Translate

March 29, 2009

După-amiază liniştită în parc

Vi-l prezint pe Tudorelu. Am mai scris despre el, Tudorelu între timp a făcut un an şi trei luni...
Tudorel încearcă să scape din căruţ
Tudorelu este băiat mare, are chiar şi patru dinţi:D
Când ne plictisim o călărim pe mama...
Şi eu cu fata mea cea geloasă şi rea. Nu vrea şi pace să pună Tudorel mâna pe ea...
Şi cum se impunea o pauză de suc, Tudorelu a luat o pauză de bere:)...poză de sesizat Protecţia Copilului
Săptămâna trecută vă vorbeam de copăceii galbeni. Acum i-am şi fotografiat.
Am găsit un loc ferit şi am lăsat-o liberă pe Dea să alerge şi să plimbe ramuri
Fetiţu frumos în iarbă
Din nou printre copăcei
Mi s-a părut că e frumoasă poza asta:)
Tudorelu s-a distrat de minune cu copăceii galbeni
Nu-i aşa că arată bine împreună?
Dea poză din iarbă
Tudorelu supărat că îl luăm acasă. Atât de supărat că a adormit în maşina:)

March 28, 2009

Nervii zilei - Electrocasnicele

În cazul electrocasnicelor teoria (demonstrata în alte cazuri) că ce e mai scump e şi mai bun nu se aplică. Eu nu pot să îmi încep ziua fără cafea (un viciu, că tot mă dădeam eu fără de vicii). De obicei o preparam la filtru. Filtru extrem de ieftin primit de mama după o nuntă. Puneam de cafea şi până mă îmbrăcam cafeaua era gata. Vorbesc la trecut pentru ca filtrul ieftin s-a stricat. Nu că nu mai prepară cafea, ci face o băltoacă de apă sub el, băltoacă ce nu poate însemna nimic bun. Ne-am decis într-o primă fază să ne cumpărăm un combo - expresor şi cafetieră. Cum nu prea am gugălit ci doar ne-am dus la Media Galaxy, am plecat de acolo doar cu un expresor, scumput, da mi-a promis Alin că îmi face el zilnic cafeaua, deci eram cumva ok. S-a ţinut de promisiune, numai ca expresorul lui pe lângă că nu face cafea ca cel de la Gregories face şi un zgomot de te scoate din minţi. Şi dimineaţa numai de zgomot nu am eu chef... Acum două zile am văzut eu o cafetireră de doar 80 de lei la Kaufland. Când să o iau de pe raft vede Alin o cafetieră roşie (eu de mult vroiam o cafetieră roşie) şi ne decidem să o luăm pe aia. Când să plătim era 200 şi ceva de lei. Am plătit-o şi am luat-o acasă. Cum în timpul săptămânii nu prea fac cafea acasă nu am folosit-o. Astăzi m-am trezit cu gândul la cafeaua făcută la noua mea cafetieră roşie cu cupă din inox şi cu alte o sută de smecherii. Pun de cafea pe modelul fostei cafetiere, stau, aştept şi nimic. Mă duc la Alin care utilizase cafetiera în celelalte zile. Vine el şi tot nimic. Noua mea cafetieră roşie s-a stricat. Aşa ca mi-am făcut cafea la vechea cafetieră, cea cu balta... Îmi propun să termin postul asta şi mă duc la Kaufland să o schimb sau să îmi iau cafetiera de 80 de lei:)
P.S. Treaba cu schimbatul nu e chiar aşa de simplă. Vedeti voi Kaufland nu oferă garanţia, lucru care ni s-a spus când am luat cafetiera, ci o firmă cu sediul în Voluntari care aparent nu lucrează în week-end... Deci povestea cafetierei se transformă în epopee, pe care sincer mi-aş dori să nu o trăiesc, dar Alin insistă să mergem să o reparăm, că vorba aia 200 de lei e ceva bănet... Şi iar ajung la constatarea mea...mai ieftin înseamnă mai bun în cazul elecrocasnicelor...nu că chiar ar fi mai bune ci că dacă e ieftin te aştepţi să crape într-o zi şi când crapă nu te oftici că nu ai dat cine ştie ce bani pe produs...

