Translate

January 31, 2008

Ghid de supravietuire al Ieseanului in Capitala


Pentru ca m-au convins prietenii ca as avea talent la a scrie ghiduri, iata cateva sfaturi. In locul Ieseanului puteti pune orice, brailean, galatean, sucevean, baimarean, ardelean, oltean sau ce va mai vine in minte.

  1. De cum ajungi in Capitala, pe oriunde, fie prin Baneasa cu avionul, fie pe la Gara de Nord cu trenul trebuie sa fii foarte atent la taxiuri. De ce? am mai scris. Taxiurile in Bucuresti au tarife de la 1,4 lei(14.000 lei) pana la 6,9lei(69000). Si aia cu tarife mari pe kilometru sunt la fel de autorizati, deci nu va veti putea plange nicaieri. Pur si simplu luati teapa si pentru un drum de 5 lei veti plati 20 lei. Cele mai frecvente sunt taxiurile care au 1,6 lei sau 1,7 lei pe kilometru. Eu am mers cu Cobalcescu, Meridian, Cris, Pro, Perozzi, Leone si nu am luat teapa.

  2. Cand ajungeti oriunde in Bucuresti nu va mirati de densitatea pe metru patrat a oamenilor "de culoare". Ma refer la tigani. Sunt mult mai multi decat oriunde si la inceput ti se pare ca ii vezi mai peste tot. Cu timpul te vei obisnui si aproape ca nici nu ii vei mai observa. Pentru inceput insa nu te uita fix la ei. Eu era sa o incasez chiar in autobuzul care ma aducea prima data de la gara. Nu stiu de ce il analizam pe unul si s-a scandalizat.

  3. Haina de blana. Doamnelor si domnisoarelor, daca aveti haina de blana sunteti o tinta. Eu am ales sa o port, dar am la geanta cel putin 2 fermoare, iar portofelul e pitit undeva pe fundul gentii. Ei bine da. Se fura. Si se fura mult si pe nesimtite. Eu nu am fost inca furata,(Doamne fereste) da asta nu e un exemplu. La inceput nu intelegeam de ce numai eu am blana cand mergeam pe strada. Acum stiu...

  4. Sa presupunem ca ai ajuns in Bucuresti si ca ai deja un job. Daca nu, metoda trimiterii CV-ului pe mail la companii m-a ajutat totdeauna. Ar mai fi metoda mersului din usa in usa da e greu si costisitor.

  5. Apropo de mers. Metroul e cel mai facil si mai sigur mijloc de transport in comun. In Bucuresti eu m-am obisnuit greu cu schimbarea mijloacelor de transport. Pe principiul 2 statii cu tramvaiul si apoi 4 cu metroul. Niciodata nu poti ajunge dintr-un punct in altul fara a schimba cel putin 2 mijloace de transport in comun. Mie mi s-a intamplat sa schimb si 5...

  6. Bucurestenii foarte rar dau indicatii precise. Ei va vor zice mergeti 500 de metri apoi la dreapta apoi la stanga si va veti pierde sigur. Sau va vor spune luati 335 pana la Casa Presei si de acolo 131 pana nu stiu unde si apoi tramvaiul 5 vreo 3 statii. Cel mai sigur apelati la doamenle care vand bilete in statii.

  7. Apropo de bilete. In Iasi se dadeau in tramvai sau le luai de la vatman. Aici sunt niste chioscuri rotunde, bine marcate, dar care nu sunt in fecare statie. In schimb controlorii vin destul de rar, dar cand vin am vazut ca si alearga dupa cei care nu platesc sau am vazut scene de-a dreptul brutale... Va sfatuiesc sa va faceti „portofele electronice”. Eu cu 200 de mii, pardon 20 de lei merg de 2 luni.

  8. Daca esti unul dintre "fericitii" care au masina, trebuie sa stii ca Bucurestiul din punctul asta de vedere e o jungla. Toata lumea claxoneaza. Toata lumea ti se baga in fata. SI Toata lumea vaneaza locuri de parcare. Insa daca te vad din provincie sau incepator de multe ori ni s-a facut loc pe o anume banda daca nu am stiut cum sa ne incadram.

