Translate

October 31, 2008

Reportofoane pentru jurnalisti

Ieri am fost la lansarea Liberty Center, lansarea pentru jurnalisti. Ocazie cu care am mai barfit cu Isa, am mai pus tara la cale si am plecat acasa. Cand sa plecam obisnuitele cadouase care se cuvin unei astfel de lansari. Am luat punguta, am vizitat patinuarul si cinematograful 3D si am plecat dupa semnaturi, asa cum am scris in postul anterior. In taxi curioase cum suntem deschidem punguta sa vedem ce e acolo. Un reportofon. Olympus. Acu nu ma indoiesc de buna intentie a organizatorilor si nici nu e frumos sa critici pe cineva care tocami ti-a dat un dar. DAR, totusi sa dai reportofoane la jurnalisti??? Nu tu o agenda acolo, nu tu un material promotional...un reportofon. OK nu zic nu, bun si ala, pentru ca de bun jurnalist ce sunt nici reportofon nu am, da totusi...
In rest mie mall-ul mi-a placut. Cea mai tare chestie vor fi magazinele Sprider, despre care am inteles ca sunt ceva mai mari decat cele de la City Mall. Apoi ar mai fi cinematograful 3D si poate si patinuarul, desi patinuarul era cam micut...un singur inconvenient are Mall-ul asta. E in Rahova...pai cine ajunge in Rahova???
P.S.Fotografiile sunt de pe CD-ul de prezentare atasat mapei de presa:))

October 30, 2008

Noutati

Ca sa nu spuneti ca am parasit blogul va dau cateva noutati din viata mea, desi tinand cont ca in ultimele saptamani am dormit 4 ore pe noapte si am muncit o tona, nu prea ar fi mare lucru de povestit. La radio treaba s-a aranjat. Voi da stiri de la 10 la 16 in fiecare zi de luni pana vineri. Si pentru ca ne relansam am prins cateva ore libere si mi-am facut o parte din lichidarea din Antena. Adica o foaie pe care trebuie sa strang aproximativ 25 de semnaturi. Am umblat azi de mi-a venit rau, da sper maine sa o dau gata. Nu stiu cat de repede m-am angajat in antena, da tare-i greu sa pleci de acolo. Si toata lumea ma intreba de ce nu am ales ZU. Chiar asa de ce nu l-oi fi ales??? In alta ordine de idei incep sa ma acomodez cu Casa Presei. O hardughie de cladire cu culoare si tablouri comunistice care miroase a ziare din zori si pana in fierul noptii. Am fost pe terasa, am fost la Bili's(o crasma penala unde se mananca bine si ieftin), am achizitionat haine de la Tusa Vetuta(un magazin cu haine indiene, arabesti si altele asemenea), am mancat la Gregory's si mai ales am muncit. Da cred ca pentru o provinciala cum sunt eu sa lucrezi in tocmai Casa Presei ar trebui sa fie ceva foarte tare. Nu stiu de ce nu vad eu la fel problema. Da mai e timp...
PS: cred ca m-am molipsit de la Budapesta. Am descoperit berea Beck's cu lamaie, care imi place taaaaaaaare mult. Ma imbat destul de repede si apoi ma culc...
PS: fotografia de jos este in redactie si cum puteti vedea port o bluza de la Tusa Vetuta:))

