Translate

November 30, 2007

Toata ziua cu Eliza

Azi am petrecut o zi "ca fetele". Adica am fost la Muzeul Taranului Roman la Targul de Sfantul Nicolae. De fapt sa o luam cu inceputul...Am mers cu metroul, pentru prima data de mai bine de un an, si am vazut ca pe linia Obor - Piata Victoriei au bagat, cand si cand garnituri din alea noi de poti sa mergi prin ele. Apoi in statie la Victoria am gasit un dozator cu diverse, de unde mi-am luat si eu o guma...
Apoi am intrat in targ. In afara de mobilierul pictat manual pe care l-a admirat si fotografiat Eliza, am mai vazut niste hainute foarte faine, din care mi-am achizitionat si eu una... Astea sunt niste rafturi tare dragute. Pictate manual da nu chicioase.
Asta e un scrin, sau pentru cei care nu stiu, se deschide intr-un birou. Asa as vrea sa imi cumpar si eu unul... Sper ca vreodata voi avea casa mea, cu ferestre mari si cu un astfel de birou la care sa imi pun laptopul Dell visiniu sa completez blogul personal... Nu-i asa ca visez frumos???
La Targ am gasit si mancare. Salata orientala si mancarica de fasole si vin rosu fiert. Mancarea a fost bunicica, in schimb vinul era infect...
Apoi m-a luat Eliza la o repriza de shopping. Mi-am cheltuit toti banii si am si imprumutat, am vizitat doua mall-uri si mi-am cumparat diverse. Mai grav e de Eliza ca a spart toti banii din dotare... Da si-a si luat o mie de chestii verzi. Apropo siragul cu nasturi la viitoarea intalnire, SA NU TE FACI CA UITI


Cand cautam pe calculator pozele sa le pun aici, am vazut ca fix pe 30 noiembrie anul trecut am fost tot cu Eliza, da in Cora. Si atunci am facut poze... Iaca-ta-leUitam. LA MULTI ANI, Andrei si Andrele...

November 29, 2007

Catel gasit

UPDATE: s-a gasit un stapan pentru catel. nu este stapanul lui, dar daca cineva ii gaseste stapanul poate in continuare sa ma contacteze.
Un catel a fost gasit in zona Rahova de paznicul unei fabrici. Daca printr-o minune il recunoasteti, stiu cum il putem localiza. Va multumesc
PS. detalii si aici. Sorry Anca da pur si simplu nu am putut rezista sa nu iti fur poza si sa nu pun si eu un post.

November 27, 2007

VIS


Am visat ca eram patroana si ca trebuia sa modernizez o statie de metrou. Daca se pricepe cineva la descalcit vise sa imi dea de sitre, ca eu nu mai pricep nimic...

November 26, 2007

Cum iti merge luni asa iti merge toata saptamana

Mi-am inceput saptamana cum nu se poate mai fain. Am aflat ca banii pe care ii considerasem ca fiind in plus sunt de fapt ai mei. Nu am inteles de unde si mai ales de ce, dar cand vine vorba de Antena si de contabilii de acolo, e mai bine sa iei cand si cat poti ca de recuperat banii pierduti mai bine te lasi pagubas. Sper sa tina faza si la salariul de peste 15 zile...

Votul



S-ar parea ca romanii de peste granite au invatat pe piele proprie ca democratie nu inseamna sa iei fara numar ci si sa iti dai cu parerea din cand in cand, chiar daca invalidezi niste buletine de vot. De la Andrei de pe blog am aflat ca romanii au stat la coada sa voteze in Budapesta, in timp ce pe la noi fluiera vantul prin sectiile de votare. Asemenea cozi am vazut in Spania cand a fost gratis la muzeul Prado, da asta e o alta poveste...