  9. Sa spunem ca ai si job si masina da iti trebuie casa. La o prima vedere totul se inchiriaza sau se cumpara cu ajutorul agentului imobiliar. Da stiu eu o bacaoanca, care l-a fentat pe agent. (When in Rome...) Eu am apelat la agent, insa trebuie sa stii ca jumatate din prima chirie a ajuns la el. Per total la inceput am platit 3 chirii plus comisionul agentului. Destul de multicel la vremea aia, acum e de trei ori mai mult...

  10. Ca preturi, apartamentele din Berceni sau Drumul Taberei sunt cele mai ieftine. Totusi gasesti "chilipiruri" si in alte parti. Oricum daca vrei un apartament rezerva-ti cel putin 2 luni pentru cautari.

  11. Daca te-ai mutat in sfarsit, impune-te in fata proprietarului. Nu e normal sa vina zilnic pe la tine sa vada ce mai faci. Proprietarii mei au fost niste oameni de aur, ii vedeam o data pe luna cand plateam chiria si nici atunci nu urcau in apartament...

  12. Regula de aur in Bucuresti e sa pari mai nesimtit si mai cu tupeu decat ei. E inselator pentru ca te poti transforma rapid intr-o bruta. Eu la inceput dadeam vina pe bucuresteni, da de la mine sa stii ca cei care "si-au lasat opincile la bariera" si acum au "buletin de bucuresti" sunt cei mai rai. Eu am avut neplaceri doar pentru ca veneam de la Iasi, adica din Moldova.

  13. Pentru mine e o mandrie, dar la inceput va sfatuiesc sa o lasati mai moale cu "mandria locala". Moldovenii cel putin sunt cel mai rau vazuti. Nu stiu de ce, ca doar fetele blonde de la Pro nu fac tocmai prostii. Plus de asta, din experienta proprie v-o spun ca moldovenii fac cea mai buna treaba si sunt cel mai bine vazuti. Sa spun ca oltenii fac exact contrariul??? N-o spun ca doar nu m-am bucurestenizat.:)

  14. Acum mici tips-uri. Hainele cele mai faine eu mi le-am luat de la Mini Prix. E unul in Romana si altul in Otopeni. In ultima vreme destul de dezamagitor, da am gasit lucruri faine. Apoi la City Mall e Sprider, unde in perioada reducerilor chiar sunt reduceri. Pentru ca sunt mai plinuta eu imi gasesc cu usurinta blugi la Debenhams in Mall Vitan. Intr-adevar sunt putin peste un milion da ma tin mai mult decat cei din Obor de la 300 de mii... Pantaloni faini am gasit si la Eros, in Unirea, acum nu mai stiu unde e magazinul.

  15. Apoi bluzite interesante gasiti la micile magazinase ascunse. De exenplu Hippy Hippy Shake (pe Calea Victoriei intr-un gang), Catwork(Piata Rosetti), in Piata Amzei la standuri sus la ultimul stand. De acolo mi-am luat cele mai faine bluze pe stil indian sau ii. Apoi mai trebuie urmarite targurile de la Muzeul Satului sau Muzeul Taranului. De acolo eu mi-am luat o ie si o vesta extrem de ieftine si faine.

  16. Pantofi va sfatuiesc sa va luati de la Office, iar daca nu purtati stilul "mai sport" atunci sunt niste magazinase mici, unul pe Magheru si altul la Universitate cu incaltari foarte faine mai toate culorile...

  17. Ar mai fi si varianta Carefour, Cora si ce o mai fi. Si acolo gasesti cateodata lucruri faine, da mai rar.

  18. Pentru cumparaturi lunare mergeti musai la hipermarketuri. In general magazinele de cartier, fie ele si alimentare mari, au preturi putin mai mari, iar la un cos plin cu produse chiar se simte diferenta.

  19. Pentru orice fel de mobila incercati Ikea. E ieftin, e practic, iar pentru cei care inchiriaza si au nevoie de mobile mici si pliabile e mana cereasca. In plus eu de Craciun am mancat niste sarmalute cu mamaliguta de sa iti lingi degetele cu doar 5 lei.

  20. Ca restaurante, eu am unul la Oobr, ieftin, bun si curat, Casa Jienilor, da probabil ca in fiecare cartier e cate un astfel de restaurant. Pizza cea mai buna am mancat-o de la Cuptorul cu Lemne de pe Pache Protopopescu, fac si livrari la domiciliu. Tot pentru livrari la domiciliu eu am apelat la Wu Xing. E chinezesc da e bun.