Violet is the new black sau Cum sa nu te imbraci cand mergi la Cora

Ati observat ca hipermarketul Cora Pantelimon (dar cred ca se aplica si celorlalte hipermarketuri) devine seara sau in week-end un fel de Mall sau un fel de McDonalds Dristor sau un fel de "la sosea" de pe vremuri? Fetite si baietei isi etaleaza calitatile si potentele financiare in food court de parca ar fi pe cine stie ce podium de la Milano sau in cine stie ce magazin de fite? Sa te fereasca Dumnezeu sa vrei sa bei sambata seara un cico la Cora. Nu poti pentru ca esti pe terenul lor si e clar ca trebuie sa te cari...cine iti da tie voie sa vii cu carutul la mancare??? Dupa aceasta introducere va spun ca nu stiu ce ne-a apucat sa mergem in week-end pe la un 3(adica 15) in Cora. Si mai mult nu stiu ce m-a apucat de am vrut sa mananc o inghetata, da nu era nici un loc liber. Asa ca m-am asezat pe fantana si am observat multimea. Si dupa ce am observat iata niste sfaturi pentru populatia pantelimonului umblatoare prin Cora: Pentru domnisoare - ca sa nu le spunem pupeze:
  1. Daca tot iesi in oras in week-end fa un pustiu de bine si spala-te pe cap. Un par imputit, prins intr-o coada de cal la spate spune despre tine ce nu ai vrea sa spuna
  2. Cerceii. A trecut moda "cu cat mai mari cu atat mai bine". Daca cerceii depasesc dimensiunile unui colier e clar. Ai o problema...
  3. Soldurile/sunculitele. E de preferat sa le ascunzi. Daca totusi vrei sa le scoti la iveala, fa-o si tu vara, altfel la 10 grade (cate erau sambata in Bucuresti) risti sa prinzi doar o pneumonie
  4. Culorile. Nu poti pune pe tine mai mult de trei culori. Numara-le daca sunt patru arati ca o sorcova. Daca ai un articol de vestimentatie colorat, celelalte e musai sa fie de o culoare. Carourile NU se asorteaza cu alte carouri, carourile NU se asorteaza cu dungile, iar dungile NU se asorteaza cu alte dungi. De asemenea culorile trebuie sa circule. Adica daca in partea superioara a corpului ai o culoare si in partea inferioara trebuie sa se regaseasca aceeasi culoare. Exemplu: ai niste pantofi mortali rosii, dar nu ai o tinuta la care sa ii asortezi. Imbraca-te in negru sau maro si poarta o esarfa rosie sau cercei si bratara rosii. De asemenea o alta greseala e sa asortezi o culoare cu o nuanta a aceleiasi culori. Mai bine nu mai circula culoarea si iesi mai decent decat iarasi sa arati ca o sorcova
  5. Cizmele de cauciuc. Normal ar fi sa fie colorate, daca sunt din alea de worker la Obor ma retrag. Alea se potrivesc doar cu nitel noroi pe talpa. Da cum cizmele de cauciuc sunt in voga la Cora iata: daca ai picioare subtiri renunta la cizme. Da nasol scoabe in barci. Daca sunt colorate, chiar si din cauciuc trebuie asortate cu geanta. Am vazut una cu cizme de cauciuc si geanta de piele. E doar o himera ca geanta neagra de piele se potriveste la orice...
  6. Cureaua. Am observat ca se poarta curelele late, care NU merg la blugi, si curelele cu catarama mare. Acu si catarama asta, daca e interesanta e OK, dar daca e in forma de CK te rog ia-ti si o pereche de ochelari de aceeasi firma ci iti fac eu cadou un tricou DE COCALAR

Si apropo de cocalari/domni

  1. Daca e musai sa porti camasa in Cora, nu o mai indesa in pantalonii de trening
  2. Pantalonii de trening. Ca sunt murdari nu ar fi chiar o problema, da incearca sa asortezi chilotii la ei in asa fel incat daca ai o gaura in cur sa nu para ca ti se vad chilotii pe acolo
  3. Daca tot vii in trening nu purta pantofi. Treningul egal sport, ori la sport ce porti? ADIDASI
  4. Acum adidasii sunt de mai multe feluri, dar daca tu ai un metru cu bataie pe cantar, te rog eu mult nu-ti lua adidasi cu perne de aer. Te rog eu...DA
  5. Sau in fine ia-ti adidasi cu perne de aer, da renunta la pantofii cu varful ascutit si coroiat. Sunt de cel mai mare prost gust, iar pantofii albi fara nici o nunta prin preajma...

Spuneam ca movul este noul negru. Da nu movul ala toparlanesco-strident ci movul ala inchis, un pic spre visiniu. Numai ca ceea ce nu inteleg eu e de ce daca magazinele au adoptat moda cu movul nu gasesti geanta si pantofi aceeasi culoare???

In alta ordine de idei...daca vedeti niste balerini mov inchis va rog da-ti un tar. Marimea 38 sa fie si ii achizitionez imediat.

Sper ca v-au fost de un real folos sfaturile mele...aaaa... si inca unul: NU MERGETI SAMBATA IN CORA

October 25, 2008

Alin a facut bors de fasole

Nu am prins procedeul de la inceput. Din cate am inteles am aparut undeva pe final, "la ultimul clocot", dupa care se pune verdeata...

...pe care o taie in aceasta fotografie Alin

Apoi pune nu stiu ce, un condiment presupun...

Mai gusta
Si iar gusta...de data asta asistat de Dea
Iar produsul final este asta. Va garantez ca e mai gustos decat pare, chiar daca ieri am tras un smotru sa indepartez de pe aragaz si chiar de pe pereti efectele gatitului....

October 24, 2008

Targ la Muzeul Satului

Ce poate fi mai frumos intr-o zi racoroasa de toamna decat sa stai si sa cugeti pe o bancuta in Muzeul Satului in timp ce musti cu sete dintr-un kurtos colac?

Muzeul Satului se transforma. Asta este o casa in reconstructie...

"Pomi" din acestia cu oale am vazut si la Muzeul Maramuresului din Sighetul Marmatiei
Imi place Bucurestiul impodobit cu crizanteme din alea mici si am vazut ca si Muzeul Satului are aceeasi impodobeala
Chiar inainte sa fac fotografia asta mi-am dat seama ca a venit toamna. Astazi, pentru prima data anul asta, mi-a fost frig.
Si moara este in reconstructie. Mi se pare foarte faina ideea de a reconstrui parti ale caselor care sunt degradate. Sunt curioasa cum ii vor da totusi patina...