March 27, 2009

O pisicuţă are nevoie de un stăpân

Un om rău a dat cu maşina peste ea. Un om bun a cules-o de pe drum şi a dus-o la veterinar. A rămas doar cu trei picioare, dar asta nu o împiedică să fie jucăuşă şi blândă. Acum are nevoie de un stăpân şi un cămin primitor. Dacă o puteţi ajuta vă rog să îmi daţi de ştire. Vă mulţumesc pentru ajutor.

March 26, 2009

Cardurile CEC

Revin cu un subiect din categoria Rumeinia is mai cantri pe care l-am descoperit tocmai în Anglia: Cadrul CEC. Nu mi-am dorit unul dar dacă firma a decis să îmi vireze banii lunar acolo nu am nimic împotrivă. Nu am plătit nimic pe el şi nici faptul că nu sunt atât de multe bancomate ca în cazul BRD-ului sau a altor bănci nu mă deranjează, pentru că la urma urmei un card e un card şi îl poți folosi şi fără bancomat, adică ceea ce se cheamă – să plăteşti cu cardul. Ei bine cu cardul CEC nu am putut plăti nicăieri în Anglia. Prima dată mi-am scos nişte bani de la un bancomat şi așa am descoperit că am bani pe card, pentru ca martie a fost prima lună când ne-au virat banii pe cardul CEC. Apoi am încercat la mai multe magazine să plătesc cu cardul. Nu am putut. Mi l-au respins. Nu vă spun de mutra vânzătorilor de milă amestecată cu dezgust. Se pare că la ei dacă îți este respins cardul e nasol. O dată am zis că e greşeala lor, da de trei ori??? Noroc că aveam cardul lui Alin full. Ne-am descurcat, ca doar romani suntem, scoteam banii de pe card la bancomatele singurei bănci care primea carduri CEC şi plăteam cu bani gheaţă. Da mă întreb eu, fără să gugălesc, CEC nu e cumva una, dacă nu singura banca de stat? Adică cumva echivalentul ad-litteram al Băncii Naţionale a României? Deci cum este posibil ca odată plecat în străinătate să nu poţi plăti cu cardurile emise de banca ta de stat? Şi faza cu Anglia s-a repetat. Spre mirarea mea nici Debenhams-ul de la Mall Vitan nu putea citi cardul CEC, cu nici unul din cele trei cititoare de carduri ale magazinului. Normal am lăsat cumpărăturile acolo, m-am dus la un bancomat şi am retras de acolo banii de care aveam nevoie, am plătit şi am plecat. Deci cumva e deranjant şi că lipsesc bancomatele, pentru că nu ştiu cât da cu siguranţă există un comision pentru retrageri de la alte bănci. Şi a păţit-o şi colegul meu care a încercat să retragă bani de la bancomatul CEC pus la dispoziţia noastră pe holurile Casei Presei. Nu i-a primit cardul. Pai atunci ce sens mai are existenţa cardurilor CEC?

March 25, 2009

Boc rezistă la orice

S-a făcut mare tam tam peste tot pe tema fotografiei de grup de la întâlnirea procurorilor în care premierul Emil Boc pare că se ridică pe vârfuri pentru a părea doar puţin mai mic decât Laura Codruţa Kovesi. La emisiunea lui Gâdea, premierul a intervenit telefonic şi i-a cam pus la punct pe "feţele de perna" prezente acolo. Urâtă ieşirea lui Bogdan Teodorescu, frumoasă intervenţia lui Emil Boc. Şi tot urâte sunt comentariile de după ce a ieşit Boc din emisiune. Păcat... PS. Emisiunea poate fi urmarita aici. Este cea din 25 martie 2009

De gândit...

Înmormântarea lui Ion Dolănescu difuzată în direct de OTV a adus postului de televiziune peste 8 puncte de rating şi titlul de "lider de audienţa" în acea perioada... Doar Realitatea TV s-a deranjat să trimită un reporter în Germania la operaţia lui Cristi Minculescu, reporter care a trimis în ţară unul dintre cele mai complete reportaje pe tema asta. Chiar şi aşa jurnalul de la 21, unde am văzut eu materialul prima dată nu cred că a făcut cine ştie ce audienţă...