  21. In rest pentru teatru, film si alte distractii, Capitala e plina de astfel de chestii. Eu insa am imbatranit si nu le mai gust. Cand apuc un muzeu sau o plimbare prin magazine, zic mersi si trec mai departe. O alta regula in Bucuresti, mai usor cu prietenii. Eu mi-am facut da sunt tot moldoveni:)

January 30, 2008

Iesenii mei


Inca din gara Iasi cand ma pregateam sa descind in Capitala am aflat de la Traian Racu ca ar exista un site ieseni.ro si ca se si intalnesc iesenii nostri ajunsi in Bucuresti. M-am inscris pe site, primesc lunar invitatii la intalnirile lor, am si ajuns o data foarte aprape de a veni la o astfel de intalnire, insa am ezitat. Astazi aflu ca e o mare comunitate de blgeri ieseni, blogeri care scriu bine si blogeri care iau atitudine. I-am trecut pe cativa in favorites, dar atat. Nu stiu de ce nu fac pasul in ai cunoaste. Nu stiu de ce nu am timp niciodata pentru intalniri cu ieseni. Nu stiu de ce nu postez niciodata un comentariu pe site-urile lor. Cred ca am inca acel trac scolaresc cand vine vorba de contactul cu iesenii mei. Oricum, mai ales acum cand caut modalitati de a ma inradacina in rahatul asta de oras, ma apuca un planset ca nu sunt printre ei...da asta e...sunt convinsa ca vor veni vremuri mai bune...

January 29, 2008

Ghid practic de mers cu Taxi-ul


M-am decis sa abordez acest subiect, pentru a le da cititorilor mei cateva sfaturi pe care le-am capatat in relativ scurta mea experienta de mers cu TAXI-ul.