October 23, 2008

Salutare salutare

Imi pun cenusa in cap ca nu am mai scris nimic aici, da chiar nu am avut timp. Si cred ca in continuare nu voi avea asa ca fiti pregatiti sa vedeti acest post multe zile de acum incolo. Desi cam miros week-end-ul si cred ca atunci voi aduna ceva informatii sa va scriu. Ce am facut? Am muncit. Cei care probabil m-au invidiat ca in septembrie am stat acasa pe banii lui Vantu sa stea linistiti ca in octombrie si-a scos parleala. Am lucrat si de la 4 dimineata si de la 10 si voi lucra si de la 15, in ture ca croitoresele 8 ore. Un mare rahat din care incerc sa scap da nu am unde. Deocamdata o promovare nu se vede mult timp de acum incolo si probabil ca in program dintr-asta voi termina anul, asta daca nu ma depresez, imi strang catrafusele si plec. Nu am scris saptamana trecuta si nici asta pentru ca m-am depresat rau de tot, cu bocit in pat, cu uitat pe pereti, cu sunat Eliza pentru linisteala... Imi pare rau ca a fost la mine Alina si nici nu am apucat sa stam ca fetele, ca eu dormeam. Stiu ca am deja o experienta si nu ar trebui sa trag ca boul in jug, da imi plac al naibi de mult oamenii, imi place atmosfera si numai de asta le mai dau cateva zile. Dupa aia... In alta ordine de idei, Alin este foarte cumintel, de patru zile spala vasele, asa ca sa il scuipati de deochi. Dea e cam trista ca nu stam si noi sa vorbim, sa ne plimbam, da sper sa recuperez in week-end. In rest totul e ok pe partea asta, ca daca nu ar fi probabil ca as claca si as merge la mama pe cuptior, unde de altfel mi-am dorit sa ajung toate zilele astea. Cam asta ar fi. Va mai scriu printre picaturi...

October 17, 2008

Si chiar de la News FM

Cautam nu stiu ce pe net si dau de urmatoarea descriere a noului post de radio la care lucrez: Cu o echipa formata din 16 jurnalisti si sase tehnicieni si cu o grila de programe proprii, noul post de radio al trustului lui Sorin Ovidiu Vantu, Realitatea FM, va incepe sa emita de saptamana viitoare. Seful noului proiect este Calin Husar, directorul diviziei radio din grup, iar directorul de programe este Teodor Tita. In plus, mare parte din echipa editoriala este formata din jurnalisti care au lucrat la BBC, la care se adauga voci de la RFI, de la Europa FM si chiar de la fostul canal News FM.
Ei uite ca dupa toate la la-urile despre Realitatea FM si BBC, apare mic acolo la coada si ceva despre mine. E adevarat nu sunt vedeta (inca) da probabil ca da bine sa apara si ceva de News FM. Apropo stiati ca la ultimele sondaje ne-am batut concurentul direct, Smart FM(sa ma exlic, Smart se vrea un radio de informatii si se lansase relativ aproape de lansarea News-ului), chiar daca noi de aproximativ doua luni nu mai emiteam???

October 16, 2008

Saltati de la conferintele de presa

Ieri Victor Atanasie Stanculescu a fost arestat dupa ce a tinut o conferinta de presa. Astazi selectionearul echipei nationale de fotbal, Victor Pitrca a fost ridicat de DNA de pe aeroport chiar inaintea conferintei de presa normale cumva dupa meciul cu echipa X(scuze da fotbalul nu este marea mea pasiune). Ca presa a devenit o putere in stat nu cred ca mai contesta nimeni. De la manipularea grosolana in direct din zilele revolutiei si pana acum totul se face live, totul este dezbatut la televizor, totul este facut in asa fel incat sa fie la tv, am scris in postul despre parlament ca secretarul general al camerei deputatilor a dat citire unui anunt doar pentru televiziuni. Politicienii par sa-si fi insusit acest lucru destul de bine. Sunt unii care nu incep conferinta de presa pana nu ii spun toti operatorii ca sunt gata. Sau altii (gen Basel) care ies la 19 seara in conferinte de presa ca sa prinda principala editie a stirilor, stiut fiind ca televiziunile de stiri au un buletin important la 18, iar celelalte la 19. Sunt politicieni care stau mai mult la tv decat in parlament sau la comisii. Sunt politicieni care stiu ce sa faca cu o lavaliera, dau indicatii la machiaj sau stiu sa stea cuminti cand e camera pe ei. Cred ca pana si Tata Leana cand are o problema striga - "Sa vina televiziunile...". Pe scurt daca nu esti la TV nu prea existi. Bine sunt si cariere distruse de excesiva mediatizare, un exemplu care imi vine acum in cap este Ana Birchal...nimeni nu stie ce a facut ea ca poltician, dar datorita presei toata lumea stie ce a facut ea intr-o masina...cu un anumit domn... Sau credeti ca daca in perioada de glorie a CNSAS-ului nu stateau televiziunile pe scari la consiliu Mona Musca nu ar fi scapat basma curata? Asa ca ce ne mai mira ca acum mai nou se aresteaza oameni la conferintele de presa... Problema este un pic alta. In cazul lui Stanculescu(ca la Piturca nu ma bag), in conditiile in care nimeni nu i-a prins pe teroristi si practic nu s-a gasit nici un vinovat pentru Revolutia din '89, putem cansidera ca un inceput dezvaluirile? Sa credem ca autoritatile in sfarsit isi fac datoria? Sa credem ca la un moment dat vom afla adevarul?

