaşi lucrurile merg bine.

September 22, 2010

Afară toate hoaştele din CEC

Întâmplarea a făcut că m-am nimerit în două zile de luni la CEC-ul mare din Iaşi. Am avut de plătit nişte taxe şi cum CEC-ul deţine monopolul nu am avut unde să le plătesc decât la ghişeu. După ce am trecut de frustrarea că în secolul vitezei şi al internetului eu trebuie să stau la coadă pentru o taxă de 5 lei am început să analizez situaţia. Nu ştiu câti dintre cei care citesc această postare sunt familiari cu CEC-ul din Iaşi, dar problema este una generalizată. Pe scurt este un sediu mare cu ghişee multe din care doar două încasează taxe, celelalte fac orice altceva care nu necesită coadă. La CEC-ul din Iaşi celelalte ghişee se ocupau de persoane juridice, iar unul de atragerea fondurilor europene...
În prima luni, acum două săptămâni, la persoanele juridice era gol, două paprude dezbăteau telenovela din week-end, iar la persoane fizice am stat 30 de minute la coadă. Repet 30 de minute din viaţa mea mi le-am pierdut la o coadă, la CEC-ul din Iaşi. Nu este mult, dar când CEC-ul are un site şi are internet banking de ce dracu trebuie să plăteşti taxe la ghişeu? De ce în momentele de îmbulzeală nu trec paparudele de la persoane juridice la încasat taxe? De ce cele care totuşi încasează taxe sunt nişte cheaguri care tastează cu un singur deget şi îşi schimbă ochelarii ca să vadă fişierele din calculator?
Lunea asta eram a treia la coadă şi tot am stat 20 de minute. Eu înţeleg că şi oamenii apropiaţi de pensie trebuie să muncească, dar nu înţeleg de ce trebuie să stea la ghişeele cu cel mai mare vad? Păi cea care era ma ghişeul meu nu ştia cum să îmi încadreze taxa şi pentru asta s-a fâstâcit 5 minute, timp în care se puteau face o mie de alte treburi...
Şi evident cel mai tare m-a enervat tipa de la fonduri europene. Stătea singură la un ghişeu şi se juca pe calculator. Cine dracu venea la ea să atragă fonduri europene? Este cea blondă din stânga pozei, în dreapta este una care consilia pe cineva pentru un credit. A consiliat respectiva persoana 30 de minute pe ceas. Practic îi zicea aceleaşi chestii şi anume că nu se încadrează pentru un credit...30 de minute...
Acum iar mă iau de presa din Iaşi. Fraţilor TREZIREA. Ce mama voastră faceţi? Ce subiecte vă fac vouă cu ochiul? Uite un pont: staţi două ore într-o instituţie publică. Lăsaţi CEC-ul, mergeţi la Direcţia Finanţelor Publice din spatele Primăriei. Era o nefutută acolo care luni la ora 9 ţipa cât o ţinea gura că ea nu e pusă acolo să ofere informaţii. Ghişeu de informaţii nu era şi pe o tablă erau scrise alandala nişte legi. Mie sincer îmi e frică să o văd vinerea la ora 16 când îşi termină programul... Repet staţi acolo două ore, înregistraţi, faceţi poze şi daţi la ziar. Vă garantez că veţi deveni cunoscuţi şi citiţi... Faceţi presă, nu plecaţi capul...

September 21, 2010

Micii populari

Am descoperit pe telefonul lui Alin o poză făcută prin vară când era vremea grătarelor şi a excursiilor la iarba verde. M-a amuzat denumirea că recunosc eu nu am cumpărat să văd dacă îmi plac sau nu. Probabil că or fi populari, că nu degeaba se cheamă aşa. Poza e făcută la Real cu telefonul mobil...
There was an error in this gadget