Nici nu stii cu cine sa tii

De doi - trei ani de cand stau in Orasul cu susul in jos am fost uimita de mai multe ori de badarania celor care il populeaza, da asta de azi le intrece pe toate. Se stie ca sunt putine locuri de parcare, iar in parcarea de la blocul meu sunt parca mai putine ca niciunde... Acestea fiind explicate...dormeam eu linisita pe la ora 6, adica 18 seara. Recunosc ar fi trebuit sa ma trezesc, cand aud un claxon, da din ala nesimtit care a durat cam 5 minute. Deajuns timp cat sa ma desmeticesc, sa ma dau jos din pat, sa ajung in bucatarie, sa caut un cartof, sa ma duc in sufragerie si sa deschid geamul. Cand colo o masina facea ca toti dracii in parcare. M-am gandit ca a lovit-o masina care era cumva in fundul ei blocandu-i iesirea. Asa ca am amanat atacul cu cartofi si am stat sa ma uit. Dupa inca vreo 2 minute de claxonat continu se aude de undeva de la o scara vecina: Termina, dom'le, ca vine cineva acum sa mute masina. NIMIC Claxona intruna. Pana cand nu a venit o a treia masina, din care a coborat un tip vanjos, cum il vedeam eu de sus, claxonistul nu s-a potolit. Atunci probabil ca a auzit-o si pe cucoana care zbiera de acum de la balcon. Cum spiritul de telenovelista cred ca zace ascuns in fiecare dintre noi, am stat sa vad finalul. Coboara o mimoza blonda, da nu sa se grabeasca sau ceva, mergea agale de ziceai ca nu are nici o treaba cu tambalaul din parcare. Se duce la claxonist, ii zice ceva, asta tipa, apoi tot calm si extrem de lent se urca in masina ei si il deblocheaza pe nervos. Acu explicatia. Locul pe care il ocupase claxonistul se pare ca era al ei. (desi ma indoiesc ca vreunul dintre vecinii mei ar plati macar un ban la primarie pentru a-si inchiria locul de parcare, si chiar si asa il inchiriezi pe timpul noptii, ziua ti-l poate lua, teoretic oricine) Iar EA, minoza blonda(nu o fac mimoza doar pentru ca era blonda ci si pentru nesimtirea de care a dat dovada) in loc sa parcheze pe oricare din cele 5 locuri de parcare libere din jurul locului ei, a preferat sa il blocheze pe claxonist si sa plece linistita in casa. Acu nu ii iau apararea nici claxonistului, pentru ca vorba aia sa claxonezi neintrerupt timp de cel putin 7 minute, nu mi se pare corect pentru nici o ora din zi sau din noapte. Finalul e trist. S-ar parea ca pana voi apuca sa plec dracului din orasul asta am sa mai vad cred ca o mie de astfel de scene si normal ca am sa le povestesc pe bloc. Noroc ca Alin ma tine aprovizionata cu cate un saculet de cartofi de la Cora... PS. Andrei ar trebui sa fii fericit, mi-a iesit un post kilometric de toata frumusetea....

Gaudeamus

Asa cum am prevazut nu mi-am luat prea multe carti de la Targul de Carte.

De fapt la ce nervi mi-am facut in parcare, unde am stat cam 45 de minute numai sa parcam masina, am vizitat fugitiv cateva standuri, am ratat lansarea lui Marian si mi-am cumparat un DVD super tare: Bisericile fortificate din Transilvania.

Abia acum am descoperit ca majoritatea pozelor se gasesc deja intr-o reclama a DVD-ului de pe net. Da il recomand cu caldura ca pe o buna achizitie. Sunt asa de entuziasmata de el incat programez pentru la vara un tur al acestor biserici. Am descoperit (tot pe net) si un traseu de cinci zile pe la majoritarea manastirilor...

La Radio, vreau sa ajung la Radio

Ei bine, am ajuns de ceva vreme la radio, numai ca abia acum am reusit sa fac si ceva poze:

Colegul meu, Ovidiu Petre imi ia un interviu imaginar


Echipamentul pe care trebuie sa il poarte un reporter News Fm cand face transmisiuni in direct.

Eu, concentrata pe o stire

Am pus botul

M-am tinut de promisiune si am votat astazi. De fapt am invalidat buletinul de vot pentru Parlamentu European si am votat "in oglinda" la referendum. Spun in oglinda, pentru ca la propriu m-am uitat in timp ce votam la prietenul meu, Marian, care era in cabina alaturata. Si m-am tinut si de promisiunea, chair daca neexprimata aici pe blog, de a vota cu PD-ul, da si cu PNL-ul(partidul in care continui sa imi pun sufletul) si cu PIN-ul(partidul pe care il vad eu ca fiind cel mai tanar). Imi pare rau ca nu am votat verzii. In prostia mea am crezut ca sunt legionari si nu ecologisti. Pe bune ca as fi votat cu ei...