  1. Sa incepem cu "agatatul" unui Taxi: In primul rand uitati-va atent la pretul care ar trebui sa fie afisat pe portiera. Daca nu e afisat, renuntati la acel taxi. Nu incercati sa obtineti un targ pentru ca veti iesi in pierdere.
  2. Uitati-va la masina. Nu fac discriminari, ma urc si intr-un tico daca e, numai sa fiu sigura ca nu raman pe la mijlocul cursei in plin Bucuresti sau ca nu se deschide o portiera si cad dracu in strada. Mi s-a intamplat...
  3. Uitati-va la sofer. Daca e batran, mai mult ca sigur va incerca sa va pacaleasca si sa aleaga traseul cel mai lung, pentru ca spre deosebire de tineri el nu are toata ziua sa obtina banii. In plus mai mult ca sigur va ezita, la o adica, sa mearga pe linia de tranvai sau sa gaseasca scurtaturi si sa ajungeti la ora fixa la destinatie...
  4. Uitati-va daca soferul e curat, asa cum e el e si masina. Mi s-a intamplat sa merg cu masini care aratau ca niste lazi de gunoi, pline de praf si de fum de tigara. Si fiind vorba de fum de tigara, sunt soferi nesimtiti care fumeaza fara sa intrebe clientul daca il deranjeaza. Daca totusi va intreaba va afatuiesc sa deschideti un geam, daca nu e geamul de la el deschis. Mai ales pentru nefumatori e chiar neplacut sa stai in fum si in plus iti put hainele mai ceva ca la bodega.
  5. Eu una detest soferii care te intreaba inainte de a te urca in masina, unde mergi. La urma urmei ar trebui sa te duca oricunde. Nu am ezitat sa le fac reclamatie celor care au refuzat o cursa scurta. Pornirea tot ti-o ia, deci cel putin 16 mii de lei vechi ii are. Apoi chiar si daca traverseaza o intersectie, la traficul din Bucuresti, soferul se alege cu cel putin 50 de mii de lei vechi. In plus daca le faci reclamatie, ar trebui sa ii suspende o zi de la strada. Spun ar trebui pentru ca traim totusi in Romanica...
  6. Uitati-va daca soferul are pe scaunul din dreapta un ziar. Daca are fugiti de el. E un dintr-aceia care in loc sa ocoleasca aglomeratia din trafic va intra direct in ea, iar cand nervii vostri vor ajunge la maximum dupa cel putin 5 min de stat la un stop, el isi va scoate tacticos ziarul si va citi. Ba in plus va uita ca e la volan si ca are client si va pleca mai greu de la stop, eventual dupa ce il atentionati dumneavoastra ca masina din fata pleaca...
  7. Daca ati reusit sa va urcati, asezati-va totdeauna in spate in asa fel incat sa vedeti aparatul de taxat. Se poate sa fie masluit si sa mearga ca o morisca sau se poate inchide si bineinteles ca soferul nu va fi atent. Stati in spate pentru ca mai totdeauna, in special seara, mirosul soferului se propaga mai repede in dreapta decat in spate.:)
  8. In Bucuresti, soferul va va intreba ce drum sa aleaga. Nu gresiti sa spuneti "mergeti pe drumul cel mai scurt". Il va alege cu siguranta pe cel mai lung si cel mai aglomerat. Nu stiu de ce le-or fi placand sa stea in trafic... Documentati-va exact asupra traseului si repetati eventual papagaliceste pentru a nu fi pacaliti. In trei ani de Bucuresti doar 2 soferi de taxi mi-au aratat o varianta mai scurta a traseului...
  9. Mai sunt soferi care se fac ca nu stiu unde e exact o adresa. Incercati sa ii explicati, daca nu merge puteti sa il ghidati ca pe prosti. Daca nu, exista totdeauna varianta sa intrebe prin statie unde e o adresa...
  10. Daca vedeti ca se abate de la traseu, intrebati de ce. Am mai spus ca doar 2 taximetristi mi-au aratat scurtaturi. Toti ceilalti au incercat sa ocoleasca chipurile aglomeratia si au inconjurat de cel putin 50 de mii de lei vechi in plus. Daca faceti cursa destul de des, probabil stiti cam cat face. Daca vedeti ca ocoleste luati-l tare, eventual spuneti-i cat face cursa si ca nu ii veti da mai mult...
  11. Verificati sa aveti bani exacti. Daca sunteti multumit puteti lasa un mic bacsis. Eu am ajuns sa las numai si pentru ca nu m-a inconjurat nu stiu pe unde. Daca nu sunteti multumit insistati sa vi se dea restul. Foarte multi profita, spun ca nu au 10 lei sau 5 lei si ii transforma in bacsis.
  12. Insistati sa fiti lasat exact la adresa, asta daca stiti exact cum arata adresa. Eu in fiecare zi ma lupt cu taximetristii pentru ca ma lasa vis-a-vis de Antena si trebuie sa ocolesc...un taximetrist bun va sti exact pe ce drum sa o ia sa ajunga fix la destinatie.

Cam asta ar fi. Pana imi voi lua eu masina va mai trece ceva timp si sigur regulile vor fi imbunatatite...

January 23, 2008

Multe, multe DVD-uri

Ei bine DA. Cred ca am o noua pasiune. Adun DVD-uri. De fapt cred ca e o pasiune mai veche doar upgradata. Imi place ca filmele care m-au marcat intr-un fel sa le am si in varianta "originala". Ultima achizitie e Ratatouille. Am rezistat sa nu il vad cracuit pana nu aparea DVD-ul. Iar azi l-am vazut. E foooooarte fain, ca de altfel mai toate filmele Disney - Pixar. Ca bonus (pentru ca am dat cam multicel pe el) mi-a dat si editia speciala a My fair Lady. Sincer nu stiam de ce sa ma bucur mai intai. Stiu e greu de inteles de ce tin sa am DVD-urile originale, la fel cum e probabil greu de inteles ca am peste 40 de broaste testoase din diferite materiale sau ca pe oriunde ma duc imi cumpar vederi. Asta mi-s. Cui nu-i place sa nu mai citesca. De fapt cred ca si blogul asta e tot o uscheala de-a mea. :)
PS: si mai am o fixatie: nu imprumut DVD-urile, asa cum nu imprumut broaste sau vederi. Puteti spune orice da odata cineva mi-a frant inima returnandu-mi un DVD zgariat, pe care bine inteles ca nu l-am mai gasit sa mi-l cumpar...