October 14, 2008

Vreau sa ma fac parlamentar

O parte din munca de promovare a noului post la care lucrez presupune difuzarea pe Realitatea TV a unor montaje cu noi cei din radio. Asa ca astazi a trebuit sa ma duc in Parlament sa simulez ca fac treaba. Concret un operator se fataia dupa mine si imi tragea tot felul de cadre, eu cu reportofonul, eu cu microfonul, eu umbland la reportofon, eu cu parlamentarii, eu la bufet, eu cu un televizor... in fine ati prins ideea. (Sa nu ma intrebati cand se difuzeaza ca habar nu am) Si pentru ca am avut permis de o zi de a ma plimba prin parlament am profitat si am asistat la sedinta camerelor reunite care urmau sa il valideze pe Vacaroiu la Curtea de Conturi. Ce m-a uimit a fost ca la final Valeriu Zgonea a citit anuntul de numire unei sali goale. Iubitii nostri parlamentari au votat si apoi s-au raspandit prin cladire. Colegii mei de la alte radio-uri si televiziuni m-au asigurat ca asa se intampla de obicei si ca se face un anunt mai mult pentru televiziuni decat pentru parlamentari, ca doar ei oricum stiu ce iese. Si inca o chestie mancarea de la bufet e buna si relativ ieftina... Revenind la titlu...Cred ca la alegerile astea e un pic prea tarziu, da la viitoarele ce ziceti? Ma vedeti parlamentar?

Desi nu e prima data cand calc prin Casa Poporului, da mie una chiar imi place cladirea. OK stiu e hidoasa, e comunistica, e enorma, da uitati-va la tavan...nu e fain?

October 12, 2008

America's vote

Chiar credeti ca americanii ar vota un negru la Casa Alba si ar accepta sa fie condusi de un negru? O varianta am gasit pe blogul lui Vlad Petreanu. Voi ce credeti?

October 10, 2008

Am tara pe care o merit

In ultima perioada ma tot implic in polemici idioate de dragul polemicii, polemici din care de cele mai multe ori nu iese nimic, dar ajung foarte repede la momentul critic in care o prietenie se poate rupe. A fost una pe blog acum cateva zile cu Andrei, iar ieri un alt prieten a incercat sa ma convinga de un anumit lucru. Nu sunt usor de convins, as spune mai degraba ca sunt omul care face pe dos tocmai pentru a vedea cum e. Si totusi respectivul continua. Si pentru ca degenerase in asa hal am decis sa spun ca el si sa gandesc ca mine si toata lumea sa fie fericita. Alin a zis ca desteptul cedeaza primul, eu nu vreau sa merg pana acolo. Subiectul era nivelul de trai din Romania si ce fain ar fi sa emigram. Ei uite ca eu nu consider fain sa emigram. Nu vreau sa plec din Romania si cu atat mai mult nu simpatizez cu cei care vor sa o faca. Sa facem o distinctie aici, e cumva ok sa pleci la studii pentru o perioada, sa pleci cu un anumit scop pentru o perioada determinata, da nu despre asta era vorba. Momentul critic a fost cand prietenul meu a zis "Pai sa stii ca tu ai tara pe care o meriti". Tonul cu care a zis-o m-ar fi facut in alte circumstante sa ma ridic si sa plec sau pentru ca eram la mine acasa l-as fi dat afara. Da e un baiat bun, un prieten devotat si nu merita sa ne certam de la atata lucru. Si pentru ca in astfel de situatii am tendinta sa te bat cu propriile argumente, l-am facut sa inteleaga cumva ca el ar pleca din tara pentru ca e o fita acum sa pleci din tara. Serviciu bun are, plateste o chirie modica undeva in centru, are o prietena draguta care la fel castiga bine si vrea sa isi ia casa. Astea pe plan material. Nu este asuprit in nici un fel, isi poate exprima ideile si valorile cu voce tare si nu ii da nimeni in cap. Poate avansa in cariera. Ok nu castiga aceeasi bani pe care i-ar putea castiga in America, da nici nu a trait o luna acolo sa vada daca respectivii bani i-ar ajunge de chirie, masina, mancare... Pai si atunci ce motive ar avea? Cu el a fost remiza. Da mi-a ramas in cap fraza lui - Ai tara pe care o meriti - si la urma urmei ce e asa de rau la tara asta?