A fost un fel de turism electoral, pentru ca am votat pe liste suplimentare (sper ca nu a votat nimeni in locul meu la Iasi), ne-am distrat si chiar am facut si poze, spre enervarea maxima a celor responsabili cu buna desfasurare a votului. Ma intreb (pentru ca anul asta nu am vazut stiri pe subiectul asta) cu cat i-or fi platit pe saracii oameni sa stea acolo o zi intreaga si sa faca fata unor nebuni ca noi...

Prietenul meu, Marian Coman, la iesirea de la vot

November 22, 2007

Eu am sa merg la vot


Acum 5 minute m-am hotarat. De fapt acum 5 min am primit la usa o punguta cu un pliant de la democrati. Mi l-au inmanat niste copilasi, in comparatie cu mine, de fapt nu cred ca aveau mai mult de 20 de ani. E ora 7 si ceva si ei bateau din usa in usa sa faca campanie. Le-am dat niste apa minerala si niste rulouri cu ciocolata. M-am simtit ca o babatie care da prajiturele copiilor, dar mi-am amintit de Andrei care era sa o incaseze in timp ce lipea afise electorale. Mi-am amintit de petrecerea aia organizata de PAC la Casa Universitarilor. Mi-am amintit de atatea chestii din copilaria mea, incat nu am putut sa nu simpatizez cu cele doua fete si un baiat care mi-au batut acum 5 min la usa. Asa ca daca duminica voi avea timp voi vota. Voi vota in primul rand la referendum si in al doilea la europarlamentare, desi lista candidatilor lasa rau de tot de dorit...

Planuri

Ieri am fost libera. In afara de 30 de min cat am fost pana la magazin cu Deea, nu am iesit din casa. Am stat si am planuit. Ce cadouri sa iau de Craciun, ce sa mai cumpar prin casa (de ex un laptop pentru mine) sau ami aproape de prezent cum sa imi impart timpul in week-end. Ca in week-end eu lucrez, dar vreau sa ajung si la festivalul Ciocolatei si la Targul de la Muzeul Satului si trebuie sa ajung la Gaudeamus. Da asta in doar cateva ore pentru ca si sambata si duminica de la patru sunt pe stiri. Am planuit atat de mult incat nu am facut mai nimic prin casa, iar cand a venit Alin m-a gasit tot in starea de planuiala. Noaptea m-am culcat si ce credeti ca am visat? PLANURI si parca in vis toate se aranjau perfect. Numai ca iar e dimineata si am uitat rezolvarea din viz...

November 21, 2007

Ritualul cafelei


In fiecare dimineata, cand am timp, imi fac o cafea. De fapt lucrurile stau cam asa. Intru in bucatarie. Spal vasele, pentru ca eu si Alin avem o oroare sa spalam vasele imediat dupa masa de seara, apoi pun de cafea. Cafeaua, nu e la ibric, cum m-a invatat mama, e la filtrul, cumparat de mama. O lingurita de cafea cu varf pentru fiecare ceasca de cafea. Asta e secretul si s-ar parea ca merge doar la filtrul meu. Apoi in timp ce se face deschid televizorul sau calculatorul si imi mai fac nitica treaba. Cand aud ca bolborositul s-a terminat, iau ceasca de la Elena, cea pe care scrie "Pentru tine nu exista piedici" , imi torn lichidul maroniu, musai fara zahar si ma asez la calculator sau la televizor. Cateodata am si cioco. Si o inmoi in cafea exact cum faceam cu Alina, prin liceu. Atunci era totdeauna Poiana cu lapte. Stau pret de cinci minute si apoi incep sa ma imbrac pentru serviciu. Asta e "momentul meu" in fiecare dimineata. Parca aud bolborosind...O zi buna, sa aveti!!

November 20, 2007

Pupincuristul are de castigat, dar ii pute gura...