January 21, 2008

Sa zabovesti in fata Antenei e un delict

In seara asta a binevoit Alin sa vina sa ma ia de la serviciu. Bineinteles ca a intarziat si bineinteles ca a trebuit sa il astept in fata sediului Antenei de pe soseaua Bucuresti - Ploiesti. Cum stateam eu asa, cu o sticla de Pepsi aproape plina in mana, ma abordeaza portarul.
- Ce faceti aici? asteptati pe cineva?
Eu tac, sperand totusi sa ma recunoasca, la urma urmei cu nici 5 minute inainte iesisem din cladire. El repeta intrebarea.
- Asteptati pe cineva?
Eu zic ca sa fac o gluma
- Il astept pe Mircea Badea.
- Sunteti o ruda sau ceva
- Sunt o fana inflacarata si vreau sa ii dau sticla asta de suc
- Pai nu puteti intra si va sfatuiesc sa nu mai asteptati ca nu va primi (spuse portatul uitandu-se la sticla mea pe jumatate plina...)
- Domnule lucrez la News Fm. Nu il astept pe Mircea Badea, imi astept prietenul sa vina sa ma ia
- Nu va cred, va rog sa plecati de aici
- Domnule, eu chiar lucrez la News Fm
Tipul nu s-a lasat pana nu i-am aratat legitimatia si pana nu m-a tras mai la lumina sa vada daca seman.
Mai stau cateva minute si se apropie de mine o masina din aia cu Antena 1. Omul probabil ca era bine intentionat, da nervii mei dadeau deja pe afara.
- Asteptati pe cineva?
- Nu, imi place sa stau singura in fata antenei.
Tipul a ras si a condus mai departe.
Cand intr-un final a ajuns si Alin sa ma ia imi spune:
- Vezi daca la radio nu iti vad astia mutra...

January 18, 2008

LADY

Toata lumea asta noua in care ma zbat eu ma stie ca avand un catel, de fapt o catea pe nume Dea. Nu toata lumea stie ca Dea se scrie cu un singur "e" si ca vine de la latinescul "deus,i", mai exact forma de nominativ, singular, feminin si inseamna zeita. Dar povestea cainilor din viata mea (scurta e adevarat) a inceput du LADY. Prima mea fetita. Tot un collie si tot un collie tricolor. Nu stiu de ce in ultimii ani cand ma napadesc necazurile ma gandesc la ea, pe sistemul ca un suflet in RAI ajuta. Acum ceva timp am scris povestea asta. Am updatat-o si tin sa o postez aici...