October 9, 2008

Ne lansam pe 20 octombrie

Noul post de radio la care lucrez se va lansa pe 20 octombrie. A aparut deja in presa si se pare ca data e batuta in cuie, chiar daca minusuri ar mai fi o groaza. E un alt news radio, bine de data asta se cheama news and talk, la care ma bag. Eu sper sa fie ultimul pentru ca sincer cred ca un astfel de radio isi are locul pe piata. Eu voi lucra la emisiunea de dimineata, ce se vrea a fi o emblema a noului post. Emisiunea va fi realizata de Filip Standavid si Catalin Striblea, o mai veche cunostinta a mea de pe vremea Radio Iasi. Eu voi veni cu mici inserturi de 1-2 minute si poate mai incolo ma bag si la ceva mai mare. Deocamdata mai multe amanunte nu pot sa dau, nu pentru ca nu am voie ci pentru ca nu mai stiu. Probabil ca va fi o lansare. Probabil ca va fi o campanie. Dar deocamdata noi, astia micii, nu stim nimic. Da imediat ce aflu va anunt.

October 7, 2008

Nunta la care am furat mireasa

Am mai scris ca trebuie sa ma duc la nunta, ca am venit obosita dupa nunta, da nu am scris de nunta. Nunta unor prieteni dragi mie. Carla si Cristi. O nunta despre care acum patru ani as fi jurat ca nu ar putea avea loc si totusi Cineva acolo sus a vrut ca noi sa mergem sa ne veselim la nunta lor. Eu am fost singura si oricat de obositor ar fi fost nu as fi ratat nunta asta niciodata. Carla e sora mai mare a prietenei mele din copilarie, e sora mai mare pe care eu in copilarie nu o puteam suporta pentru ca mereu o lua pe Mirela de la joaca. In perioada facultatii m-am apropiat de ea, pentru ca era colega cu fratele lui Alin si pentru ca frecventam aceleasi cercuri. Am simtit-o de-a mea de atunci, ne lega ceva si nu se putea sa nu ajungem prietene. Cristi este omul care nu spune multe cuvinte, dar este omul pe care daca il suni in fierul noptii sa te scoata din rahat o face fara sa se gandeasca de doua ori. E un om special la care tin mult. Asa ca nu se putea sa lipsesc de la nunta asta.

Cununia religioasa a inceput la ora 16 la aceeasi biserica unde s-a cununat si Alina. A fost frumos si m-am chinuit sa nu imi dea lacrimile. Nu stiu ce am, la nunta Alinei, am plans de-a binelea. Seara pe la 21 am plecat la Casa Boiereasca. Un loc super fain pe care il vazusem doar din masina in drum spre Bucuresti. Am fost asezata la masa cu Ionut si Tita si cu Manuel. Am si dansat(lucru ciudat pentru mine), am barfit soacrele si intr-un final am furat mireasa.

Nu a fost nimic planificat. Ionut dansa cu Carla si Tita a ticluit planul. Am furat-o, am urcat-o in masina, am plimbat-o prin oras, am facut poze in Copou (de unde cred ca m-am ales cu mucii pe care mi-i suflu acu) si apoi am venit sa negociem. Nu stiu de unde s-a decis ca as putea sa negociez eu, cand in viata mea nu am negociat nimic. Nici macar salariul. Baietii vroiau whisky, iar eu vroiam cola si un cantec de la Cristi. Alesesem noi unul cu prostii in masina. Da am renuntat rapid la cantec. Si pentru ca nu stiu sa negociez am cerut din prima 10 sticle de whisky si 10 de cola. La care Cristi s-a priedut si negocierea a fost mai mult ce vrem noi si exact aia ne va da.

Normal ca dupa furaciune, baietii au trebuit sa o danseze in brate. Lucru mult mai greu decat as fi crezut.

Intr-un final m-am schimbat, ca imi cam era frig. Asa ca am pus aici si poza cu bluza John Rocha.

Asta e poza de final. A trebuit sa plec devreme, nu am prins nici tortul:(, da m-am simtit bine. Am fost intre prieteni si chiar am apucat sa vorbesc mai mult cu Ionut, pe care viata nu l-a schimbat asa de tare cum credeam eu. Le urez Casa de piatra mirilor si o viata frumoasa in care macar din cand in cand sa ne includa si pe noi. Si sa stiti ca insensibilului de Alin ii cam pare rau ca nu a putut sa vina.

October 6, 2008

Faza tare

Cum sa verifici cati dintre prietenii tai de pe mess iti sunt adevarati prieteni? Trimiti un mass mess prin care ceri sa ti se transfere credit spre un numar de telefon care nu e al tau. Cati oameni raspund cererii aia sunt prietenii tai adevarati.... Lasand gluma la o parte... Daca cineva va cere pe mess sa ii transferati credit un euro sau doi nu o faceti. E o farsa. Prietena mea Isa a patit-o. Cineva i-a furat id-ul de mess si s-a apucat sa trimita la prieteni rugaminti de a ii incarca cartela. Este o cartela, iar numarul spre care eram eu rugata sa transfer euro este 0752423501. Aveti grija...