March 24, 2009

Eric Sardinas

Am început săptămâna cu un concert. Prietenii lui Alin ne-au invitat la concertul lui Eric Sardinas. Un chitarist despre care puteti afla mai multe aici. Nu vă lăsaţi înşelaţi de pozele photosopate, Eric Sardinas arată aşa.
Toată tărăşenia a avut loc la berăria Becker Brau, printre metri de bere
Aici e artistul în plină formă. Nu râd, doar că nu e genul meu Playboy a fost partener media. Pentru cunoscatori, nu doar am împrumutat urechiuşele ci am tras şi iepuraşul de coada...cica aduce noroc:) La final Sardinas s-a dezbrăcat la bustul gol...
...şi a înscenat că şi-a dat foc la chitara
Îmi pare cumva rău că am aterizat la concertul ăsta, pe care colegii mei pasionaţi de chitarişti l-au căutat ieri toată seara. Aşa că fotografia asta de final de concert este pentru ei.
Se vede că eram niţel obosită?
El este Cătălin, cel care ne-a scos din casă într-o seară de luni să-l cunoaştem pe Eric Sardinas

Primăvară şi pricomigdale

Trei zile în week-end am lenevit. Nu am reuşit să fac nimic până duminică seara când într-un acces de gospodineală am spălat trei maşini de rufe si am dat cu aspiratorul. Sâmbătă ne-au scos prietenii din casă. Am fost la Sebastian şi ne-am întâlnit şi cu Mihaela. In rest nimic. Filme si cărţi şi doar de două ori pe zi scos Dea afară. Acum mă gândesc că poate aş fi putut să fac mai multe, da e bine şi să te odihneşti trei zile... Cât timp am stat eu prin casă a venit primăvara. Au înverzit pomişorii ăia galbeni, deşi înverzit cred că nu e corect în cazul pomişorilor galbeni, da îngălbenit miroase a toamnă... Şi ca să fiu sigură că a venit primăvara mi-am cumpărat de la o intersecţie un mănunchi de zambile, o floare care pentru mine înseamnă primăvară... Le-am uitat la Sebastian da le-am fotografiat special pentru blog. Acu că v-am povestit despre primăvară să vă spun şi de pricomigdale.

Ei bine pricomigdalele sunt un fel de turtiţe cu nucă. La Iaşi chiar se cheamă prico-nuci şi sunt ca nişte căpăcele cu cremă între ele. Aici sunt ca nişte turtiţe. Mi s-a făcut pofta de pricomigdale şi duminică am ieşit pentru un sfert de oră până la cofetăria Georgies de pe Moşilor. Când am venit prima dată în Bucureşti obişnuiam să îmi iau pricomigdale de la Georgies de 50 de mii. Erau taaaare bune. Acum au aproximativ acelaşi gust, doar că erau mai tari. Asta e dacă duminică ne-am găsit şi noi să cumpărăm pricomigdale!!!

March 20, 2009

Noua eră la PNL

Crin Antonescu este noul preşedinte al liberalilor. Nu ştiu dacă să ma bucur sau să plâng. Să plâng că nu a ieşit Tăriceanu sau să râd că Antonescu a ieşit preşedinte doar pentru ca a avut susţinerea moldovenilor conduşi de Relu Fenechiu... Cred că am să plâng totuşi. Ţin în continuare cu Călin Popescu Tăriceanu şi cred că doar el se poate pune cu Băsescu la prezidenţiale...

Ipocrizie

Tot ce deschid astazi, bloguri, tv si ziare online, imi aminteste ca a murit Ion Dolanescu. Nu vi se pare deplasat domnilor? Adica pana mai ieri aparea pe mijloacele enumerate mai sus doar daca isi dezvelea o buca sau daca dadea fiul lui vreo duma la conferintele de presa si acu umpleti tot cu Dolanescu? Lasati-l sa se odihneasca in pace. P.S. Eu zic sa pregatiti necroloagele, mai avem cativa artisti batrani sau prin spitale...

March 18, 2009

Cat de jos poate sa coboare un jurnalist?

Să spunem că ești un jurnalist destul de cunoscut in Romania, ai fost şi ești seful mai multor instituţii de presa, te lauzi cu trecutul tău petrecut prin redacțiile străine şi ești în drum spre Palatul Cotroceni să îl intervievezi pe Traian Băsescu. Ce simţi? E cumva normal ca cineva de talia ta sa ia interviu şefului statului, da nu e normal ca şeful statului să şteargă podelele cu tine şi tu să nu ripostezi. Deloc. Ba mai rău să te apuci să pupi acolo unde el a scuipat. Şi pentru ce? Ești un jurnalist renumit, ştie toată ţara ce poți face, eşti şeful atâtor oameni şi ești cel mai îndreptăţit dintr-un trust întreg să îl intervievezi pe şeful statului... Păcat... Nu înțelegeți ce spun? Căutaţi cel mai recent interviu al preşedintelui Traian Băsescu... P.S. Mârletul care nu isi poate ţine opiniile pentru el este rugat sa o stearga de la blogul asta. Mai spun inca o data că opiniile exprimate aici nu au nimic de-a face cu trustul unde prestez la un moment dat...