Povestea lui Lady

Totul a început acum şapte ani.
Mă aflam pe o stradă, din centrul oraşului, când am văzut, strecurându-se printr-o spărtură dintr-un gard, (nu mai mare de 20 de centimetri), un câine, alb cu negru. Priveam cum se contorsiona ca să poată ieşi, şi în acel moment păream amuzată. Când câinele a apărut pe de-a-ntregul, am plecat.
După mai bine de un an, mă aflam în casa unor prieteni, când cineva a povestit ceva despre o căţea care cerşea de mâncare pentru puii ei. Chiar se lansase ipoteza ca prietenii mei să-i dea zilnic de mâncare, şi pentru că acel câine părea rănit, să încerce să-l ducă la doctor.
A doua zi, mă aflam, cu treburi, pe acea stradă centrală şi pe lângă mine a trecut un câine jigărit, alb cu negru, plin de bube şi gestantă. Coada era cheală şi la fel şi mare parte din spate. M-am oprit un moment, l-am privit şi până m-am dus să-i cumpăr un pateu, a dispărut.
Mai târziu, în acea zi, când am ajuns în casa prietenilor mei, i-am găsit terorizaţi de lătratul acelui câine, disperat fireşte că fusese despărţit de pui.
Pentru că nu ştiam cum o cheamă i-am pus numele Lady. Am scos-o afară la plimbare. A mers liniştită, lângă piciorul meu şi mi-am dat seama că "fiara" care îmi speriase prietenii avea cunoştinţe minime de dresaj. I-am cumpărat o punguţă cu mâncare şi spre deliciul ei i-am dat-o chiar în stradă. Părea să mă înţeleagă şi părea că ne va merge bine împreună.
Când am ajuns acasă, am observat răni supurânde pe corpul ei şi laptele curgându-i într-un amestec ciudat, gălbui. Am dus-o la medic. A uns-o cu alifii, i-a pus comprese şi m-a sfătuit să-i aduc şi un pui sau doi (din cei nouă) pentru a o mai uşura de povară.
A doua zi în casă şi-a făcut apariţia Oscar, jigărit, dar jucăuş nevoie mare. L-au urmat Lucky şi Tupeu. Lucky pentru că urma să fie înfiat de un senator şi Tupeu, pentru că deşi era cea mai mică, s-a încăpăţânat să trăiască şi apoi pentru că era de o curiozitate ne mai întâlnită.
Cu timpul rănile s-au vindecat, Oscar a ajuns la un alt prieten, Lucky la senator, iar Tupeu la o profesoară.
Eu rămăsesem cu Lady şi pe zi ce trecea eram mai apropiate. Am reuşit chiar să-i aflu şi trecutul. Fusese adoptată de un poliţist care o bătea, nu-i dădea să mănânce şi ce a fost mai rău, a lăsat-o să stea, cu febră pe cimentul rece. De aceea când aleargă prea mult gâfâie ca o locomotivă, iar când vede un poliţist sare să-l muşte.
Când au venit sărbătorile de iarnă, am aflat şi că se teme de pocnitori, pentru că cineva, cândva, aruncase în ea cu pocnitori, probabil când era mică.
Devenisem prietene şi nu era zi în care în geanta mea să nu găsească ceva bun. Drept răsplată stătea lipită de mine când citeam sau când lucram la calculator.
Învăţase împrejurimile şi o lăsam singură afară, venea singură şi-mi întindea laba în semn de salut.
Într-o zi nu s-a mai întors. Am aşteptat cam 20 de minute, după care am plecat în căutarea ei. Am căutat-o aproape trei ore, dar în zadar. Am anunţat poliţia, gardienii, am dat anunţ la radio, dar nimic.
Seara târziu am adormit cu ochii în lacrimi. Am visat că venea la mine, că o mângâiam între urechi, că-mi întindea laba şi chiar am visat cum cineva striga, a venit Lady. Apoi în pat s-a făcut îngrozitor de cald. M-am trezit. Lady dormea lângă mine ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În schimb mirosea a parfum de la o poştă. Am făcut repede scenariul. A luat-o cineva, probabil neobişnuit cu mirosul canin, a parfumat-o, iar când pe la cinci ea a vrut să-şi facă nevoile, a fugit şi s-a întors acasă.
Simţea că aici este iubită şi după acest incident şi mai iubită.
Acum Lady stă tot cu mine. Adevărul este că nici n-aş mai da-o, chiar dacă aş şti că ar avea parte de o curte, ceea ce acum îi lipseşte. Totuşi ea pare mulţumită cu spaţiul apartamentului de trei camere. S-a obişnuit chiar şi să meargă cu liftul şi continuă să mă caute în geantă când ajung acasă.

Ei bine, LADY a ales sa ne paraseasca, intr-o noapte de mai din 2003. A facut o embolie dupa o operatie...
La scurt timp a aparut Dea...dar asta este o alta poveste...

January 14, 2008

Breaza

In week-end am fost la Breaza cu fostii mei colegi de la Antena 3. Nu a fost o intalnire dintr-aceea sforaitoare de firma, a fost pur si simplu o intalnire intre fosti colegi pe cale de a deveni actuali prieteni. Locatia ne-a fost pusa la dispozitie de Bianca, cea care m-a inlocuit pe mine in echipa. Invitatiei i-au raspuns Maria, Bianca, Nicu, Irina, George, Alex si Cristina. Din pacate microbuzul ne-a lasat pe DN1 asa ca a trebuit sa mergem nitel pe jos pana in Breaza...
Prima imagine a localitatii
Primul lucru pe care l-am facut a fost un gratarel. Spun l-am facut pentru ca si eu am fost prezenta, insa nu m-am dezmintit si am ajutat doar la mancat nu si la pregatit. Apoi am admirat casa Biancai, decorata cu stil si plina de chestii rustice. Spre seara am mers la sanius. Am gasit si o palarie de vrajitoare, cu care ne-am pozat pe rand mai toti Eu cu Maria si Bianca, dimineata...