Am imbatranit

In ultimele 72 de ore am dormit vreo 10. Sunt ca sedata, sunt obosita da nu pot sa adorm. Aventura mea cu nunta a fost extrem de obositoare, desi credeam ca ii voi face fata. Am plecat sambata la 18, am ajuns acasa la 23 am vorbit cu mama pana la 2 la 7 eram in picioare. Vorbit iar cu mama, venit Alina, plecat la 16 la biserica. De la 18 pana la 20 dormit printre pricaturi. Vorbit cu seful o ora la tel. Plecat la 21 la nunta. Ajuns la nunta la 21 si ceva. Plecat de acolo la 3. Stat pe intuneric pana la 5. Plecat cu trenul la 5.30. Dormit in tren fix doua ore, de la Vaslui la Tecuci. Sau poate am dormit mai putin si nu a oprit trenul in Barlad... Ajuns la Bucuresti la 11.30, plecat la sedinta, scapat de la sedinta dupa 5 ore, da cu salariul in banconte de 100 de mii in genta. Adormit cam o ora pana a venit Alin. Povestit toata povestea. Adormit pana la 7.30. Am aranjat si maine nu prestez la mogul. Asa ca ar trebui sa recuperez, da Dea nu are mancare deci voi executa o Cora... Imi e somn da nu pot sa adorm...cred ca am imbatranit... PS. Povestea cu nunta maine...da pana atunci va spun ca AM FURAT MIREASA

October 4, 2008

Plec

Iarasi plec, si cumva a cam inceput sa imi placa. Ma duc la o nunta. Prietenii mei nu raspund la telefoane, habar nu am la ce ora e biserica da eu la ora 18 sunt in tren. Nu mi-am facut programare la coafor, da mi-am cumparat toale. Nu stie nimeni ca eu vin, da totusi toti se asteapta ca eu sa fiu acolo. Da inainte de a pleca doua treburi. Ma tot intreaba lumea de ce nu imi pun reclame pe blog, ca vorba aia Zoso castiga din reclame pe blog cat nu castig eu intr-o luna. Pai rationamentul e cumva simplu. Placand de la motivul pentru care scriu eu acest blog. Pentru mama, pentru tata si pentru prietenii mei raspanditi prin lume. Deci la mine mai usor cu atacurile, injuraturile si stirile proaste care automat atrag omuleti. Desi citesc o gramada de bloguri nu pun prea des comentarii, pentru ca nu imi vine chiar tot timpul sa imi spun o parere. Deci nu ma cunoaste lumea, deci nu fac trafic. Nu fac trafic nu am utilizatori nu are sens sa imi pun reclame pe site. Plus ca mi se pare ca blogurile cu reclame nu arata la fel de personale ca al meu. Ca sa nu spun ca cu aproximativ 150 de vizitatori la doua zile eu sunt mai mult decat ok. Inseamna ca toti cei care trebuiau sa se uite s-au uitat pe blog si au aflat ce fac. A doua treaba cu slabitul...mai slabiti-ma ca pana nu gasesc eu vointa si puterea sa o fac nu o fac. Nu poti spune de maine slabesc ca nu o sa se intample. Deocamdata imi e ok asa, gasesc haine pentru mne, Alin ma place, mama ma iubesta, ca doar a ei sunt, asa ca mai usurel cu slabitul. Asta e pentru toate persoanele slabe din viata mea care de cate ori le vad se simt cumva datoare sa imi arate proprii colacei de pe burta in speranta ca eu le voi spune ca ai mei sunt mai mari. It will never happen. Si tot din spectrul asta mai slabiti-ma si cu maritisul si cu copii si cu treburile astea pe care cica o fata de 29 de ani ar fi trebuit sa le faca...