Nu credeam ca voi aborda atat de repede aceasta tema, mai ales ca am citit recent un blog al Georgianei si chiar am si pus un comentariu. Scriu acum pentru ca acum m-am izbit de treaba asta, as fi scris si acum doua saptamani pentru ca era le fel de actuala, dar atunci nu aveam exemplul concret si nici nu aveam timpul necesar. Ei bine Georgiana catalogheaza pupincuristul astfel: "Pupincuristul este intotdeauna de sex masculin (daca e femeie, atunci e curva) si este un specimen care se "citeste" de la primele aparitii. Este acel tip care saluta pe toata lumea cat de cat importanta din incapere si cu prea muuulta bunavointa (desi nu i se raspunde in acelasi mod). Si daca are febra de 40 de grade, el tot isi va face "treaba" de zi cu zi. Daca nu il cunosti prea bine, ai zice ca este foarte sociabil, dar nu e chiar asa. Sub masca de aparenta amabilitate se ascunde de cele mai multe ori un anumit interes. Si, tot de cele mai multe ori, pupincuristul (e un cuvant urat, dar ce face el mi se pare si mai urat) isi atinge scopurile. Mai devreme sau mai tarziu. Din pacate, multora dintre sefi sau minisefi le place sa aiba pe langa ei oameni care sa le "perie" orgoliul. " Asa cum am mai spus-o sunt total de acord cu ea. Din pacate, am nenorocul sa dau peste un astfel de om. Sper din tot sufletul sa nu ii iasa smecheria si sper ca am sefi care vad pe sub toata aceasta fatada si ca nu ii vor acorda nici un dram de incredere. Daca ma insel, voi avea in primul rand sarbatorile libere si apoi un post caldut in alta parte... Iar cine ma cunoaste stie ca asa voi face... Si nu, Isa sau Eliza, nu e un semn de slabiciune. E un semn de coloana verticala care refuza sa adopete pozitia ghiocel de cate ori trece un m...t prin camera...

O noua blogarita


Am aflat azi ca si-a inceput viata de blogarita si cea mai cunoscuta blonda din politica romaneasca. Este vorba despre Elena Udrea. Primul post este unul kilometric (exact din cele care nu imi plac mie), dar ma voi chinui sa il citesc sa imi fac si eu o parere. Nu ma amagesc spunand ca ea scrie singurca pe blog. Da zic ca macar primul post l-o fi scris ea...
Nu este o recomandare, ci doar o constatare a patrunderii din ce in ce mai mari a politicienilor in blogosfera...

November 19, 2007

Stiri si nu numai


Am descoperit azi ca prietenii mei sunt atat de obisnuiti sa performez intr-un fel sau altul intr-un radio, incat nu m-a ascultat nimeni. Faza e ca parca nici mie nu mi s-a parut a fi o lansare oficiala, am facut aceleasi chestii ca de vreo luna incoace, cu exceptia ca am dat alte stiri in fiecare zi. Bine in plus am mancat bomboane, de fapt 2 bomboane, pentru ca tot azi am descoperit ca din redactia de stiri sunt probabil cea mai putin gurmanda.

Asa ca fara surle si trambite, ci cu comentarii, zic eu, deocamandata, intemeiate si-a inceput viata un nou post de radio in FM-ul Bucurestean. NEWS FM

Se vrea a fi un post de stiri, mare dezamagire pentru cei obisnuiti deja ca pe 89 sa fie doar muzica. Vor fi emisiuni mai mult sau mai putin interesante, iar din cand in cand intre 10 si 16 ma puteti auzi si pe mine.