January 13, 2008

De ce imi plac pungile din hartie


De ceva vreme am constientizat ca prefer pungile de hartie, celor de plastic. Am citit ca sunt mai ecologice, dar nu cred ca asta e resortul afectiv care ma mana sa declar ce am declarat in titlu. De fapt cred ca e dorinta de a fi chic and trendy. Una e sa umbli cu o punga din plastic "Safe way" pe strada si alta e sa ai o punga "Debenhams". Bine cand spun ca imi plac pungile din hartie, trebuie sa fac o diferentiere intre cele care ti se dau gratis cand achizitionezi ceva si cele pe care le cumperi pentru a oferi un cadou... De fapt le consider dezgustatoare pe cele care umbla prin metrou cu posetele cat capul dar cu sandwichul intr-o punga de cadouri. Si trebuie sa spun ca in Iasi nu am vazut never ever asa ceva. Bine da la Iasi nici nu e metrou...

Pe de alta parte trebuie sa spun ca pungile din hartie nu au o viata lunga la mine. Ele functioneaza de la magazinul de unde le-am primit si pana acasa. Apoi le depozitez intr-o alta punga, de aceasta data din panza(primita cand am achizitionat o tona de carti dintr-o librarie, ca cica e chic si sa umbli cu pungi din panza, in occident sunt renumite cele care provin din librarii). Aici am vazut mandre reprezentante ale sexului frumos etaland nu doar o data o punga de panza cu sigla librariei(ceea ce iar contravine filosofiei mele de viata, pentru ca urasc sa fac reclama gratis la orice...)... Apoi imi mai plac pungutele alea mici care ti se dau cand achizitionezi bijuterii sau alea care ti le dau de la Hippy Hippy Shake Concluzia??? nu cred ca am ajuns la nivelul la care sa trag concluzii... E doar un post pe care m-am gandit sa il scriu ca sa ma ia somnul. Noapte buna!!!

January 11, 2008

Bucurestiul inzapezit

Pozele sunt facute duminica, 6 ianuarie 2008, in drum spre radio
Pe bulevardul Mihai Bravu. O masina aproape acoperita de zapada. Erau o groaza, da numai aici a incetinit taxiul de ajuns de mult cat sa iasa poza...
O masina inzapezita pe Dorobanti, chiar in fata la Maria Plazza...
Nu-i asa ca parca am fi la munte? E doar Piata Charles de Gaulle
Parcul Herastrau
Roscatul si Racheta, cateii de la Antena inchesuiti doi intr-o cusca
El e Carioca. E ultimul venit si inca nu are o cusca a lui, iar ceilalti nu il primesc la ei:(

January 9, 2008

Trei milioane doua sute optzeci de mii de lei

Asta e intretinerea pe care va trebui sa o platim noi pe luna decembrie. Repet. Doar pe luna decembrie. Inca nu a fost afisata, dar mi-a fost adusa la cunostinta astazi cand am platit vechea intretinere. Cand am intrebat (si eu ca orice om normal) de ce e atata(nu stiu daca e o suma mare sau mica, da tot ce depaseste ordinul milioanelor in bani vechi ma face sa fiu atenta) administratorul imi spune "pai daca ati tinut repartitoarele la maximum"... What? pai si cum trebuia sa le tin, in conditiile in care si cu ele la maximum avem nevoie de a doua patura noaptea? Si cum se stransesera o groaza de chestii am inceput sa ne certam. Si el avea dreptate, da si eu. I-am explicat ce cartier exclusivist e asta. Un cartier in care risti sa ramai fara oglinzi, numar si stergatoare daca parchezi pe locul altcuiva sau parchezi pe trotuar. Un cartier in care zace zapada mormane, de nu mi-am putut eu scoate masina nici azi. Un cartier in care te trezesti cu penalizari daca nu ai platit intretinerea la data scadenta(nu daca ai restante de 2 sau 3 luni). E blocul in care baba de jos stie daca ai facut dush sau baie, la ce ora si exact ce persoana a poposit mai mult in baie. Si multe alte chestii. Singura lui replica era ca noi nu suntem proprietari. Da cand i-am zis ca proprietara e moldoveanca de peste prut si ca are o limbarita mai mare ca a mea s-a mai domolit. Pana la urma am ajuns la un liman, da tot nu mi-e clara suma care depaseste totusi trei milioane. Da omul a fost pana la urma de treaba si mi-a scos la imprimanta ca pentru prosti toate cheltuielile, insa pe luna noiembrie. Inca nu sunt sigura ca sunt ale noastre, da promit sa monitorizez situatia...