March 17, 2009

Razboiul divelor

Viaţa privată a Mihaelei Rădulescu este pe toate televiziunile şi pe toate site-urile. În buna regulă a războiului divelor acum ne aşteptăm ca şi Andreea Marin să divorţeze cu scandal de Ştefan Bănica Junior. Şi ştiind trecutul de "bătăuş" al juniorului nici nu ar fi prea greu...

March 16, 2009

Initiez o leapsa

A inceput destul de inofensiv. Prieteul Danut imi aducea cate unul de pe unde mergea. Apoi am inceput si eu sa calatoresc si mi-am luat mai multe, iar acum frigiderul meu arata asa...
...si am inceput sa il decorez si pe cel al parintilor mei. Leapsa pe care o initiez eu este legata de magnetii de frigider. Cum arata frigiderul vostru decorat cu magneti?
O dau mai departe lui Andrei, Marian, Ciprian, Traian si tuturor celor care vor sa o preia...cei care nu au magneti de frigider ar putea sa puna doar un frigider gol:D(adica fara magneti), mai stiu unii care isi pun magnetii pe hota, leapsa le este si lor adresata:)

Unghiile roz ale printisorului

Cu totii ne-am amuzat de articolul aparut pe AF despre Elena Basescu, in care printre altele era si confundata cu Monica Columbeanu...ne amuzam ca e chiar de amuzat si tot de amuzat este raspunsul dat de "fata lu tata". Ne amuzam asa pana ne trezim cu ea europarlamentar si cu Elena Udrea prim-ministru, ce credeti ca nu se va intampla???
Ei bine un subiect de amuzament pentru englezi de aceasta data sunt unghiile roz ale printului Harry, al treilea in succesiunea la tronul Angliei. Printul a aparut intr-un club cu o manechiura impecabila la mana stanga, numai ca era roz siclam... Acum pot doar sa speculez si sa spun ca eventual prietena lui i-a pictat unghiile intr-un joc ciudat probabil erotic sau printul Harry a pierdut un pariu si asta era pedeapsa...da ce e cu chiloteii roz cu care s-a afisat in acelasi club? e tot un pariu pierdut sau printul Harry este cumva pierdut pentru toate fanele lui si trage spre fani?
Concluzia: unghiile roz se duc cu acetona, prostia cu ce se duce???