November 18, 2007

Din Bagdad, cu dragoste

Azi noapte am terminat de citit cartea, Din Bagdad, cu dragoste. Nu stiam nimic despre ea, am vazut-o in treacat pe o taraba si am cumparat-o. Este usurica, dar iti schimba nitel viziunea despre razboiul din Irak. Este scrisa dupa o "poveste" adevarata de un locotenent din armata americana. Si este povestea scoaterii unui catel pe nume Lava, din Irak cu destinatia America. Eu una, recunosc, credeam ca americanii, de fapt soldatii americani, sunt acele brute care terorizeaza irakienii. Am vazut in sprijinul ideii mele (preconcepute) o tona de filmulete pe net, am dat si stiri si tot tacamul. Ei bine, in cartea asta am descoperit un alt fel de soldat american. Unul sensibil, unul care, probabil, nu va suferi mutatii comportamentale, precum cei care s-au intors din Vietnam(si despre asta am vazut filmulete). M-am mai pus la punct si cu ce inseamna jurnalismul de razboi (nu condamn pe nimeni, da sa stai in Zona Verde a Bagdadului si sa transmiti de la nu stiu ce hotel luxos de pe balcon, nu mi se pare jurnalism, chiar daca transmiti dintr-un "teatru de operatiuni". Din pacate la noi mai slabut cu reportajele din Bagdadul terorizat de razboi...). Si parca la finalul cartii aminteste si de cei 4?? jurnalisti romani rapiti in Irak.

Asta e descrierea oficiala a cartii:
Lava este un căţel descoperit de un batalion de puşcaşi marini într-o casă abandonată din Fallujah, oraşul din Irak unde s-au purtat cele mai sângeroase lupte în timpul războiului. Deparazitat cu kerosen şi lecuit de paraziţii intestinali cu tutun mestecat, el devine mascota soldaţilor care îi salvează viaţa, deşi riscă să fie aduşi în faţa Curţii Marţiale pentru că astfel încalcă regulamentele. Din Bagdad, cu dragoste este povestea salvării lui Lava din iadul războiului, dar şi descrierea incredibilelor realităţi ale unei ţări măcinate de lupte, corupţie, lipsuri şi atentate teroriste.
PS. Am terminat de multisor cartea Gabrielei Firea. Super tare maniera de scriere...desi ciudata pentru un jurnalist de stiri sau pentru unul financiar

November 16, 2007

Am vorbit cu Base la telefon


De fapt am aflat de aici, ca este un numar (031.620.6200 ) unde poti vorbi cu Baselu. Am sunat, evident si l-am ascultat. E doar un robot, dar totusi...
Daca asculti mai mult te pune sa apesi tasta1 pentru nu stiu ce... Sincer mi s-a parut de-a dreptul senzationala chestia incat sincer am uitat despre ce era vorba. Am aflat tot de pe blogul lui Petreanu ca vorbeste despre referendum...
Si tot Petreanu, "Politica românească is getting close and personal ca niciodată până acum, şi ăsta-i marele merit al lui Traian Băsescu. "
Promit sa revin pe subiect...

November 15, 2007

Si daca nu ar fi jucat in 4,3,2???


Cred ca toti stiti stirea zilei, de fapt a noptii si a zilei. Actrita care a interpretat rolul "Gabita" in filmul "4 luni, 3 saptamana si 2 zile" a lui Cristian Mungiu a fost "bruscata" de carabinierii italieni. Actrita ar fi putut scapa de neplaceri daca receptionarii hotelului in care era cazata ar fi ajutat-o.

Cam asta ar fi intriga. Intrebarea mea e de ce e asta o stire. Ca e vorba de Laura Vasiliu? al carei nume nu imi spune nimic daca nu era alaturat cu filmul galonat cu diverse premii. Ca e vorba de un cetatean roman pur si simplu? nici asta nu cred pentru ca din cate stiu eu carabinierii ii trateaza in acest fel pe imigrantii romani de ani de zile. Atunci?

Cred ca de fapt e un cumul. E o rafuiala a presei (despre care abia acum imi dau seama cam ce putere are) cu puterea, o refulare a opiniei publice satula de stirile din ultima vreme cu criminali romani in Italia, e si o frustrare a noastra a tuturor ca ne-am nascut aici si ca avem asemenea conationali...

Eu una cred ca e o falsa problema. Eu cred ca italienii de rand nu se tem de romanii de rand, ca romanii din italia nu vor veni in masa inapoi in Romania pentru ca vorba aia, 8 euro pe ora nu pupa in Romanica in veci si in pururi si ca romanii in Romania si-au format deja o opinie si nici macar vacanta de iarna in Italia, planuita de luni de zile, nu si-o vor anula.

Noroc ca azi am fost semi-libera, ca altfel fiecare fibra din corpul meu s-ar fi opus acestei stiri si probabil as fi balbait-o, doar asa de dorul lelii...