October 3, 2008

Perioada liceului

Am scris cam acum o luna ca am avut o semi-intalnire de 10 ani de la terminarea liceului. M-am bucurat ca ne-am intalnit desi nu imi amintesc sa fi avut multe contacte cu colegele mele in liceu. Eram oarecum retrasa, il stiam pe Alin de la inceputul clasei a X-a si deci nu mai eram ca ele(imi amintesc cum stateau unele la usa clasei si fixau toti baietii mai mari), spun eu ca aveam alte preocupari, ascultam alta muzica si aveam alti prieteni. Abia in clsa a XII-a m-am legat de Alina, care imi este prietena chiar si acum in ciuda distantei. Dupa aceasta introducere stangace in anii mei de liceu vreu sa va povestesc de Saprosan. O revista, un ziar, o fituica pe care Alin si prietenii lui (mare parte din liceu) au redactat-o cam cand eram eu printr-a XI-a. Mie mi se parea o gura de aer, desi nu pot spune ca eram oprimati sau persecutati in vreun fel. In Saprosan, sub pseudonim, se scriau chestii de budoar despre profesorii si elevii din liceu. Aflam ca nu stiu ce prof venea beat la ore, ca alta profa isi batea elevii, alta ca nu stia sa predea sau ca un prof care organiza excursii avea mania de a pipai elevele. Lucruri de altfel stiute, dar de nespus. Si totusi lucrurile erau spuse in Saprosan. Dupa o vreme de framantari in care s-a incercat "gasirea vinovatilor", (lucru usor de altfel pentru ca pe vremea aia cei care aveau calculator si deci mijloacele necesare puteau fi numarati de degetele unei maini) lucrurile s-au mai domolit, profesorii erau mai atenti la conduita, erau chiar profesori care au acceptat sa publice in Saporsan(poate din dorinta de a trece de partea elevilor, poate si-au dat seama de pe atunci ca alta cale nu era), iar ziua in care aparea fituica (o revista de 8 pagini A4) toti profesorii o citeau in cancelarie. Normal ca s-a cerut scaderea notei la purtare, normal ca erau supravegheati eventualii jurnalisti, normal sa se incerca intimadarea lor...dar totul s-a fasait cand Alin si ai lui au trecut la facultate. Pe atunci cam toata lumea (ma refer aici la prfesori) stia de autorii Saposanului si se bucurau ca au scapat de ei. Si totusi Saprosan a mai aparut o data cam pe la mijlocul clasei a XII-a. Si normal, in logica profesorala, daca initial o facea Alin, acum o faceam eu. Gresit, valentele mele de jurnalist au iesit foarte tarziu la vedere. Nu aveam nici o legatura cu revista. Si totusi eu si prietena mea Alina am fost "duse in consiliu" ca ultimele infractoare, ca fetele care fumau si se culcau cu baietii in buda, ca cei care nu reuseau sa invete... Ba mai mult mama a fost chemata la scoala, la fel si mama Alinei si ce a iesit e demn de o cu totul alta poveste. Revenind la consiliu, am zis ca este o experienta pe care nu o pot rata si de mana cu Alina am intrat in biroul directoarei. Imi amintesc si acum, erau vreo 5 profesori, mare parte care nu predau la clasa noastra. Toti si-au spus parerea, noi am sustinut ca nu avem nici o legatura cu revista. Nu ne credeau. Noi eram deja condamnate la scaderea notei la purtare si nu stiu cum e acum, da atunci, mai ales intr-a XII-a, era cam rau. Ba cred ca s-a pomenit si neintrarea in BAC, lucru ingrozitor. Oricat ne-am fi aparat noi nu aveam nici o scapare. Pentru ca pe mine nu prea aveau cu ce sa ma santajeze, pentru ca deja mama isi spusese parerea si se declarase mandra de mine daca as fi facut revista, au trecut la Alina. Careia i-au adus argumentul suprem. Ce ar spune tatal tau, pe atunci profesor universitar, de prostiile pe care le face fata lui. Pentru Alina tatal ei este un exemplu si tactica a dat roade. Alina plangea, ei ii spuneau, ea plangea si mai tare. Si toate cumva din cauza mea, da nici macar din cauza mea, din cauza lui Alin si nici macar dintr-a lui. Din cauza unor drepturi fundamentale ale omului care acolo erau incalcate cu nesimtire. Printre altele dreptul la libera exprimare si dreptul la opinie. Profesorii erau niste zei carora noi muritorii am indraznit sa le clatinam scaunul. A fost un mic cosmar, din care am iesit dupa ce eu i-am zis Alinei sa nu fie proasta sa se lase intimidata. Pentru ca nu facuse nimic. NU noi scrisesem al doilea Saprosan. Eram vinovate prin simpatie daca vreti. Dupa vreo 10 minute ne-au dat drumul. Nu stiam daca ii convinsesem. Dar pana la urma am scapat fara nota scazuta, cel care facuse Saprosanul recunoscuse si totul s-a spart ca un balon de sapun. Vroiam sa scriu toate astea pentru ca acum, la 10 ani de atunci, elevii sunt la fel intimidati, oprimati si ingraditi. De data aceasta la propriu. La Braila, intr-un liceu, elevii sunt inchisi in cladire pentru a nu face galagie si a nu deranja locatarii blocurilor din jur. Desi masura este proasta din start, nu asta e problema. Un elev a indraznit sa isi publice opinia in ziarul local. Si tot orasul a aflat de ororile profesoresti. Si s-a pornit o adevarata tornada contra celui care a scris, uitandu-se motivul initial. Suntem intr-o democratie in care elevii au dreptul sa circule unde vor ei, au dreptul sa isi ia mancare in pauza, au dreptul si sa chiuleasca, au dreptul sa se bucure pentru ca sunt tineri si pentru ca perioada liceului nu se mai intoarce niciodata. Parerea mea e ca totul se sparge in capul bietului elev caruia cumva i se taie aripile. Cine stie daca va reusi vreodata sa se mai exprime in scris stiind la ce se expune. Cine stie daca va mai urma cariera jurnalistica la care am vazut ca se pricepe. Cine stie daca isi va aminti frumos de perioada liceului... si toate din cauza unor profesori care habar nu au ce e aia practica pedagocica, unor profesori care nu au scapat de perioada comunista in care bata era principalul mijloc de invatare. Nu era mai simplu sa puna niste pereti fono-absorbanti, ca pe autostrada? Nu era mai simplu sa angajeze un gardian care sa potoleasca elevii? Nu era mai simplu sa roage elevii ca atunci cand trec prin curtea cu pricina sa nu urle ca descreieratii? Totul era mai simplu, dar din pacate ei au ales o metoda oprimanta, cea mai putin favorabila elevilor. Sunt curioasa, in timpul orelor profesorii care au o fereastra stau si ei inchisi in liceu? Povestea intreaga pe blogul lui Marian, a carui initiativa cu Obiectiv Junior este admirabila... FOTO majoratul Alinei, 1994