Cateva sfaturi pentru Londra - Concluzii

Cu acest post promit ca nu mai vorbesc cel putin o saptamana despre Londra...
O concluzie este ca trebuie sa strang bani ca chestii ca Londra sa se repete si cand se repeta sa fim pregatiti. Nu ca acum nu am fi fost. Am cheltuit aproximativ 2000 de lire, desi se putea si cu 1500. Dar nu ne-am oprit de la nimic, daca am gasit un pub fain am intrat indiferent de preturi, daca ni s-a facut foame am intrat in primul local indiferent de pret. Daca am vazut ceva fain de cumparat am cumparat, am facut si shopping la Debenhams-ul de pe Oxford Street, mi-am luat si dvd-uri, Alin si-a luat un joc si un elicopter cu telecomanda si bineinteles toate ghidurile pe care le-am gasit si toate cartile cu Londra mai de Doamne Ajuta. O chestie ciudata, in toate orasele pe unde am mai fost erau ghiduri la modul All in one. La Londra nu gaseai asa ceva sau daca gseai erau subtirele si cumva neglijente, in schimb la fiecare obiectiv pe care il vizitai gaseai ghiduri cu respectivul obiectiv destul de consistente. Am mai spus-o ca Londra este un oras turistic si practic iti trag toti banii de pe tine. O alta chestiune - la orice obiectiv turistic ti se faceau poze pe care erai invitat sa le cumperi la final. Erau intre 5 si 10 lire poza. La Madame Thousand sau la Tower Bridge am cumparat si noi pozele, in rest nu, da oricum a fost destul... Ghidurile costau intre 5 si 7 lire, iar noi am luat vreo 5. Cam da...preturile erau ceva de speriat. Londra chiar este cea mai scumpa capitala europeana. Incepand cu biletul de avion pentru o persoana, bani care nu intra in cei 2000, care costa 323 de euro dus intors, continuand cu cazarea care ne-a costat 423 de euro pentru 7 zile camera cu pat dublu... Trenul Heathrow Express 16.50 lire de persoana, este trenul care te duce de la aeroport la statia Paddington, noi am avut noroc ca stateam la 5 minute de statia Paddington. Apoi 22 de lire de persoana pentru 48 de ore cu autobuzul turistic descoperit, calatorie la care am primit o croaziera gratis :), 25 de lire abonamentul la metrou pentru o saptamana pentru o persoana. Eu recomand metroul pentru a circula prin Londra. Gasesti harti ale metroului la fiecare statie, grtis, iar mie mi-a luat cam o zi sa ma prind pe unde sa merg. Apoi o masa pentru patru persoane costa in medie intre 50 si 70 de lire, depinde de restaurant, am mai scris ca la capitolul asta nu ne-am calculat, la modul ca nu am cautat ce e mai ieftin. De cele mai multe ori pe nota de plata nu e trecut bacsisul. Eu am observat ca daca dai peste o lira sunt extrem de multumiti, dar si cativa penny sunt ok... Bine nu unul, doi... Intrarile la muzee: Palatul Kensington – 12.50 lire de persoana. Eu va recomand sa va interesati ce expozitie este, daca e Debutants mai bine ziceti pas. Westminster Abbey – 10 lire de persoana. Merita... Muzeul Transportului Londonez – 8 lire de persoana si o donatie de 2 lire pentru ca ne-au anuntat ca muzeul se autofinanteaza:D Madame Tussands si London Eye – 34.26 lire de persoana. La unele muzee gasesti sa iei bilet comun pentru mai multe obiective si e putin mai ieftin decat daca le iei separat. In cazul nostru cu vreo 2 lire mai ieftin. La madame Tussands am dat 8 lire pe o fotografie cu mutra noastra intr-un taxi... British Museum – gratis da costa 9 lire un audio guide. Adica doua audio guide generale si unul pentru Parthenon. Nu este absolut necesar, dar daca vrei sa si intelegi ce vezi acolo este bun... Muzeul de razboi – gratis si 5 lire audio guide. Alin nu si-a luat si a inteles cam tot Turnul Londrei – 17 lire de persoana plus o lira pe care am bagat-o sa ma uit pe un ochean Tower Bridge – 6 lire de persoana, care include si sala motoarelor, dar pentru o poza am dat 7 lire, de fapt pentru trei poze si un magnet cu mutra noastra. Catedrala Sf Paul – 22 de lire de persoana Suvenirurile erau destul de scumpute. De aceea va recomand sa luat ghiduri sau magneti sau orice altceva de la magazinele obiectivelor turistice. Sunt cu o lira doua mai ieftine. De asemenea in centru sunt mai scumpe decat in cartiere si cu siguranta gasesti suveniruri si in cartiere. De exemplu unde stateam noi era un cartier de hoteluri si aveau suveniruri la supermarket-urile din zona mult mai ieftine decat in centru. O alta concluzie e ca trebuie sa iei viata asa cum vine si cu cat irosesti mai putini nervi cu atat mai bine. De exemplu acum sunt “pedepsita” pentru ca mi-am luat concediu intr-o perioada in care nu se iau concedii si voi presta inca doua saptamani pe tura de seara...nu ma mai oftic ca nu are sens, plus ca roata e rotunda si se intoarce mai totdeauna...nu te stresezi nu ai riduri...daca doar asta e problema ma duc la Londra sau oriunde altundeva de cat mai multe ori... O alta este ca ocazii ca cea de a pleca intr-o tara straina sau oriunde nu trebuie ratate. Pe bune ca acum sunt mult mai linistita si ma concentrez mai bine...cred ca o iesire este benefica...chiar ma intreb de ce nu am facut chestia asta mai des... Si ultima concluzie...banii vin si se duc, chiar nu am nici o frustrare ca poate cu 2000 de lire, echivalentul a aproximativ 2000 de euro imi puteam lua o masina la mana a doua sau puteau fi baza pentru un alt lucru mare pe care planuiam sa il luam...