Un alt post plangacios

Azi m-am simtit mica mica intr-o lume mare mare. Si cred ca se stie ca numai mica mica nu sunt. Nu am priceput nimic din ziua de azi. M-am ofticat, m-am revoltat, iritat si alte stari asemenea. Acum plec sa imi platesc chiria si apoi la Cora sa iau diverse. Uite azi nici cumparaturile la Cora nu le mai consider o distractie...

November 14, 2007

Ne apropiem de sarbatori...

Acum doua zile a nins in Bucuresti. Conform traditiei am insfacat haina de blana si pe Deea si am iesit afara. Cand colo niste fulgi apatici care se topeau inainte de a ajunge pe pamant. Ofticata am intrat in casa si am uitat ca e iarna.
Numai ca am fost brusc trezita la realitate astazi cand am trecut pe la Unirea. Era decorata cu stelute de pom. Ciudat mi-am zis si am consultat repede calendarul. E abia 14 noiembrie si deja se inalta pomi de Craciun, iar eu dau numai stiri cu blocaje rutiere cauzate de nameti sau cu beculetele de sarbatori ale lui Videanu.

Problema e ca eu nu simt nimic. Nu imi miroase a sarbatori si a acasa, continui sa trag spre un radio care parca nu se mai deschide odata, spre o casa mai vesnic goala sau spre niste prieteni preocupati vesnic cu altceva decat mine.

Ieri prietenul meu cel mai bun mi-a facut o gluma prosta. Cum sa ma supar pe el. Nici macar puterea de a i-o plati nu o mai am. Vorbim atat de rar ca numai de revanse nu imi arde mie. De fapt vorbesc rar cu toata lumea. Sunt exact ca o broasca testoasa, mi-am cladit o carapace si acum ma bucur de ea, macar de as avea de ce sa ma bucur.

Sper in vremuri mai bune. In week-end mi-am luat niste globuri din alea cu apa si cu Mos Craciun in ele. Stau si ma minunez si nu vreau sa treaca anul...

November 8, 2007

Alt prieten cu care ma mandresc



este Isucul. Mai nou ea poate fi vazuta pe net la stiri la notoriu.ro, care din cate am inteles e proiectul ei. Bafta si la mai mare!!!

Recomandare



Prietenul meu, Marian Coman isi lanseaza cel de-al doilea volum.

Titlul e la fel de inspirat ca si cel al primului volum...

Mai multe detalii aici, sau aici
Te astept la Gaudeamus...

DEEA mea intr-un moment de dragalasenie

De obicei Deea este mult mai distanta si nu ma "iubeste" decat daca vrea ceva. Acum nu stiu ce a apucat-o. Poate a devenit mai inteleapta, cine stie...

Sub o mie de perne. Chiar daca la inceput le dadea jos de pe canapea ca sa se aseze, acum gaseste solutii sa stea pe perne.

Familia Basescu

Poza vine in sprijinul afirmatiilor din blogul anterior...

November 7, 2007

Ole sau Hola???

Am ajuns si in Spania. In acest sfarsit de saptamana am fost la Madrid. A fost super, probabil ca impresiile le voi scrie altadata. Le mai las sa se aseze... Pana una alta iaca pozele...




Prin Madrid. Cred ca se cheama Platza grande. Asta daca nu cumva vorbesc prostii. Am vazut atatea in atat de scurt timp, incat am mai uitat pe unde ma umblat...

Cu Bobaru, un catel de o rasa ciudata, da tare dragut. Aici asteptam sa fie gata mancarea



La Toledo. Chiar la intrarea principala. Apoi cu inelul din "aur de toledo". Un fel de metal aurit...


Prin Toledo


In Segovia, mergeam pe langa apeduct spre Catedrala...


Intr-o piata, in Segovia....cu suvenirurile in punga



In Burgos, pe pod, de fapt pe un pod la intrarea in Catedrala.


Am facut cam o mie de poze. Normal ca marea majoritate sunt cu cladiri, cu drumuri si cu case particulare. Daca mai gasesc vreuna demna de a fi pusa pe blog, sigur o voi pune (poza)...

There was an error in this gadget