October 2, 2008

Sunt un liberal cu parul mov

Ma amuza de cate ori am ocazia sa fac un test pe net, pentru ca de cele mai multe ori imi ies cele mai neasteptate rezultate. Astazi am facut un test politic pe care l-am furat de la Andrei si un test funny pe care l-am gasit din intamplare.
Your Hair Should Be Purple
Intense, thoughtful, and unconventional. You're always philosophizing and inspiring others with your insights.

October 1, 2008

Budapesta - Vienna in doar trei zile - Ziua mea la Viena

Am uitat cumva sa spun ca a patra zi a fost ziua mea??? Nu cred... Sunt un pic fericita ca mi-am petrecut ziua la Viena, totusi sunt un pic trista pentru ca Viena nu este orasul care poate fi vazut intr-o zi. Am vazut o groaza de cladiri, pe care daca nu imi cumparam un ghid al orasului nu le mai identificam never ever. De asta am ales sa pun pe blog fotografii cu noi si mai putin cu cladiri, chiar daca sunt vreo 150 numai din Viena. Ce mi-a placut acolo. Pai cam totul. Chiar daca unele cladiri erau reci, baroce, germanice sau cum vreti voi sa le spuneti, m-au impresionat oamenii. Cred ca deja am povestit tuturor prietenilor mei de eleganta celor din Viena. Si sincer nu cred ca erau turisti... Femeile elegante pana la a-si asorta geanta cu pantofii, iar daca stilul era diferit macar culoarea era aceeasi. Nu am vazut nici un exces care sa imi irite ochii asa cum vezi in Romania, geanta rosie cu papuci verzi, de exemplu. Femeile si barbatii de acolo aveau o eleganta nativa, nu office clasic ca la noi(ma refer la bluzele albe si pantaloni sau fusta negri si cu manecile alea oribile bufante care se poarta acum) ci eleganta din aia de costum, de poncio, de oameni niciodata grasi, de femei machiate discret si de barbati la dunga. Spun ca nu erau turisti pentru ca noi ca si turisti aratam ca rudele sarace de la tara.
Andrei si Alin in fata Palatului Imperial Hofburg... Eu si Alin in fata Bisericii Sfantului Stefan Biserica Sfantul Stefan si Palatul Imperial Hofburg
Chiar in curtea palatului era un festival pentru Special Olympics.
Eu cu Alina in fata Bisericii Sfantului Petru
Toti patru in fata unui monument a carui denumire imi scapa
Parlamentul si statuia lui Palas Atena. Nu stiu daca decoratiunile erau aurite...
Eu in fata Parlamentului.
Pe stradute si intr-o piata de antichitati
Cu Alin in interiorul muzeului Albertina si Gradinile Palatului
Pe diverse strazi In interiorul Palatului si din nou Biserica Sfantului Stefan
Palatul Schonbrunn, rezidenta de vara a Habzburgilor, la care din pacate am ajuns foarte tarziu si nu am mai putut vizita gradinile de unde spunea Andrei ca se vede o panorama foarte frumoasa a Vienei
Seara tarziu am sarbatorit ziua mea ca romanii, cu gratarel, cu tortulet cu lumanari, cu cantat si cu suflat in 9 lumanari pentru ca la Tesco pur si simplu nu am gasit cifra 2... Ce va sfatuiesc dupa Viena? Sa stati cel putin o saptamana acolo. Tot in ghidul pe care mi l-am cumparat am vazut o groaza de monumente pe care nu le-am vazut si desigur parcul de distractii Prater, care am inteles ca e foarte frumos. As fi vrut sa vizitez toate muzeele alea sau macar Palatul si Catedrala, dar din pacate nu a fost timp. De aceea sper ca odata candva sa mai ajung in Budapesta si in Viena si eventual in Bratislava si Praga (in ale caror directii erau sageti pe autostrada). Chiar si asa le multumesc prietenilor mei ca m-au scos la vizitat, mi-au suportat plangerile legate de durerile de picioare si pentru ca dupa toate sunt in continuare prietenii mei.
There was an error in this gadget