March 13, 2009

Londra fara instructiuni de folosire - Ziua 8

Ultima zi a insemnat mic dejun si plecarea la aeroport si zborul inapoi. In ultima zi am descoperit ca hotelul avea lift. Nu mergea, ca ne-ar fi folosit la coborat bagajele burdusite de carti si cadouri. Spre aeroport am luat Heathrow Express – 15 minute, iar la aerport era sa mi se faca rau ca am dat 80 de lire pentru 7 kilograme in plus la bagaje. Fiecare bagaj trebuia sa aiba 20 de kilograme. Daca stiam mai cumparam un troller, ca nu conta cate bagaje ai ci ca fiecare sa aiba mai putin de 20 de kilograme. Ale noastre aveau 21 si ceva si 25 si ceva – 80 de lire – aproximativ 3 milioane 200. Am gasit un duty free de unde mi-am luat zahar negru si un parfumel pentru Alin si am gasit si un net cafe unde am mai pierdut din timp. Avionul a fost ok si zborul a fost destul de lin, chiar daca pe deasupra Romaniei am gasit si turbulente. Prima chestie nasoala ni s-a intamplat pe aeroportul din Romania, Otopeni. Asteptam bagajele, au venit jumatate si apoi banda s-a oprit. Si noi si altii asteptam pe acolo si normal ca ne ofticam, cand vad cu coada ochiului trollerul meu se invartea pe o alta banda pe care scria Belgrad. Nu stiam daca e al meu, insa cand l-am vazut si pe al lui Alin am stiut cu siguranta ca sunt ale noastre, chiar daca nu inteleg nici acum de ce bagajele noastre veneau de la Belgrad. Am avut o cumpana...chiar credeam ca ne-au pierdut astia bagajele... Ne-au asteptat Danut si Delia cu care am si degustat coniacul pe care si l-a luat Alin din duty free si ne-am uitat la poze... Am mai spus ca imi pare rau ca am plecat din Londra??? Oricum recunosc ca nu m-as muta acolo, e un oras fain de vizitat, ca orice alt oras si Bucurestiul era fain la prima mea vizita, dar Londra este totusi un oras prea haotic pentru mine... Totusi as mai merge inca cel putin o data, chiar daca am vizitat foarte mult, am scapat multe, dar nu regret nimic...
Pe pista ne asteptam randul sa decolam
Deasupra Angliei
Gheata pe geamuri la peste 10.000 de metri Asta este ceea ce am ratat...daca mai stateam o zi mergeam si noi:(

Londra fara instructiuni de folosire - Ziua 7

Catedrala Sfantul Paul. O cladire pe care am remarcat-o din prima zi, dar am ajuns sa o vizitez in ultima. Este foarte mare, nu are prea multe cadavre (bine are o cripta ticsita cu morminte si trebuie sa treci printr-o parte a criptei pentru a ajunge la magazinul cu suveniruri), are unul dintre cele mai faine tavane pe care le-am vazut si daca urcai aproximativ 300 de trepte ajungeai in cupola de unde puteai face fotografii panoramei orasului. Desi am ezitat primele 300 de trepte le-am urcat destul de usor, erau de fapt 150 pentru ca aratau ca jumatate de treapta. Cand am ajuns in cupola am aflat ca daca mai urci alte 200 de trepte ajungi la locul de unde se vede orasul. M-a incurajat un ghid ca nu e greu si ca ma pot intoarce cand vreau si am pornit sa le urc. Era un coridor stramt si scarile erau mici si in spirala, da din loc in loc erau banci de care am profitat la maximum. Sus nu am stat prea mult si mi s-a parut ca Londra nu e extrem de spectaculoasa privita de sus, dar urcarea celor peste 400 de trepte o consider o realizare importanta personala. In fata catedralei este o statuie foarte frumoasa a reginei Anna. Ghidul de pe autobuz (va amintiti sper ca in prima zi am mers cu un autobuz special pentru turisti, din ala descoperit) spunea ca initial a fost proiectata sa se uite inspre strada, dar cand au asezat-o pe soclu se uita spre un pub. Cu atat mai bine, spunea ghidul, ca ii cam placea sa traga la masea... O fi adevarat nu o fi este o intamplare hazlie pe care mi-am gandit sa v-o spun... Dupa catedrala am bantuit pe strazi in cautatea cartierului Soho. Cred ca l-am gasit, desi in ghid am citit ca trebuie sa fie si o piata. De piata nu am dat, in schimb mai toate localurile si magazinele aveau Soho in titlu. Am gasit in schimb un magazinas foarte fain vintage. Alin chiar vroia sa cumparam afise la pe punem prin sufragerie... Cam greu de transportat si cam chicios...
Statuie din piata Peternoster - este pe drumul de la metrou la Catedrala
Catedrala Sf Paul
Tavanul catedralei
In cupola de unde se vedea orasul
Regina Ana
Statuile astea sunt pe Regent Street deasupra unei cladiri, par ca sar in strada...