January 5, 2008

Toti oamenii presedintelui


Cand imi aduman materiale pentru lucrarea de licenta, am dat peste investigatia jurnalistica Watergate, cea care a determinat demisia presedintelui american Richard Nixon. Si pentru ca atunci cand scriam eu licenta exemplele de jurnalism de investigatie de pe la noi erau rare, a trebuit sa ma axez in mare parte pe jurnalismul de investigatie pe care il citeam din carti. Nici acum nu stiu daca lucrarea mea a fost buna sau nu pentru ca, in naivitatea mea, chiar credeam ca cineva citeste lucrarile de licenta... da in fine.
Tot atunci imi doream sa vad filmul si eventual sa citesc cartea. Nu am avut nici o sansa. Am citit totusi cartea in engleza, da parca ar fi fost bun si filmul... Acum la mai bine de 6 ani de atunci am reusit sa cumpar DVD-ul cu filmul. E o editie aniversara si are mai multe secvente care explica de ce s-a filmat intr-un fel si nu in altul. Printre secvente este una in care Robert Redford spune ca redactia Washington Post-ului din film a fost copiata pana la ultimul pahar si ultima foaie dupa redactia originala. Si ca oamenii care se vedeau prin spate nu erau doar figuranti ci si jurnalisti. Am fost oarecum surprinsa. Bine nu erau calculatoare erau masini de scris, da in rest, harmalaia, foile lasate pe unde nu te gandesti si vesnicele cosuri de gunoi pareau identice cu cele din multele redactii prin care am trecut. Frustrant a fost totusi ca cei doi chiar trebuiau sa confirme tot din cel putin 2 surse, pentru ca nu aveau reportofoane, nu puteau lua declaratii, iar asa cum e si acum oamenii isi mai schimba declaratiile. Am vazut ca le erau extrem de folositoare propriile notite, pe care le luau pe carnetele mici, galbene care se gaseau in permanenta la ei in buzunar. Se facea greu jurnalism pe atunci, da filmul mi-a reamintit de ce am ales eu jurnalismul. E adevarat nu mai am acel feeling ca descopar eu un subiect, da zic ca am evoluat si ca si bracking news-ul facut corect este tot o forma de jurnalism.

Cand cautam o poza pentru blog am vazut ca a aparut si cartea. Eu am citit-o in engleza si ma intrebam daca sa mi-o achizitionez, mai ales ca e peste 50 de lei. Da zic ca o carte e un bun nepretuit, asa ca cu prima ocazie am sa dau o raita pe la RAO:)

January 3, 2008

Ciocolata neagra nu e buna de inmuiat in cafea

Ei bine, am revenit, iar titlul e prima mea constatare pe 2008. Am petrecut un Craciun la munca si un inceput de an linistit. La o super cabanuta din Suceava, cu focuri de artificii, cu gratar si cu culcat la 2 dimineata. Am fost la Iasi, mi-am revazut prietenii (cate putin pe fiecare), am primit cadouase si m-am bucurat ca am mirosit iar a ACASA. Voi incepe anul oficial pe 4, mai ales ca in Bucuresti e o zapada care te imbie doar la somn si la jocuri cu Deea in parc, nicidecum la munca...

Am inceput vizitele la prietena mea Alina. Catelusa e Mara si are cei mai frumosi ochi...

Alinutza

Asta e cabanuta. E construita din pin siberian si a costat doar 30 de mii de euro. Sper ca atunci cand voi fi mare si bogata voi avea si eu una exact la fel:)

Cu Andriusca si cu Alina pe "prispa"

La "trecerea dintre ani"

cu Adriusca intr-un moment de "tandrete"

am zis ca m-am culcat la 2 noaptea? inaintea tuturor?

da m-am trezit si cel mai devreme, am facut poze si am admirat "pe zi" ce nu vazusem din peisaj si din cabana

Am descoperit chiar si cativa catei, asta era un boxer...

Acum nu inteleg de ce vor oamenii astia, cu o incapatanare frenetica sa dea zapada din jurul blocului, pe ninsoare? oricum se depune inapoi in maxim doua ore...

There was an error in this gadget