Londra fara instructiuni de folosire - Ziua 6

Tower Bridge. Mie una mi-a placut, mi-a adus aminte de manualele de engleza din liceu. A urmat Turnul Londrei, pe care eu mi-l inchipuiam fix ca un turn, e de fapt un ansamblu arhitectural in care noi am stat vreo patru ore. Apoi London Eye - o roata gigantica din care vezi tot orasul, din pacate am fost seara si desi privelisrea era faina, nu recunosteam nimic. Apoi shopping. Tocmai luasem salariul... Oxford street, magazinul Disney cu cadouri pentru copii si Debenhams cu cadouri pentru mine. Doua bluze si un pantalon eu, patru tricouri, pantaloni si geaca Alin, scurtut 200 de euro.
La iesirea de metrou spre Tower Bridge am gasit statuia lui Traian
Tower Bridge intr-o lumina albastra. Alin lasase setarile aparatului putin incurcate si cum eu nu ma pricep am facut fotografia asa. Mie una imi place...
Pe Tower Bridge - Podul Turnului are probabil denumirea asta pentru ca este langa Turnul Londrei
Sper ca se vede ce lucratura presupune podul asta...
Asa arata podul pe dinauntru
Vizita include si sala motoarelor. Pe mine una nu m-a dat pe spate, dar baietii au fost incantati
Podul in diverse unghiuri si lumini
Aici ma dureau picioarele si nu mai stiam unde mergem...de aici si mutra pe care mi-am tras-o
Si ca sa dreg fotografia anterioara am facut si o fotografie cu Alin, demna de pus in album:)
Podul Turnului in intregime fotografiat de pe malul Tamisei din fata Turnului Londrei
In interiorul turnului cu audio guide-ul la urechi
In interiorul turnului erau omuleti care iti povesteau cum se apara un turn, ba chiar faceau si demonstratii cu tunuri si arbalete...foarte fain si educativ si cred ca in acest fel atrag cat mai multi oameni tineri spre obiectivele turistice. Fata din fotografie la povestea turistilor cum se pot apara pe timp de razboi doar cu o ghioaga si sa stiti ca erau destui care sa o asculte
Baiatul de aici le explica turistilor cum se pune corect scara pe o fortificatie astfel incat in timpul unui asediu cei din castel sa nu o poata darama. O joaca de copii, dar din nou erau destui oameni care sa asculte povestile si unii chiar s-au implicat in joaca...
Celebrii corbi de la Turnul Londrei. Legenda spune ca atunci cand corbii vor parasi turnul regalitatea se va prabusi. In acest moment sunt in turn 6, desi eu am numarat 7, de care se ocupa Maestrul corbilor... Se spune ca traiesc 25 de ani, iar cei din turn au aripile taiate pentru a nu zbura de acolo...
Desi imi e frica de pasari m-am apropiat de corbi, poza a fost facuta de la distanta de un metru, poate si mai putin...pareau foarte pasnici... In fortificatii
Cladirea principala a turnului, Turnul Alb, construit in 1078 pentru a gazdui armurile si armele
Poza de grup in fata Turnului Alb, dupa ce am mancat la restaurantul turnului una dintre cele mai bune mese...
Nu stiu de ce imi place poza asta...
Turnul Alb din fata...
In fortificatii
Corbii aveau custile lor, destul de bine utilate... Poza din London Eye
Big Ben fotografiat din London Eye Catedrala Sf. Paul fotografiata din London Eye
Parlamentul
Cat ne-am dat noi cu Ochiul Radu si Iulia au cautat Teatrul Globe unde s-au jucat piesele lui Shakespeare
There was an error in this gadget